2,765 matches
-
nu a renunțat de fapt niciodată... Literar vorbind, gestul antologării are conotații semnificative, nu e niciodată pe deplin inocent. Dar dincolo de evenimentul editorial, simplul fapt al aducerii împreună a poeziilor lui Mircea Cărtărescu se lasă și nu se lasă descifrat. Verdict definitiv al despărțirii, al despărțirii prin însumare? Gest firesc al oricărui visător care privește, pe jumătate nostalgic, pe jumătate detașat, înapoi? Epilog sau punct de suspensie?... Greu de spus, dar avantajul cel mare îi revine cititorului. Pentru că alăturarea aduce beneficiul
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
de poezie, fantaziat de poezie. îmi era groază de un singur lucru, de faptul că într-o zi va trebui să mă maturizez, că într-o zi exteriorul va începe să existe, că n-o să îmi mai țină multă vreme." Verdict definitiv al despărțirii, al despărțirii prin însumare? Gest firesc al oricărui visător care privește, pe jumătate nostalgic, pe jumătate detașat, înapoi? Epilog sau punct de suspensie?... Postmodern, hazardul a vrut ca Mircea Cărtărescu să fie poet și visător incurabil.
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
Elena Zottoviceanu Când în 1964 a apărut volumul "George Enescu" alcătuit de un colectiv din Institutul de Istoria Artei, unele voci (nu puține) și-au rostit cu dispreț verdictul: asta nu este cercetare, nu este muzicologie înaltă, nu are valoare științifică etc. După ce s-au înfruptat temeinic din cartea care oferea suma a ceea ce se știa până în acel moment despre Enescu, poate că unii s-au convins că asemenea
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
emoțional, social, moral, rezidual - pentru că pe acest raport se înalță prezentul, eliberat sau angoasant. Sînt alternate tonurile, umorul și umorile, este cercetat firesc conștientul și, în același timp, subconștientul. Scenariul își propune acest tip de cercetare și nu formularea unor verdicte. Interesantă mi se pare și inserția de dialog interactiv cu spectatorii. O formă ușoară de dezinhibare, un deget care zgîrîie delicat conștiința la o autoanaliză. Punerea în scenă este alertă, dinamică, turbionară, uneori, și, în același timp, cu scene ca
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
originalității și autenticității textului literar" - percepută ca un simplu scrupul romantic și modern; "credințele noastre privind statutul deosebit al textului literar" - chestiunea, în perspectivă kantiană, a abordării textului ca mijloc în vederea obținerii unui alt text-scop), autoarea reabilitează conceptul rescrierii de verdictul lui G. Genette - "literatură de grad secund" - și-l plasează chiar în esența sa definitorie: textul inițial se deschide, prin intervenția unui subiect, într-un text nou, așa cum etica se deschide spre Celălalt, presupunând o relație cu alteritatea. Rescrierea se
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
intimida pe semnatarii ei, care și-au amplificat judecata, deplasînd-o din zona literară într-una mai generală, cu țelul de-a sancționa nonvaloarea, impostura, anomalia oriunde se arătau (bineînțeles, nu fără excepțiile dezolante ale compromisului): "Construit pe și apărat de verdictele criticii, sistemul literaturii române a deceniilor din urmă - și, într-o perspectrivă mai largă, al culturii creative - a constituit practic singura opoziție amplu articulată la presiunea uniformizatoare, depersonalizantă a statului polițienesc comunist". Exegetul are dreptate cînd semnalează și dezvoltarea fenomenului
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
sau de teorie literară să cunoască, în chip neașteptat, oarecum, succesul de librărie. O explicație la îndemînă ar fi că publicul caută să-și confirme (sau să-și "creeze") gusturile proprii preluînd argumentele, mai mereu devenite clișee, ale criticii de verdict. O alta, propusă, bunăoară, de Stanley Fish, ca răspuns la întrebarea "de ce (mai) citim critică?", este prejudecata, într-un fel, că înțelegi mai bine un text, extrăgînd din el mai mult sens, dacă parcurgi "părerile despre". Critica e văzută, în
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
pentru a face să treacă prin el autorii, nu încremeniți într-o imagine de dicționar, ci vii, ca personaje în propriile lor romane. Stilul cărții nu este de bilanț, care contabilizează atent calitățile și scăderile fiecăruia, trage linie și dă verdicte, ci de eseu elegant și liber, ca o călătorie în timp cu un tren de plăcere. Ușa rămîne întredeschisă, privirile se aruncă indiscret, în "bucătăria" încărcată de savori neluate în seamă care însoțesc "ospețele" de soi, acelea pe care le
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
