229 matches
-
că s-au lepădat și de limba greacă, ca vehicul cultural și spiritual. Nu. Trebuie să Încercăm să ne punem o clipă În atmosfera secolului I sau al II-lea după Cristos, În Palestina, Siria, Antiohia sau Egipt. Deși limbile vernaculare continuau să fie vorbite, totuși, pentru a „face carieră”, pentru a intra În circuitul cultural sau spiritual, greaca era absolut obligatorie; chiar și după cucerirea romană. Nu intru În amănunte. Vreau doar să spun că evreii nu se puteau dispensa
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sunt alte subiecte arzătoare, unde muritorul de rând găsește un „decalog al dezvoltării spațiului rural“, citește satul (rurbanul !) ca peisaj cultural („în declin“, mie-mi spui?) și „comestibil“, cu citate din H. Stahl și terminologie recentă (Land Links, peisaje-relicvă, asociative, vernaculare, „parc teritorial“, metapolis, tech nonature, artificial-nature, metaspațialitate, interstiții unde golul nu mai e văzut ca spațiu rezidual, ci ca element de instrumentalizare), concluzia mea fiind că, dacă elitele urbane nu intervin degrabă cu moștenirea erudiției și aristocrației rurale de care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
i-a întârziat ciclul două zile, și vestea i s-a părut ceva nemaiauzit și absolut incredibil, un al doilea fiat lux într-o epocă în care latina a încetat să mai fie folosită și practicată, un surge et ambula vernacular care n-are idee încotro se îndreaptă și tocmai de aceea sperie. Marçal Gacho, care, doar cu o oră înainte, sau mai puțin, cu un mișcător abandon, rar întâlnit la sexul masculin, se mărturisise copil, este, până la urmă, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mare aceeași poveste. Se poate ca scribul care a înregistrat sentința oficială, ce a fost contemporană cu evenimentul, să fi auzit mărturia preotului paroh sau a altor enoriași, întrucât cele două versiuni, sentința în latină a Celor Opt și povestirea vernaculara din registru sunt foarte similare. Cel mai convingător este faptul că acolo unde registrul menționează bălegarul de cal din care "puțin a rămas prins în diadema" (rimase un pocho apichata nella [sic] diadema), înregistrarea Celor Opt menționează că "o parte
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
convingător este faptul că acolo unde registrul menționează bălegarul de cal din care "puțin a rămas prins în diadema" (rimase un pocho apichata nella [sic] diadema), înregistrarea Celor Opt menționează că "o parte din sus-numitul bălegar, așa cum este zis în vernacular, "a rămas prins în diadema"" (parte dicti sterchoris, ut vulgariter dicitur, "rimase apichato nella [sic] diadema"). Doar asupra câtorva detalii există neconcordante între relatări. Deși sentința Celor Opt, registrul și pictură sunt de acord să-l numească pe delincvent "Antonio
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
săvârși un alt delict incalificabil și oribil, a adunat bălegar de cal de pe jos, si, călăuzit de o forță diabolica, l-a aruncat spre față numitei figuri a Fecioarei Maria, si o parte din acel bălegar, așa cum se numește în vernaculara, "a rămas prins pe diadema" numitei imagini, spre marea ei dezonoare și dizgrație și spre rușinea credinței creștine, si ca, in momentul când așa-numiții Cei Opt au dorit să-l aresteze, când le-a văzut patrulă, el a înșfăcat
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
fie aleși pentru această magistratură a celor Opt, căci de vor face dreptate orașul va fi eliberat...]. 58 ASF, Atti del Podestà , 5547, "Liber condemnationum domini Monaldi de Fasciolis de Urbe veteri," (1 aprilie 1501-1 octombie 1501), nepaginat. O sursă vernaculara din 1508, "Libro di Ricordi scripto dal 1508 al 1540", citată de Richa, Notizie (n. 4 mai sus), VIII, 251, a confundat Civitavecchia (lat.: Civitas Vetus) cu Orvieto (Urbs vetus). Stema, săpata în piatră, este păstrată la Bargello: vezi F.
