302 matches
-
pentru elevii care au obținut calificative de suficient și insuficient la unii itemi din cadrul probei de evaluare. Am propus un set de exerciții de numărare crescător si descrescător(în fiecare oră), exerciții de formare a numerelor folosind numărătoarea pozițională, cu verbalizarea și argumentarea modului de lucru, activități independente de folosire a tablei magnetice, intensificat lucrului cu materiale concrete, exerciții de utilizare a axei numerelor pentru a ușura compararea sau aproximarea, explicații suplimentare și sprijin la sarcinile la care întâmpină dificultăți, cei
Evaluarea la matematică de la teorie la practică. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Zmău Cecilia Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1192]
-
sau comunicare reciprocă. Ca o concluzie, se poate afirma că tulburările de comunicare se caracterizează printr-o dezvoltare întârziată și necorespunzătoare a limbajului. Unii copii cu autism nu pot vorbi curent, corect sau pot fi suspecți de mutism. Chiar dacă uneori verbalizarea este corectă și plină de sens nu poate avea întotdeauna valoare comunicativă. Se poate constata: incapacitatea de a comunica, fie prin cuvinte, fie prin gesturi; anomalii ale formei, conținutului limbajului și/sau incapacitatea convorbirilor sociale, exemplu: limbaj automatizat sau ecolalie
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
asupra căruia se fixează „observația” (privirea medicului) și „anamneza” (ascultarea bolnavului) în cadrul relației „medic - bolnav”. Rezultatul acestei întâlniri este „discursul clinic” în care sunt cuprinse atât bolnavul, cât și relatarea subiectivă a suferinței sale. Acest „discurs clinic” reprezintă „spațializarea și verbalizarea fundamentală a patologicului” (M. Foucault). Discursul medical obiectivează, din punct de vedere patologic corpul uman considerat ca reprezentând „spațiul de origine și de repartiție al bolii” în care sunt reunite anatomicul și fiziologicul. Gândirea medicală, rezultând din combinarea „fiziologiei” (normalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
între „cunoașterea medicală” și „suferința bolnavului” (M. Foucault). În cadrul spațiului clinic se dispută vizibilul (persoana bolnavului) cu invizibilul (boala ca suferință) sau, altfel spus, „persoana” și „discursul”. În felul acesta, spațiul clinicii devine zona în care se realizează „spațializarea” și „verbalizarea” patologicului. Această verbalizare a suferinței, prin expunerea de către bolnav a acuzelor sale clinice, face vizibilă interioritatea persoanei acestuia. Nu putem înțelege boala fără vizualizarea interiorității bolnavului, decât prin verbalizarea acesteia. În felul acesta „obiectul discursului” bolnavului va deveni „subiectul clinicii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și „suferința bolnavului” (M. Foucault). În cadrul spațiului clinic se dispută vizibilul (persoana bolnavului) cu invizibilul (boala ca suferință) sau, altfel spus, „persoana” și „discursul”. În felul acesta, spațiul clinicii devine zona în care se realizează „spațializarea” și „verbalizarea” patologicului. Această verbalizare a suferinței, prin expunerea de către bolnav a acuzelor sale clinice, face vizibilă interioritatea persoanei acestuia. Nu putem înțelege boala fără vizualizarea interiorității bolnavului, decât prin verbalizarea acesteia. În felul acesta „obiectul discursului” bolnavului va deveni „subiectul clinicii”. Clinica va transforma
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta, spațiul clinicii devine zona în care se realizează „spațializarea” și „verbalizarea” patologicului. Această verbalizare a suferinței, prin expunerea de către bolnav a acuzelor sale clinice, face vizibilă interioritatea persoanei acestuia. Nu putem înțelege boala fără vizualizarea interiorității bolnavului, decât prin verbalizarea acesteia. În felul acesta „obiectul discursului” bolnavului va deveni „subiectul clinicii”. Clinica va transforma „discursul bolnavului” în „observație medicală”. Orice act de observație medicală implică două domenii: domeniul spitalicesc și domeniul pedagogic, ambele la fel de importante și inseparabile. Domeniul spitalicesc este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
