416 matches
-
sânge de la mai multe animale. Pe pereți se împrăștie apă și nisip colorat, pentru a creea imagini. În robele lor lungi, din țesături înfățisând stele, astrologii se ghemuiesc în genunchi. Cu nasurile aproape atingându-li-se de pardoseală, ei studiază vergelele și interpretează imaginile fantomatice de pe pereți. În cele din urmă, se pronunță că bebelușul pe care-l port în pântec posedă echilibrul corespunzător de aur, lemn, apă, foc și pământ. Ritualul continuă. Spre deosebire de prezicătorii de la țară, astrologii imperiali evită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a afla mai multe despre pa kua. Previziunea îmi face inima să bată nebunește. Reușesc să stau liniștită și îi poruncesc omului să continue. — Copilul are totul perfect, în afară de metal, ceea ce înseamnă că va fi încăpățânat. Omul răscolește pietrele și vergelele pe care le-a împrăștiat pe tavă: Cea mai mare calitate a băiatului este aceea că e foarte probabil să-și urmeze visurile. În acest punct, omul face o pauză. Își ridică bărbia spre tavan și își încruntă sprâncenele. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sângerarea cu bulgări de zăpadă, am scos cartușul de pe țeavă și l-am vârât Înapoi În Încărcător; sângele amestecat cu scuipat se făcuse gheață pe cătare și pe gura țevii - am curățat totul cu o bucată de batistă și cu vergeaua. Tot ce era roșu am călcat bine În picioare și am presărat deasupra mai multe straturi de zăpadă curată. Când m-au Înlocuit și mi-au văzut botul zdrelit, le-am spus că Îmi crăpaseră buzele de la ger. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țeavă pe care știau exact din ce parte a combinelor s-o fure, fabricau din bucăți groase de tablă oțelită o opritoare și un cocoș ascuțit, care era mișcat de o bucată de crep. Se punea capsa pe țeavă, cu vergeaua se Împingea pe partea cealaltă, cu grijă să nu fie prea multă, o bucățică de hârtie igienică ori șervețel, se turnau câteva alice - numărul lor depindea de mărime - și din nou, cu vergeaua, se Înghesuia pe țeavă un ghemotoc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
crep. Se punea capsa pe țeavă, cu vergeaua se Împingea pe partea cealaltă, cu grijă să nu fie prea multă, o bucățică de hârtie igienică ori șervețel, se turnau câteva alice - numărul lor depindea de mărime - și din nou, cu vergeaua, se Înghesuia pe țeavă un ghemotoc de hârtie. Măiestria cea mare era să știi cât de tare să fie ghemotocul căci, dacă era prea strâns, capsa exploda spre În afară, aruncând cât colo mecanismele de blocare și de percutare, decalibrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aruncând cât colo mecanismele de blocare și de percutare, decalibrând țeava și azvârlind pucioasă fierbinte În ochii și obrajii trăgătorului. Așa ceva pățise și vărul lui Ectoraș, căruia - cu toate că era priceput și-și făcuse destule socoteli În clipele când mânuia, grijuliu, vergeaua - Îi explodase o capsă În ochi, pe când se străduia să ochească guguștiucii dintr-un cuib cocoțat În vârful unui stâlp de beton. Vreme de o săptămână vărul purtase peste ochiul drept un bandaj cu care se fălea, ferindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă, nimeri într-un cabinet de lucru, plin de cărți, colecții de jurnale franțuzești, teancuri de hârtii, cerneluri și pene de scris. Descoperi și câteva obiecte mai ciudate, un cvadrant, un fel de microscop și încă un instrument cu o vergea verticală fixată pe o placă orizontală, în centrul unor cercuri concentrice. După toate probabilitățile, un antic gnomon. Într-o dioramă cu elemente de vegetație africană, descoperi un animal împăiat, ciudat și legendar. Și barba lui șterse prelung geamul, în încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dacă-l vezi după călcătură, atunci nu mai are el viață: Îl omori și, omorându-l, ți se ia arsura din talpă „ca cu mâna”! Nu: șărchii de la noi, ori te mușcă - și-atunci faci descântecul de mușcat, cu trei vergele de alun de-o vară și cu apă ne-ncepută, zici: „Ieșiță de prestiță, Șărpile di pieliță, Pielița di carne, Carnea di os, Osu din măduhă. Cine-o adus veste Șărpile să crăpe!», ungi rana de mușcătură - și gata!; ori Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Malik îi oferi cutia lui de chibrituri: — Folosește-le pe astea, îi zise. E mai comod. Apoi făcu un gest de refuz: — Păstrează-le. Avem multe la economat. Se așezase