153 matches
-
suma datelor obiective ale perceperii obiectelor lumii sensibile, ci ceea ce locutorul reține în funcție de parametrii subiectivi și intersubiectivi ce vin din istoria personală sau comunitară. V. actualizare, categorizare, cogniție, practică, realism, reprezentare. D. FILOZ. 1978; FLEW 1984; COȘERIU 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO PERFORMATIV v. ACT DE VORBIRE PERIOADĂ. În accepțiune gramaticală generală, perioada este o frază amplă, cu caracter unitar și armonios, datorat structurii sale simetrice. Inițial, perioada era o structură ritmică segmentată obligatoriu atît grafic, cît și prin conectori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
amplificate. Opoziția persoană/non-persoană poate crea o tipologie chiar în cazul subiectului, care conduce la dialogism, potrivit teoriei lui Sigmund Freud. V. dialogism, enunțare, proxemică, subiectivitate. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, VARO - LINARES 2004. RN PERSONAJ. În lucrările sale consacrate naratologiei (apărute în 1972 și 1983), G. Genette ajunge la concluzia că această disciplină este interesată de evenimente doar în măsura în care acestea contribuie la stabilirea modului în care sînt povestite, căci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și exclude polisemia. De aici, rezultă că teoria polisemiei implică numeroase aspecte, care nu sînt întotdeauna observabile pentru vorbitorul obișnuit. V. capitalizare, lexem, monosemie, nominație, omonimie, praxem, reglare. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001, VARO - LINARES 2004. IO POLITEȚE. Politețea reprezintă o constantă a comunicării umane, care înlesnește procesele comunicative prin procedee diferite de la o comunitate la alta. Acest principiu universal a fost exprimat de H. P. Grice printr-o maximă suplimentară celor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
putut constata, chiar definirea conceptului respectiv este în mare parte sub semnul incertitudinii, în măsura în care el nu este încă integrat într-un sistem de relații ferme cu alte noțiuni științifice. V. act de vorbire, actualizare, dialectică, discurs, nominație, praxematică. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PRAXEMATICĂ. Pentru a depăși proiectul ideal al unei sistematici abstracte și logice a limbii, promovat prin glosematica lui Louis Hjelmslev, a fost propusă o teorie lingvistică centrată pe analiza producerii sensului în limbă, într-un cadru antropologic și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
praxematica uzează de cîteva concepte de bază, avînd ca element central praxemul, concepte care au fost definite în lucrarea Termeni și concepte pentru analiza discursului, cu subtitlul O abordare praxematică, publicată în 2001 de C. Detrie, P. Siblot și B. Verine. Principiile praxematicii au fost determinate de autorii acestei lucrări ca avînd trei surse de bază: 1) analizele gramaticale concepute de G. Guillaume, ce vizează o concepere dinamică a proceselor lingvistice, dar care sînt orientate într-un cadru realist, 2) abordarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cita, sub acest aspect, din orientările, dacă nu întotdeauna noi, cel puțin renovate: dimensiunea dialogică, interacțiunea verbală, luarea în considerare a contextului, dimensiunea materială a vorbirii și construcția subiectivității în limbă. V. dialectică, practică, praxem, producere a sensului. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PRAXEOGRAMĂ. Termenul praxeogramă a fost propus pentru a denumi schema acțiunilor verbale și nonverbale ce corespund reprezentării cognitive interiorizate care se derulează într-o interacțiune, (de exemplu, diferitele etape ce sînt urmate într-un aeroport internațional pentru a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în raport cu înlănțuirea elementelor discursului, deoarece această înlănțuire se referă numai la conținuturile exprimate, iar nu și la cele presupuse. V. act de vorbire, argumentare, dialogism, implicație, subînțeles. FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004 RN PRESUPUS v. PRESUPOZIȚIE PRETERIȚIE. În retorică, preteriția (numită și preterițiune) reprezintă o figură de gîndire prin care vorbitorul, chiar dacă își anunță de la început intenția de a eluda unele aspecte ale subiectului discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vedere, încît termenul se întrebuințează deseori curent pentru orice grupare de probleme legate între ele, în mod real sau în mod aparent, ce se pot pune în legătură cu o situație sau cu un fapt. V. axiomatică, epistemologie, model, teorie. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002. RN PROCES DISCURSIV. În anul 1969, M. Pêcheux a introdus expresia proces discursiv pentru a denumi ceea ce se dezvoltă și funcționează într-un text pe baza limbii și pornind de la limbă, aceasta în înțelesul stabilit de Ferdinand de Saussure