publice deveniseră minunate prilejuri de a vorbi câte-n lună și-n stele. Iar dacă cineva avusese norocul să vadă un film la care tânjeam cu toții, trebuia neapărat să-l povestească. Producția orală, conversația cu tot ce are ea, exercițiul verbalizării depășeau cu mult producția scrisă. Pe bună dreptate, Andrei Pleșu considera că „euforia oralității explică, în opinia lui, absența literaturii de sertar și a samizdatului. Totul se consuma în «agora» discretă a dialogului, a cuvântului neconsemnat, a volatilității” (1994). Scrisul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
psihică fiind rezultatul transformării unor acțiuni materiale exterioare în planul reflectării, adică în planul percepției, al reprezentării și al noțiunilor. Acțiunea umană are patru proprietăți primare: a. nivelul la care se efectuează (acțional în plan exterior cu obiectele, în planul verbalizării, interior la nivel mental); b. măsura generalizării acțiunii; c. completitudinea operațiilor efectiv îndeplinite; d. măsura automatizării acțiunii. Etapele învățării acțiunilor mentale sunt: familiarizarea cu sarcina; etapa constituirii reprezentării preliminare a sarcinii; execuția acțiunii, maturizarea ei; trecerea acțiunii în planul vorbirii
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Tulburările de limbaj sunt cu atât mai accentuate cu cât este mai severă deficiența mintală. Aceste manifestări diferențiază o întârziere patologică de limbaj de o întârziere pe model normal. Copiii cu întârziere pe model normal dau semne de înțelegere a verbalizărilor din anturaj (înțeleg înainte de a vorbi). După ce vorbesc, întârzierea se manifestă în raport cu nivelul mediu al dezvoltării vorbirii pentru vârsta cronologică respectivă: vocabularul este mai sărac, redus la cuvinte uzuale, iar posibilitățile de formulare a propozițiilor sunt limitate. Cazul patru este
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
avea în vedere următoarele aspecte: - selectarea materialului didactic potrivit funcției pe care o are intuiția în învățare; - folosirea rațională și adecvată a materialului didactic; - solicitarea intensă a elevului în efectuarea unor activități variate de manipulare, observare, selectare, analiză, sinteză, comparație, verbalizare etc.; - dozarea atentă a raportului dintre cuvânt și intuiție (tendința de a verbaliza în exces, fără a oferi suficient timp pentru secvența intuitivă a învățării). Acest principiu are o relevanță mai mare în cazul elevilor cu deficiențe mintale și senzoriale
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
întrucât aceste metode solicită un vocabular destul de dezvoltat la elevi, iar pentru cei cu deficiențe mai accentuate acest lucru este mai greu de atins. Nu în ultimul rând, în cazul metodelor expozitive, educatorii trebuie să facă distincție între verbalism și verbalizare, verbalismul fiind o verbalizare exagerată, fără valențe educative. Metodele interogative (în special cele bazate pe conversație euristică) favorizează descoperirea noului, exersarea proceselor psihice, clarificarea, sintetizarea, consolidarea și sistematizarea cunoștințelor, verificarea și evaluarea performanțelor. Conversația tradițională (catehetică) de cele mai multe ori este
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
un vocabular destul de dezvoltat la elevi, iar pentru cei cu deficiențe mai accentuate acest lucru este mai greu de atins. Nu în ultimul rând, în cazul metodelor expozitive, educatorii trebuie să facă distincție între verbalism și verbalizare, verbalismul fiind o verbalizare exagerată, fără valențe educative. Metodele interogative (în special cele bazate pe conversație euristică) favorizează descoperirea noului, exersarea proceselor psihice, clarificarea, sintetizarea, consolidarea și sistematizarea cunoștințelor, verificarea și evaluarea performanțelor. Conversația tradițională (catehetică) de cele mai multe ori este contraindicată în cazul elevilor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