în fața lui și îl observa cum înfige pulpele antilopei în vergeaua vechii lui puști, pregătindu-se să le prăjească, încet, la foc mic. Cauți de lucru în sud? — Caut o caravană. — Nu e vremea caravanelor acum. Ultimele au trecut acum o lună. — A mea mă așteaptă, veni enigmatic răspunsul și, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la început ai fi zis că da: — Ca să poată crea poporul imohag. Malik zâmbi amuzat. — Adevărul e... - zise. Adevărul - arătă spre pulpa de antilopă - e că nu-mi place carnea prea făcută. Așa e bine. Gacel dădu la o parte vergeaua puștii, scoase cele două bucăți de carne, îi oferi una și cu ajutorul pumnalului său ascuțit, începu să taie felii groase din cealaltă. Dacă vreodată ești la ananghie, spuse, nu găti carnea. Mănânc-o crudă. Mănâncă orice animal pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
eu îmi ziceam în gând: „Acum scoate arma, ca în Incoruptibilii”. Incoruptibilii îi făceau praf pe ticăloșii lui Al Capone. Într-o clipă mama avea să înceapă, dar mai trebuia să desfacă și pupitrul pentru partituri. El era făcut din vergele subțiri de metal și abia își păstra echilibrul, încât mă miram cum de nu se răstoarnă sub apăsarea unei muzici așa de grele. Mama freca arcușul cu o piatră lăptoasă. După ce încleia astfel sunetele, lua vioara și o punea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În care vezi un palat, o broască În prim-plan, un catâr cu samar, un rege care primește un dar de la un paj. Aici, În stânga, jos, un gentilom ieșea dintr-un puț, agățându-se de un scripete fixat, cu niște vergele absurde, Într-un punct din interiorul turnului, printr-o fereastră circulară. În centru, un cavaler și un drumeț, În dreapta un pelerin Îngenuncheat, care se sprijinea pe o ancoră mare, ca pe un toiag. În partea dreaptă, aproape În fața turnului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poziții de tragere spre o țintă imaginară, instrucție pentru trageri. Ne sapă gîndurile, trîntiți pe iarbă, crăcănați, căznindu-ne să nu se vadă cum ne tremură ca la șoareci. Dar caporalul nu ne lasă În pace, ne Împunge cu o vergea de curățat arma cînd ne vede prea prăbușiți, prea melodramatici. Telefonul din punctul de observare sună de cîteva ori și el se duce să răspundă, nu vorbește, ascultă ce i se spune cu o figură flegmatică, superioară - sînt convins că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la acoperișul negru al catedralei, mărginit de luminile orașului. Rămase pe treptele subțiri, sus, într-o veche cușcă din piatră, și ascultă vîntul șuierînd ușor. Cu fiecare pas, încerca să nu uite că scara era solidă și ranforsată de o vergea prinsă de perete, că stătuse multe secole acolo și nu se va prăbuși fără să dea semne. în cele din urmă, nu ajunse la un nou etaj, ci la un pod îngust din metal. Deasupra era un mecanism negru. Desluși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căci se întoarseră să-l privească. Trei, care erau mai în față, se retraseră încet spre grupurile ceva mai numeroase. Unul dintre bipezi, cel mai mărunt din grupul lui, scoase dintr-o teacă pe care-o purta pe coapsă o vergea de metal și începu s-o legene cu un aer nepăsător. Deși cam neliniștit de acest gest, Corl continuă să înainteze. Era prea târziu ca să mai dea înapoi. Elliott Grosvenor rămăsese locului, în urma celorlalți, lângă pasarelă. Se obișnuise să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cât mai sus cu putință. — Fermecător, am zis eu. — Ei bine... un farmec există, zise el, vei fi un veritabil erou, cam de o sută de ori mai viteaz decât oricare om obișnuit. Un general din Wermacht, subțire ca o vergea de armă și un neamț bondoc, în civil, care-i ducea servieta, treceau prin fața noastră discutând cu reținută înflăcărare. — Howdy do, li se adresă prietenos maiorul Wirtanen. Cei doi au scos un fel de sforăit disprețuitor, au trecut mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