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i s c u r s u l u i presupune în mod deosebit identificarea și explicarea acestor fenomene și procese, din care să se deducă imaginea sensului cuvintelor antrenate în enunțuri. V. actualizare, dialectică, dialogism, reglare, semnificație. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PROGRAM. Cuvînt polisemantic cu frecvență apreciabilă în perioada contemporană, program are în semnificația de bază ideea de ordine (stabilită) după care se desfășoară o activitate. În a n a l i z a d i s c u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se produc modificări tehnice în sistemul sintactic sau în cel computațional, precum și la nivelurile de reprezentare, căci condițiile gramaticale sau lingvistice devin mai integrate obișnuințelor cognitive. V. actant, capitalizare, cîmp, identitate, narativitate, polisemie, praxem, sem. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO-LINARES 2004. RN PROGRESIE TEMATICĂ. Unul dintre standardele textualității, progresia tematică, în asociere cu coerența asigură introducerea unei teme noi, determinînd în acest mod avansarea informativității discursului. Coerența, ca proprietate semantică, determină modul de organizare a universului textual prin intermediul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deplin operativă, ea reprezintă o concepție a reprezentării cognitive a categoriilor limbii orientată în mod efectiv spre funcționarea limbii în vorbire. V. categorizare, cîmp semantic, cogniție, percepție, reprezentare. MOESCHLER - REBOUL 1994: COȘERIU 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO PROXEMICĂ. Termenul proxemică a fost propus de antropologul american E. T. Hall pentru a denumi ansamblul observațiilor și teoriilor legate de folosirea de către om a unui spațiu ca produs cultural specific. Proxemica reprezintă studiul utilizării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anumită cultură, ci și pentru o anumită atitudine. Raportul oamenilor cu spațiul pe care îl ocupă este la fel de semnificativ ca ceea ce spun, percepția asupra utilizării spațiale de către ceilalți contribuind la construcția intersubiectivității. V. față, gestualitate, politețe, relație interpersonală. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PAYNE - BARBERA 2004; VARO-LINARES 2004. DH PROZODIE. În antichitatea greacă și latină, prozodia indica variațiile de accentuare, temporale și de înălțime din pronunție, care se foloseau în metrica și în melodia poeziei. Întrucît fenomenele prozodice aparțin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu reprezentarea lui, în cazul discursului interior, al scrierilor literare etc.), iar cuvîntul pulsiune nu se folosește aici cu valoare metaforică, deoarece plăcerea de a vorbi (chiar fără a spune nimic) este reală. V. actualizare, interacțiune verbală, subiectivitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PUNCT DE VEDERE. Noțiunea "punct de vedere", stabilită de Ferdinand de Saussure, are aplicație interdisciplinară și a fost delimitată de G. Genette în cadrul semioticii povestirii. Potrivit lui Genette, cu ajutorul acestei noțiuni se poate face distincție dintre cel care vorbește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realității. Se constată astfel că celelalte abordări ale acestei chestiuni, indiferent de orientare sau de aplicații, au putut fi sugerate de afirmațiile acestui lingvist. V. categorizare, enunțare, nominație, povestire, praxem. SAUSSURE 1916; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN PUNCTUAȚIE. Prin punctuație se înțelege un sistem de semne grafice folosite pentru a indica limitele între constituenții unui enunț sau între enunțurile unui discurs, pentru a marca intonația sau unele raporturi sintactice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a exprimării orale, pentru limba scrisă nefiind specifică. Cu toate acestea, unele opere literare, care urmăresc caracterizarea personajelor prin particularitățile vorbirii lor, înregistrează unele forme de ratare a vorbirii, ceea ce contribuie la crearea impresiei de autenticitate. V. vorbire. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN REAL. Ca substantiv, real, termen care a fost preluat de lingvistică din terminologia filozofică (unde funcționează îndeosebi cu valoarea adjectivală "care există prin sine însuși", fiind opus lui aparent), desemnează "ceea ce există în sine, independent de cunoaștere și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
el se constată prin observația continuă, prin percepția sensibilă și prin experiența practică, iar, pentru lingvist, și prin funcționarea limbii, care este în mod esențial realistă. V. epistemologie, idealitate, materialitate, realitate. D. FILOZ. 1978; JULIA 1991; BLACKBURN 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO REALISM. În perioada contemporană, prin realism se denumește o "concepție (filozofică) conform căreia lumea exterioară există independent de subiectul cunoscător". De fapt, realismul reprezintă o atitudine sau o doctrină ce se bazează pe principiul că prin cunoaștere omul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