parnasianului” Ion Barbu - în jurul unor simboluri sau alegorii (Vulcanul, Icar, Două ape, Din fundul mării), fie prin focalizarea asupra peisajului, afină cu modul propriu lui G. Bacovia (Groază, Toamnă, Deznădejde), apoi într-altul, emancipat întrucâtva, în care se mizează pe verbalizarea cât mai exactă a impresiei vizuale (Amiază, Dimineață, Pe Bărăgan, Stanțe nocturne). Bunei stăpâniri a unei sintaxe destul de simple și a unui lexic nu foarte bogat, precum și unei anume dexterități în versificație li se datorează câteva reușite. Procedeul verbalizării elementului
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
pe verbalizarea cât mai exactă a impresiei vizuale (Amiază, Dimineață, Pe Bărăgan, Stanțe nocturne). Bunei stăpâniri a unei sintaxe destul de simple și a unui lexic nu foarte bogat, precum și unei anume dexterități în versificație li se datorează câteva reușite. Procedeul verbalizării elementului de percepție vizuală va fi ameliorat în cea de-a doua plachetă, Evadări, care include mai multe pasteluri, inspirate îndeosebi de „stepa” dunăreană. Mai înzestrat ca pictor, N. n-a putut fi cu adevărat poet. SCRIERI: Destrămare, București, 1926
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
de consum, subiectul este adesea surprins, uneori contrariat sau șocat. In stadiul de contemplare, subiectul admite existența unei probleme, recunoaște că ar fi fără îndoială util să facă ceva, dar respinge ideea unei schimbări în viitorul nebulos. El oscilează între verbalizarea neliniștilor sale și aceea a motivelor pentru care nu trebuie să se neliniștească. In stadiul de determinare, subiectul începe să planifice o schimbare. Subiectul decide să-și modifice comportamentul care crează probleme. Adesea, el oscilează între acest stadiu și stadiul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
centra asupra valorizării (aspectul pozitiv) și a sensibilității corporale. Intimitatea, împreună cu calitatea sentimentului în cadrul cuplului, și-a făcut apariția odată cu Pasini. Sexoterapia se află la răscrucea mai multor discipline. Aceste diferite curente și abordări dedramatizează sexul, valorizează senzațiile corporale și verbalizarea senzațiilor odată cu apariția sexologiei umaniste. Ele au fost completate de către cercetătorii și anchetele care au permis o descriere a comportamentului uman și, în paralel, prin lucrările lui Pasini și Kaplan la Cornell University New York Hopital Center. Primul congres de Sexologie
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
neîmplinite, ceea ce nu împiedică pe terapeut să menționeze elementele pozitive ale cuplului. Terapeutul amintește cu regularitate, printr-o scurtă prezentare, ceea ce este un sexolog consilier conjugal și cum se ocupă acesta de cuplu, în cadrul unei atmosfere de bunăvoință reciprocă: această verbalizare permite realizarea alianței terapeutice indispensabile. Atitudinea afectuoasă, privirea, gesturile calme și sfaturile și sugestiile profesionale avizate dau tonul. Cuplul se simte mai relaxat. Noțiunea de „impotență de vârstă” precizează Hubert nu este fără importanță, cu atât mai mult cu cât
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în terapie comportamentală și cognitivă). Rezistența corespunde factorilor psihologici și comportamentali care încetinesc inițierea sau derularea procesului terapeutic. Această rezistență poate fi provocată de către pacient, de către terapeut sau de către amândoi. Spre deosebire de reactanță, ea este mai subtilă, implicită, mascată uneori prin verbalizări directe dând impresia unei “voințe” de a progresa. Reactanța se traduce printr-o opoziție directă a pacientului față de psihoterapie. Rogers, 2003. Forma desenului, care seamănă cu o bicicletă, explică motivul pentru care această tehnică a fost denumită tehnica “micii biciclete
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