sacrilegiul (exagerez, se-nțelege, deși...) de-a polei cu parafraze un text pe care se cuvine să-l citezi. Știi, la fel de bine, cînd îți trec prin minte așa gînduri că, dacă intri, nu mai vii înapoi, la concizia seacă a verdictelor de însoțire. Adică pe lîngă acele morceaux de poveste nu mai încape mare lucru de spus. Cu toate riscurile, o să încep să aleg. Bunăoară, paragrafele de-o frază, notații care țin loc de-o oră, de-o zi, de mai
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
Rodica Zafiu Judecarea semenilor în funcție de criteriul inteligenței este o practică extrem de răspîndită, reflectată - mai ales în discursul Jumoristic și în limbajul familiar și argotic - într-o mare diversitate de termeni și perifraze. În cultura română tradițională judecata asupra inteligenței - cu verdictul prost / deștept - pare a fi în orice caz privilegiată, mai ales în dauna judecății etice. Am trecut altă dată în revistă cîteva dintre comparațiile și metaforele prostiei în limba română (de la simbolurile cosmice, pînă la cele animaliere sau obiectuale: prost
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
pierdut alegerile, Ion Iliescu a fost, practic, rejectat din partid, alianța PNL-PD a cîștigat alegerile, iar Traian Băsescu (nu Theodor Stolojan) a devenit președintele României. Și, totuși, Ion Cristoiu este invitat seară de seară pe la diverse televiziuni pentru a da verdicte și a face previziuni asupra evoluțiilor din politica românească. Iar lumea îl ascultă cu sufletul la gură. Penru că important este cum spune, nu ce spune Cristoiu. Discursul său este unul perfect comprehensibil, seducător, amestec de simplitate, înțelepciune și aparentă
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
morfologic al limbii române, 2005); încerc să închei astăzi trecerea în revistă a modificărilor, selectînd cîteva cazuri care pot provoca discuții, pentru că sunt din categoria întrebărilor-capcană, a semnelor de diferențiere socială, producătoare de etichete (cult / incult, educat / igorant etc.), de verdicte de tipul ,e corect" / ,e greșit", de corecturi cu roșu, note scăzute, enervări. În esență, ediția actuală a dicționarului mi se pare a aduce în domeniul normativ nuanțări inteligente, spirit de toleranță și simț al limbii, pentru care le felicit
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
vă așteptați la cine știe ce revelație. Nu mai am prea mult spațiu și voi reveni pe larg asupra subiectului, dar nu îmi pot stăpâni interjecțiile admirative la adresa filmului lui Cristi Puiu (scuză: l-am văzut recent). Wow! Nu vreau să dau verdicte globale, mai trebuie să îl văd o dată ca să îl puric pe îndelete, dar până una-alta, e cel mai bun scenariu pe care l-a văzut producția cinematografică din țara asta de vreo câțiva ani buni. Plin de umor negru
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
ei, râde de el, fără să se simtă cu nimic vinovată. Retorica negativă exclude propria vinovăție. Pe de altă parte când e vorba de inși sau fapte categoric negative apar tergiversările, acuzele se sting, judecata negativă moare în fașă, iar verdictul negativ se amână sine die. Retorica negativă preferă oamenii pozitivi. Mai nou am văzut că acest tip de retorică a nu-ului pătrunde și în critica literară. Regula nescrisă a criticii este să aprecieze cartea, cu toată onestitatea și obiectivitatea
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
din acest an al revistei noastre o cronică la volumul Dicționar Echinox, A-Z. Perspectivă analitică, realizat de un colectiv coordonat de Horea Poenar (actualul director al revistei Echinox). Scrisă cu seriozitate și spirit critic, cronica se încheia cu un verdict nefavorabil: Deficitar în informații (prea lacunar), deficitar în aprecieri (reflectate în dimensiunile foarte discutabile ale articolelor), dicționarul coordonat de Horea Poenar nu excelează nici în calitatea redactării textelor. Voit eseistice, textele sunt adesea logoreice, confuze, împănate cu prețiozități." Totuși, dintr-
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
sa nu mai corespundeau cu imaginea veche. Cu un minim efort putea ghici aceste prefaceri și din lectura epistolelor primite. , Fiecare opt zile e un altul", conchidea cel care contempla rapida translație. Care era sensul acestei remarci? însemna ea un verdict negativ sau o aprobare? în mod curios nu a fost o respingere, insul cumpănit și reținut s-a lăsat fermecat de cel intrat vijelios pe scenă, și-a depășit alergiile, l-a îmbrățișat. A fost o confruntare între două temperamente
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Acest început de mileniu e o "răscruce" în receptarea operei argheziene, simt că se pregătește un nou început, unul fecund. Starea de oboseală a postumității, impresia că opera zace "desfăcută" în părțile componente, ca în fața unei expertize ce așteaptă un verdict - aceste situații de impas pot fi învinse.