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
că sunt Eu?” (Mc 8,29; întrebarea apare la toți sinopticii: Mt 16,15; Lc 19,20) - trebuia desfășurată exegetic. Urma apoi momentul articulării teologice, în care înțelepții Bisericii s-au folosit de structurile de gândire și limbaj ale culturii vernaculare. Prin forjarea unui limbaj ontologic în Crezul nicean, de pildă, Biserica n-a intenționat decât să transmită Revelația la nivelul exigențelor unei gândiri marcate de moștenirea culturii filozofice grecești. Ortodoxie: posesie ori participare?tc "Ortodoxie \: posesie ori participare ?" Pentru cei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
numeroaselor experiențe, a fost educată în primul rând la școala 288 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 289 S. H. Rigby, op. cit., p. 127. (trad. n.) 290 Susan Signe Morrison, Don’t Ask, Don’t Tell: The Wife of Bath and Vernacular Translations, în „Exemplaria”, University of Florida, nr. 1, 1996, p. 97. (trad. n.) 291 S. H. Rigby, op. cit., p. 140. 292 Ibidem. 98 trăirilor autentice, pentru ca apoi să dobândească și unele cunoștințe livrești. Libertatea de a-și alege soțul sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Not a love story: sexual aggression, law and order in Decameron X 4, în „The Romanic Review”, Nov 1995, vol. 86, nr. 4, pp. 623639. 81. Morrison, Susan Signe, Don't Ask, Don't Tell: The Wife of Bath and Vernacular Translations, în „Exemplaria”, University of Florida, vol. 8, nr. 1, spring 1996, pp. 97-123. 82. Mosher, Harold F., Jr., Greimas, Bremond, and the Miller's Tale, în „Style”, fall 1997, vol. 31, nr. 3, pp. 480-500. 83. Nelson, Marie, "Biheste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
numeroaselor experiențe, a fost educată în primul rând la școala 288 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 289 S. H. Rigby, op. cit., p. 127. (trad. n.) 290 Susan Signe Morrison, Don’t Ask, Don’t Tell: The Wife of Bath and Vernacular Translations, în „Exemplaria”, University of Florida, nr. 1, 1996, p. 97. (trad. n.) 291 S. H. Rigby, op. cit., p. 140. 292 Ibidem. 98 trăirilor autentice, pentru ca apoi să dobândească și unele cunoștințe livrești. Libertatea de a-și alege soțul sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Not a love story: sexual aggression, law and order in Decameron X 4, în „The Romanic Review”, Nov 1995, vol. 86, nr. 4, pp. 623639. 81. Morrison, Susan Signe, Don't Ask, Don't Tell: The Wife of Bath and Vernacular Translations, în „Exemplaria”, University of Florida, vol. 8, nr. 1, spring 1996, pp. 97-123. 82. Mosher, Harold F., Jr., Greimas, Bremond, and the Miller's Tale, în „Style”, fall 1997, vol. 31, nr. 3, pp. 480-500. 83. Nelson, Marie, "Biheste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
latină). O lungă perioadă de timp, în Europa, s-a crezut chiar că limbile populare, cu mobilitatea și cu segmentarea lor, sînt de fapt aspecte corupte, decăzute ale limbilor literare, interesul pentru crearea unor limbi de cultură (naționale) corespunzătoare limbilor vernaculare reușind cu greu să înlăture această prejudecată. Ca atare, lucrările apărute ca urmare a interesului pentru limbă au fost de cultivare a limbii: gramatici, retorici, dicționare etc. Pe de o parte, asemenea lucrări urmăresc să dea limbii o formă determinată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
the same speaker if the occasion is different. Consequently, there are several functional languages that can be activated; yet, different combinations of these are used when speaking. Among these functional languages, we will distinguish, as G. Ivănescu pointed out, the vernacular language and the literary language (or the language of culture), because these two have a special status from all points of view: historical, social, cultural, evolutionary, national, etc. This situation occurs especially when language is evaluated with reference to its
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
historical existence of the community using that language for everyday communication. These notional contents are the reflection of the meanings of words, and the applying to reality of these meanings (through designation) endows them with a specific sphere as well. Vernacular (or historical) language too offers denominations for intuitive pieces of knowledge or for representations, but these, just like the notional contents, do not have a rigorous and systematic organization, with strict hierarchies and structures achieved consciously in terms of purposes
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pieces of knowledge or for representations, but these, just like the notional contents, do not have a rigorous and systematic organization, with strict hierarchies and structures achieved consciously in terms of purposes. On the other hand, the elements of the vernacular, although they have a general content and reflect a process of abstraction, communicate an indistinct generality, i.e. meanings do not lead to notions capable to systematically exhaust a field of knowledge. A number of particular features of the vernacular are
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