progresa. Reactanța se traduce printr-o opoziție directă a pacientului față de psihoterapie. Rogers, 2003. Forma desenului, care seamănă cu o bicicletă, explică motivul pentru care această tehnică a fost denumită tehnica “micii biciclete”. Comportamente observabile din exterior, cum ar fi verbalizările, acțiunile. Emoții, reacții fiziologice, sentimente, gânduri... care nu sunt observabile din exterior dar de care terapeutul este conștient prin auto-observare. “Simt că sunt iritabil”; “mă simt trist”; simt că sunt anxios”, etc. Care sunt avantajele a ceea ce simt, care sunt
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
-l exprime. Totuși, efectul de descărcare pe care-l are exprimarea unui sentiment antrenează o diminuare a efortului de voință necesar expulzării lui dintre preocupările persoanei. Acest lucru îl exprima și pacienta Anna O. când vorbea despre binefacerile curei prin verbalizare sau talking-cure (Breuer, 1895/1965). Este adevărat că în acest caz se urmăreau nu numai sentimentele pe care ea trebuise să le țină sub tăcere, ci și numeroasele evenimente traumatice pe care le-a trăit. Afilierea prezintă un punct comun
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
refulare și sub efectul asociației libere, se va declanșa o contrainvestire, grație recurgerii la limba maternă care, din perspectiva curei, își asumă funcția paradoxală de limbă străină, mai detașată de moțiunea sexuală. Bjoza, acest „simplu” cuvânt, abrogă parțial refularea prin intermediul verbalizării ce urmează, care se referă la „munca tatălui” șboulot du pèreț, adică la... „activitatea sexuală” a acestuia șboulot sexuelț. Dar jocul nu se oprește aici. Cea de-a doua fază a acestei activități defensive de contrainvestire reapare mai târziu, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi normală, la fel și răspunsurile lor la probele proiective. Ei nu sunt isterici, în sensul caracterial al termenului. În schimb, caracterele isterice fără semne de conversie somatică manifestă alte consecințe ale refulării: scotomizarea realului, lipsă de atenție, blocaj în verbalizare, lacune de memorie etc. O refulare care eșuează poate deci să provoace la fel de bine simptome somatice (descrierile primelor paciente ale lui Freud ne oferă în această privință un vast „catalog”) sau simptome psihice. Un alt simptom somatic frecvent este o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
imposibil de povestit. Improbabilitățile, anacronismele, nonsensurile producțiilor noastre imaginare fac nararea lor delicată, ca să nu spunem imposibilă. Dificultatea este în egală măsură datorată formei viselor, care sunt în principal construite din imagini, sentimente și emoții, adică din elemente a căror verbalizare și raționalizare este dificilă. Povestirea visului este dezlânată și confuză. Prezintă lipsuri, îndoieli și imprecizii. Ca să nu mai spunem că subiectul însuși face deja de la sine o primă interpretare (inconștientă) a visului. Îl tratează conform propriei sale subiectivități. Însă, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
functio, -onis) - Ansamblu de acte realizate de o structură organică bine definită, cum ar fi: celulă, țesut, organ sau sistem. Pe plan psihic, funcția are sens de categorie specifică ce exprimă acțiuni legate de anumite mecanisme: senzoriale, mnezice, tonice, de verbalizare, de automatizare, tensional-afective, comunicative, de reglaj și de integrare. Pentru procesul de recuperare motrică și psihomotrică funcțiile sunt: a) de constatare - vizează următoarele forme: preliminară, curentă și etapizată; b) de informare, cu scopul de a aprecia factorii care au determinat
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cf. lat. vegetatio, -onis) - Excrescență anormală de țesut, asemănătoare unei plante; de exemplu, excrescență alcătuită din fibrină și lachete sanguine agregate, ce aderă la o valvă cardiacă bolnavă; excrescență apărută la nivelul canalului nazal (vegetație adenoidă, polip), care afectează respirația. VERBALIZARE (de la verbaliza < verbaliser; fr. verbalisation; engl. verbalisation) - Activitate prin care ființele umane exprimă semnificații prin intermediul formelor lexicale, morfologice și sintactice utilizate într-o limbă naturală. Activitatea verbală constă în a face referire la lumea obiectelor, a persoanelor și a ființelor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]