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
unică rodie. Multiplicitate de cărți într-o singură carte. 2) E ca și cum ai mesteca o gutuie: miezul e tare, astringent; nu știi exact, e acru, e dulce? Important este să te bucuri de dinți sănătoși. Cum sănătoase, tranșante, apodictice sunt verdictele lui Dediu: "se pot observa trei straturi ale imaginarului muzical: unul sonor pur, unul sonor ilustrativ și unul virtual"(pag. 17); sau: "întunericul era văzut ca lipsa oricărei frecvențe, iar lumina ca maxim de frecvență"(pag. 34); sau: "vom privi
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
sale de percepție, analiză, judecată. În temeiul acestei situații, un risc inevitabil este cel „de a formula printre cei dintîi, și dacă se poate chiar primul, judecăți despre opere ieșite atunci la lumina zilei, de a rosti în legătură cu ele un verdict, acel da sau nu reclamat de G. Călinescu. În ce stă riscul? Riscul stă în posibilitatea de a te înșela, bineînțeles ceea ce i se poate accepta oricărui critic, dar nu de prea multe ori“. Un alt risc tot atît de
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
Socrate elevului său Criton; de altminteri atât de puternic era pătruns filozoful atenian de supremația legilor, încât refuză propunerea discipolilor săi de a fugi din Atena - ei îl corupseseră pe paznicul închisorii unde Socrate era deținut - și acceptă cu seninătate verdictul pronunțat împotriva sa conform legilor cetății - prozopopeea legilor din dialogul lui Platon Criton este una din cele mai frumoase pagini ale literaturii europene. În dialogul Menexenos, Platon consideră că superioritatea atenienilor față de ceilalți greci se datorează în primul rând egalității
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
Budapesta în 1956, intrarea trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia), Sartre s-a dezis de aceste acțiuni și a criticat politica Moscovei. Alteori, chiar de multe ori, n-a catadicsit să se pronunțe fățiș împotriva terorii și a opresiunii, cu toate că verdictul lui de distanțare era așteptat cu nerăbdare. Până la bătrânețe s-a lăudat cu predilecția pe care o arăta anarhiei și extremismului, chiar dacă ele presupuneau utilizarea violenței, curgerea de sânge. Când au izbucnit la Paris în 1968 demonstrațiile în piețe și
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
ar fi acela de a se aduce pe sine în prim-plan, cu noutatea lecturii pe care el a propus-o. Monografia e totuși o carte tehnică și aceasta e calitatea ei primă. Iar paradoxul face adesea ca reafirmarea unor verdicte critice mai vechi să sugereze noi căi de lectură. Voi spune prin urmare că monografia semnată de Rodica Ilie e o monografie reușită. O carte bine gîndită, bine structurată, o monografie care, în ciuda numărului redus de pagini, e ceea ce trebuie
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
texte în funcție de categoriile de abateri de la „corectitudinea editorială” sau se acționa spontan, în funcție de primele impresii de lectură și de (in)dispoziția cenzorului? Erau citite toate cărțile sau erau urmăriți doar anumiți autori cu antecedente tulburi în relația cu regimul comunist? Verdictul asupra șanselor unei cărți de a fi publicată era dat de o singură persoană sau de o comisie? Literatura română și cenzura comunistă (1960-1971) de Marin Radu Mocanu este o carte esențială pentru înțelegerea specificității vieții literare românești în perioada
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
posibile categorii de „infracțiuni” ale autorilor și editorilor: „1. Denigrarea realității noastre economico-sociale; 2. Manifestări de naționalism; 3. Tendințe obiectiviste; 4. Încercări de propagare a misticismului; 5. Diverse greșeli politice.” (vezi p. IX) În funcție de acești parametri cenzorii puteau să dea verdictul „bun de tipar”, să solicite rescrierea unor fragmente sau să interzică apariția unor articole, poeme, eseuri, povestiri și chiar cărți întregi. Obiecțiile pe care cenzorii le aduc operelor literare suferă transformări în funcție de evoluțiile din viața politică. La începutul perioadei realitatea
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
1955 este membru corespondent al Academiei” (p. 291). După ce trece în revistă toate „problemele” cărții despre care scrie, cenzorul se mulțumește să spună că aceasta se află în faza de „bun de tipar”. În felul acesta el transferă responsabilitatea unui verdict decisiv spre eșaloanele superioare. Nici o istorie literară mai veche sau mai recentă nu pomenește nume precum Moraru Fl., Ciuchi E., Andreescu E., Pop Cecilia, Orbenco Romeo, Brătescu C., Dârnă Al., Miroiu I., Velea I, Gutter C., Bârnă Al., Takacs M.
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]