88 matches
-
existențe foarte puțin deosebite de cele ale capitaliștilor înrăiți, nu atacă realmente (excepțiile sunt rare și cu atât mai onorabile) fundamentele inegalității din lumea lor (atât de frapante pentru străini!), ci par mai degrabă mulțumiți să le acopere cu un verbiaj ideologic și să se consacre apoi cu toate forțele campaniei antiglobalizare și dramei Lumii a Treia (numită de ei „Sudul Global”), mutându-și utopiile pe alte meleaguri. De ce oare nu au acești pseudoliberali un impact mai mare asupra propriei lor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
statutului moral sau politic, teologic etc.? Nu cumva pluralismul axiologic duce pur și simplu la spargerea societății în comunități, așa cum se reproșează mereu comunitarismului? Nu cumva, așa cum mă gândesc eu deseori, segregarea este singura consecință riguroasă a pluralismului axiologic, în ciuda verbiajului integraționist al multiculturaliștilor, care se preocupă mai mult de valorile afirmate și codificate legislativ (nu asumate și trăite)? John Gray crede că pluralismul axiologic este totuși fezabil, dar cere o transformare politică uriașă: înlocuirea sarcinii principale a guvernării liberale. În loc să
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Care sunt circumstanțele, motivațiile și cauzele conversiunii? În Statele Unite, în diverse universități și colegii, dar și în diverse cluburi, asociații și alte instituții (mai curând modeste, adesea având o dimensiune confesională sau ideologică dominantă, chiar dacă trebuie să adopte câte ceva din verbiajul „multicultural”), întâlnești o mentalitate sectară (de regulă de dreapta, nu fără accente ultraconservatoare, fiindcă stânga e mai bine plasată și instituționalizată) foarte pregnantă, ceea ce te face să nu le poți lua în serios ca alternative la „corectitudinea politică”, fiind ele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
centrul universului vizibil - aceasta e tema fundamentală a poemelor lui I., reluată de la cea dintâi la cea din urmă carte, cu înclinarea, pe măsura trecerii timpului, de a acoperi tot mai mult sentimentul tragic al azvârlirii în lume printr-un verbiaj ce înlocuiește concretul relatării cu discursivul intelectual. O poetică negând conștient tot ce se considera a fi „poetic”, de la situațiile lirice excepționale (înlocuite cu mersul zilnic pe o stradă înzăpezită, cu un pahar băut la crâșma din colț, cu lectura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
o majoritate tristă, tot așa cum ne descria el, cu o vorbă lehămesită, pe care o repeta mereu, și pe care am găsit de cuviință să o reluăm, artistic, în filigranul acestui text. "Of, neamu' nevoii!". Chiar așa! 15 iulie 2014 Verbiajul dezinhibat al valahilor a făcut ca, de mai bine de câteva decenii, să fie creat și infuzat în mentalul colectiv al restului țării un stereotip rasist împotriva moldovenilor. Nu este zi în lumea analfabetă a capitalei, lume perfect subscrisă axiomei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de căpătarea vreunui „onor”, de o tranzacție matrimonială ori de vreo farsă pusă la cale în familie sau între amici. M. știe să încondeieze fumurile acestei lumi, să facă dialogul alert, suculent, să intuiască efectele comice declanșate de ticuri, clișee, verbiaj, anticipând astfel, ca și alți comediografi ai epocii, tehnici exploatate de I.L. Caragiale. O dramă ocazională, Răpirea Bucovinei, scrisă în colaborare cu V.A. Urechia și N. Țincu și semnată X.Y.Z., e publicată în 1883 în „Literatorul” lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
condamna personaje precum Pierre Proudhon, Karl Heinzen sau alți „socialiști adev]rați” germani. El condamn] sever cererile Programului de la Gotha pentru „salarii drepte” și „o distribuire corect]”, afirmând c] asemenea fraze „confund] înf]țișarea real]” a clasei muncitoare cu un „verbiaj învechit” și „un gunoi ideologic” pe care aceast] abordare științific] a f]cut-o demodat] (MEW 19:22, SW 325). În vreme ce alții îl conving pe Marx s] includ] retoric] moral] blând] în Principiile Primei Internaționale, el crede c] trebuie s] îi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