informații despre cei care au prigonit evrei. Se dădeau recompense destul cu mari. Numai după ce prigonitorii erau prinși. Acela privi o vreme, concentrat, afișul. Parcă încerca să-l memoreze. Scoase apoi din buzunarul de la piept al hainei sale roșii o vergea scurtă. Trase de ea și o întinse până o făcu cât un baston. Sau cât o antenă de radio portativ „Pionieer 3Z.“ Acela se mută mai spre capătul băncii. În spatele lui un alt afiș, cu fotografia profesorului Tomnea, venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit de unul singur acela îngăimă, privindu-și vergeaua: - În locul dumitale, aș ezita să mănânc șnițele pe vremuri ca astea pe care le trăim. Nu vreau să te influențez, dar dacă aș fi în locul dumitale, nu aș mânca. Prudența n-a ucis pe nimeni, pe când... Popa Băncilă se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să rupă plutonul de revoluționari lanțul cu care era ferecată poarta, Burtăncureanu a și apărut în ușa vilei. Era cu răposatul epicop Valerian și cu o parte din corul catedralei (bașii și baritonii) după el. Prozatorul ținea cu mâinile amândouă vergeaua unui drapel tricolor, cu ciucuri. Era marele steag cu care intrau înaintașii la deschiderea grandioaselor spectacole omagiale de pe stadion sau din sala sporturilor. Sala fusese inaugurată pe 26 mai 1986, ziua în care Ceaușescu deschisese oficial canalul Dunăre-Marea Neagră, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din Siberia, iar din secolele X-XI s-a generalizat în restul continentului. Exemplare similare s-au descoperit la Tangâru - Giurgiu, Curcani - Ilfov, Orăștie - Hunedoara și în multe stațiuni din spațiul slav (Pavlovca și Vitănești). Alt tip de zăbală, cu două vergele, inele mari, mobile la extremități, cu diametrul de circa jumătate din lungimea unei vergele, cunoscut în spațiul nostru încă din veacurile VII-VIII (Târgșor - Prahova), a avut ulterior o circulație foarte largă, în Siberia, Europa răsăriteană și centrală (Orăștie - Hunedoara, Moscu
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
s-au descoperit la Tangâru - Giurgiu, Curcani - Ilfov, Orăștie - Hunedoara și în multe stațiuni din spațiul slav (Pavlovca și Vitănești). Alt tip de zăbală, cu două vergele, inele mari, mobile la extremități, cu diametrul de circa jumătate din lungimea unei vergele, cunoscut în spațiul nostru încă din veacurile VII-VIII (Târgșor - Prahova), a avut ulterior o circulație foarte largă, în Siberia, Europa răsăriteană și centrală (Orăștie - Hunedoara, Moscu - Galați, Grozești - Iași, Seliște - Orhei și Hansca, ultimele două situri din Basarabia), pentru intervalul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
situri din Basarabia), pentru intervalul cuprins între secolele IX-XIV. Apropiat acestui tip este exemplarul găsit la Pogonești, cu deosebirea că acesta are la extremități două verigi, sub forma literei D, utilizate la fixarea frâului, iar tija este îmbinată din două vergele (pl. LXXIII/2a, 2b). Asemănări cu acest exemplar, îndeosebi în privința tijei, găsim la Șabalat - Sadovoe (Bălți, Basarabia), Subbotița (Serbia), Przemyśl (Polonia), Babič (Croația), Kamenka (Ucraina) și Tiszabezdéd (Ungaria). Foarte rare, în inventarele mormintelor turanice, sunt vasele de aramă, precum cel
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
la taximetriști, buzunarele doldora și fofoloance cîrlionțate!... o imită șoferul și o și înhăță pe dezlegătoarea, care, după ce tălmăcise un ultim sobor al cărților sarazine, de epuizare, dădea ochii peste cap. Se și înmuiase, ca o perdea scăpată de pe vergele, risipindu- se, într-o dungă, pe canapea, cu cârpele și vata de zahăr a coafurii în neorânduială. - Pune mâna să i-l reînvigorăm pe destin! puse suflet, în aducerea în simțiri a cucoanei, coțcarul, deznodîndu-i, mai mult decât era necesar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de piatră, unde ședeau niște câini boierești, o puzderie de cățele scurte-n picioare, cu părul ca sârma, des și încîlcit, și cu ochi mari, rotunzi, triști și plini de ape. Le-ar fi dat inima dulăilor! Se opreau în fața vergelelor de fier, miroseau mârâind, săreau cu labele pe gard, se încingea sângele în ei. Potăile erau gătite cu funde și cojocele de postav. Nici nu se uitau. Nu erau de nasul lor asemenea cățele lățoase! Privirile animalelor sătule treceau peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Las', că spuneți voi! Îi vârâră unghiile în despicătura de lemn. N-a scos un cuvânt. I-au făcut degetele zob. Curgea sângele din buricele lor rupte. Se aprindeau pe dinăuntru. Până în șira spinării îl durea. Parcă-i îndesaseră o vergea de foc prin limbă. Căscă ochii mari și nu mai văzu decât o pată cenușie. Se sfârșea. Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat pe amândoi cu apă. Când s-au dezmeticit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]