the vernacular, although they have a general content and reflect a process of abstraction, communicate an indistinct generality, i.e. meanings do not lead to notions capable to systematically exhaust a field of knowledge. A number of particular features of the vernacular are taken over by some of the styles of literary language, especially by the belles-lettres, but this happens following several selections, and even some status modifications. Yet, literary language gives expression to and is a component of high culture, which
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
evolution of knowledge in those fields in which words represent specialized terms. Given the fact that it is structured in this manner, scientific knowledge, rendered by literary language, is characterized by an extra-linguistic conceptualization, while the knowledge rendered by the vernacular achieves an intra-linguistic conceptualization. Apart from these things, literary language is subjected to an extremely laborious process of cultivation and regulation meant to make it observe some requirements in terms of coherence, precision, variety and mobility, which are established
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
to make it observe some requirements in terms of coherence, precision, variety and mobility, which are established consciously and enforced socially, and which acquire a functional value in relation to two parameters: accuracy and inaccuracy. In the case of the vernacular the prevailing norm is the functional one, which is made up of a sum of rules established by the functioning itself of the language and by its tradition, whereas in the case of literary language, the norm is the result
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
the literary language (in the case of writing) implies a constant focus on it from the viewpoint of accuracy and of the particularities involved by the purpose and the type of discourse. We will notice other significant differences between the vernacular and the literary language from the point of view of the intercultural contact and of the linguistic change. Thus, if at the level of vernacular language (and culture) influences occur due to the fact that speakers of different languages share
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
the purpose and the type of discourse. We will notice other significant differences between the vernacular and the literary language from the point of view of the intercultural contact and of the linguistic change. Thus, if at the level of vernacular language (and culture) influences occur due to the fact that speakers of different languages share the same living space, on the level of literary language the influence develops starting from a certain degree of superiority (in terms of civilisation) that
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
language is concerned, the changes that occur at the speech level always start from individual situations, becoming typical of the individual usage, and being subsequently taken over by the collective usage and by the norm. In the case of the vernacular, the specific changes are those produced in the field of collective usage; during the process of acquiring a language, all of these become the linguistic rule. In this particular case, the reasons that lead to changes are objective, and depend
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
doloriste deja bine implantate. Literatura idiș se îmbogățește cu elegii istorice despre dezastrele și persecuțiile suferite, fără a uita poezia liturgică, lamentațiile despre moartea martirilor, care transmit posterității, în detaliu, aceste circumstanțe care au bulversat viața evreiască. Literatura în limba vernaculară de inspirație religioasă contribuie la țeserea, generație după generație, a acestei istorii de suferință care în secolul al XVIII-lea avea să-l facă pe Gaon din Vilna, marele maestru al culturii evreiești din Lituania, să spună că "Tora se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
autocunoaștere” umană - răspunde cerinței de „transcendere a lumii «obiectului» de cunoaștere” (acesta „împărtășind aceeași condiție existențială” cu cercetătorul, ca „subiect” de cunoaștere). Devenită (cu B. Malinowski, 1922) un „ingredient obligatoriu” al metodologiei etnografice a antropologiei, observarea participativă include învățarea limbii vernaculare și adoptarea modului de viață local, în completare cu folosirea interviurilor nestructurate și a informatorilor-cheie (citarea unor asemenea „surse” îi apare profesorului Geană la fel de firească precum aceea a citării unui savant). Metoda comparativă ajută antropologia în formularea de enunțuri generale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
adresăm întrebări relevante pentru strategiile de hipnoză clinică în tratamentul problemelor sexuale. Așa cum a fost deja explicat, evaluarea inițială este un punct critic pentru stabilirea alianței terapeutice. De asemenea este utilă pentru a obține informații privitor la vocabularul eufemistic și vernacular pe care îl folosește pacientul pentru a descrie organele sexuale, precum și privitor la cunoștințele sale în ce privește anatomia sexuală și funcționarea sexuală. Odată ce fost realizată anamneza (în timpul căreia a fost relevat faptul că fusese deja examinat de urologă, John a fost
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]