europene din 2009 1,07%, iar la alegerile parlamentare din 2010, sub o denumire ușor diferită, 1,14%. 12 A se vedea discursul Janei Bobošíková de la lansarea programului electoral al partidului, în care denunță Uniunea Europeană pentru "pseudo-umanismul său și pentru verbiajul privind drepturile omului și minoritățile" (Bobošíková, 2010). 13 Partidul al cărui nume complet este Suverenita- blok Jany Bobošíkové- Suveranitatea - blocul Jana Bobošíkové a obținut 4,26% la alegerile europene și 3,67% la alegerile pentru Parlamentul Ceh din 2010. 1
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cultura unei societăți. Ele se autosatisfac cu atacuri nihiliste și gratuite, instrumenta lizate de grupuri de interese și de un "criticism" haotic și impotent pentru o perspectivă a pluralizării cunoașterii. Totodată, aceste elemente intelectuale se autoflagelează cu un soi de verbiaj intelectualist pentru a obține "cât mai multe efecte" negativizante, conform unei retorici naziste. În cazul acestor intelectuali (români) distructivi, invidioși și nihiliști îl regăsim pe Goebbels prin celebra sa butadă: "Noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la prima, acuarelistul face din graba cu care surprinde identitatea unui efect, jocul impresiei. Ochiul surprinde ansamblul iar sufletul detaliile. Acuarelistul nu are cum să mizeze pe construcție atent și îndelung elaborată, ci doar pe instinctul de a surprinde din verbiajul spontan al liniilor dinamice tensiunea unui cadru și amplitudinea unui sentiment. Tușe largi, generoase, suprapunerile sau juxtapunerile fac din fantezie un elogiu adus realului . Prin lucrarea în priză directă, izbutește ritualul unei reverențe adresată Memoriei. Viorica Toporaș face în toate
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
care provine. Absurditatea "lumii-lume" expusă de autorul Scrisorii pierdute este, în schimb, una lipsită de angoasă. "Grija" și "trăirea autentică" sunt incompatibile cu această umanitate care se pierde în stereotipii de conduită și de limbaj, în preocupări derizorii și în verbiaj. Un caz singular și derutant este cel al personajului Anghelache. Dacă resimțirea stării de angoasă ar fi un criteriu de recunoaștere a eroului absurd, enigmaticul casier ar avea statut de precursor al acestuia. El nu s-a sinucis, cum descifra
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atăt funcționalitate sexuală cât și alimentară. În ciuda acestor evidente deosebiri sesizabile la nivelul paradigmei centrale, cel mai caragialesc text urmuzian, oarecum marginal în ansamblul operei, respectiv fragmentul postum Puțină metafizică și astronomie, își justifică atributul tocmai prin similitudinile de la nivelul verbiajului stimulat de atmosfera de banchet ad-hoc sau care înlocuiește fireasca siestă. Cu aceeași pseudocompetență cu care Ipingescu, Leonida, Mitică, amicii și "onorabilii" candidați dezbat "chestiuni arzătoare la ordinea zilei" și chiar cu același limbaj agramat și punctat de etimologii populare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu doar jocul de-a absurdul din discursul auctorial îi marchează la Urmuz agonizarea, ci și privarea totală a personajelor de intervenții discursive proprii, substituite de mecanica gesturilor aberante. Aparent opus desfrânării lingvistice surprinse la personajele caragialiene stăpânite de morbul verbiajului, procedeul de insonorizare urmuzian, are, practic, același efect: "dialogul surzilor", întreținut de flecarii lui Caragiale, va fi doar mimat prin gesturi agresive de eroii lui Urmuz. Rămân multe lucruri de spus despre Urmuz, și mai multe despre Caragiale, precum și despre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]