științifică sau de altă natură, care promovează urmarea (modelului) realității în trăsăturile ei esențiale și, din acest motiv, lingvistica antropologică nu poate fi decît realistă. V. idealitate, materialitate, realitate. D. FILOZ. 1978; FLEW 1984; JULIA 1991; BLACKBURN 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO REALITATE. Ca termen filozofic, realitate denumește tot ceea ce există în afara conștiinței umane și este independentă de ea, dar poate avea și accepțiunea "trăsătura de a fi real, de a exista în mod efectiv". De aceea, au existat opinii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care variază după epoci, culturi și grupuri sociale. Totuși, semantismul acestor cuvinte este foarte apropiat, încît, în vorbirea comună și chiar în discursul savant, ele sînt deseori considerate sinonime. V. idealitate, materialitate, real. D. FILOZ. 1978; BLACKBURN 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO RECEPTOR. În mod obișnuit, termenul receptor se folosește ca sinonim al lui destinatar, desemnînd unul dintre polii axei subiective a procesului de comunicare, și anume, cel care decodează mesajul transmis de emițător, cunoscînd codul folosit de acesta. Concepția
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se poate constata că mijlocirea de către limbă a universului referențial nu presupune ascunderea lui, ci, dimpotrivă, afirmarea conștiinței că el există. V. actualizare, dialectică, referință, reprezentare, semn. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2002. IO REFERINȚĂ. Implicarea referinței în a n a l i z a d i s c u r s u l u i presupune stabilirea (adesea subînțeleasă a) unor delimitări, raportări sau echivalări de concepte lingvistice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o soluție posibilă (deși nu întotdeauna cu aplicabilitate practică efectivă) depășirii unor astfel de situații, fiindcă oferă o teorie a producerii sensului și o concepere dinamică a acestuia. V. dialogism, personificare, practică, producere a sensului. GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO RELATIVITATE. Cuvîntul relativitate denumește proprietatea de a fi relativ, adică de a fi valabil numai între anumite limite sau în anumite condiții, și, în consecință, proprietatea de a fi dependent de ceva. Noțiunea corespunzătoare a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constatarea variabilității decupării realului după limbi apare ca o consecință logică și ca o confirmare a analizei structurale. De aici, F. de Saussure a ajuns la principiul arbitrarului semnului care domină lingvistica limbii. V. logosferă, nominație, praxem, reprezentare. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO RELAȚIE INTERPERSONALĂ. Pe lîngă textul care se construiește în mod colectiv, conversația este și locul în care se construiește între participanți o anumită relație socială sau afectivă. Chiar și atunci cînd manifestă o încărcătură informațională
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
grupului verbal alcătuit din verb împreună cu determinarea completivă și/sau circumstanțială, iar, din punct de vedere pragmatic și informativ, este elementul de bază al propoziției, ca nucleu al comunicării. V. coerență, enunț, predicație, rematizare, temă. MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMAN 2008. RN REPARAȚIE. În analiza conversației, reparația sau activitatea reparatorie are, potrivit lui E. Goffman, funcția de a schimba semnificația unui act, de a transforma ceea ce ar putea fi considerat ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u r s u l u i dramatic, acest termen are o accepție specială, ce poate fi însă uneori extinsă și în referirea la texte sau la fragmente de texte realizate în formă dialogală. V. conversație, intervenție, schimb. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REPREZENTARE. Semnificația cea mai cuprinzătoare a cuvîntului reprezentare este de "imagine mentală realizată prin raportare la obiecte, fenomene sau situații". Ca termen al psihologiei cognitive, acest cuvînt desemnează o entitate cognitivă fără raportare directă la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tipuri de corpusuri, precum cele construite în jurul evenimentelor (de exemplu, un furt), cele realizate uzînd de un gen (ca reportajul), iar altele apelînd la reprezentări (precum discuția despre cultură în media). V. actualizare, cogniție, dialogism, formație discursivă, interdiscurs. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO RETORICĂ. Una dintre cele mai cultivate științe despre limbă în lumea antică greco-romană, retorica, îmbina arta construcției discursurilor cu o teorie a discursului, în special a celui cu funcție persuasivă, deoarece, prin discursul său, oratorul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
contemporane de segmentare și de definire a unităților discursive (de obicei mai extinse decît fraza). V. argumentare, dialectică, discurs, figură, gen de discurs. ARISTOTEL, R.; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN RIT GENETIC. Noțiunea "rit genetic" a fost introdusă, în 1984, de D. Maingueneau pentru a desemna o activitate rutinizată verbală sau non-verbală de elaborare a unui tip determinat de text. Într-un cîmp discursiv, riturile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]