637 matches
-
sau Dionisie Vitcu) ar fi capabili să producă versuri dramatice, încărcate de grave întrebări existențiale. Firește, este posibil, dar, din perspectiva imaginii consolidate a celor în cauză ca urmare a rolurilor care i-au făcut celebri, ipostaza este la fel de puțin verosimilă, precum, să spunem, utlizarea lui Grigore Vasiliu-Birlic în rolul titular din Hamlet. Unul dintre principalii specialiști în istoria teatrului românesc, Mircea Ghițulescu a avut ideea extraordinară a editării unei antologii a poeziei scrise de actori. Masivul volum publicat de excelenta
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
poemul în proză, care este circumscris atât din unghiul dimensiunilor sale intrinseci, cât și din perspectiva presiunii "contextului" socio-cultural. În acest fel, în prim-planul cercetării este așezat studiul operei, circumscrisă printr-o analiză pe cât de minuțioasă, pe atât de verosimilă, în finalitățile și rezultatele sale, în timp ce perspectiva diacronică e plasată, oarecum, în fundal. Relevarea omogenității și a caracterului integrator al unor forme poetice este, pentru critic, de mai mare relevanță decât istoria sau cronologia formelor respective. Proza poetică românească în
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
dantelării verbale și piruete stilistice plecînd de la sculpturi și tablouri; iar arheologia (atunci cînd nu era vorba de pură compilație) se reducea la speculații agreabile, împinse însă mult în trecut, acolo unde domnea întunericul și unde orice supoziție era la fel de verosimilă ca alta. Nu e greu de ghicit pentru ce a ales Odobescu istoria artei și arheologia: l-a atras cîmpul larg oferit improvizației. S-a ferit însă ca de foc să devină istoric ori lingvist, precum Hasdeu, adică specialist în
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
utopice sau niciunde. Autorii au considerat, se vede, că fata de gîndurile și acțiunile personajelor, o situare topografica precisă este superflua. Dar lucrurile nu stau mereu așa. Pentru că realismul literar, ca și fantasticul ivit în cadrul cel mai banal, pretind locații verosimile sau chiar precise. Din lucrările de ficțiune se pot învăța multe: sociologie, economie, politică și istorie, mai ales istorie, si mai ales atunci cînd autorul s-a documentat atent sau, si mai bine, a locuit el însuși acolo, a trecut
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
la un amestec de Victor Hugo (Ruy Blas) și Schiller (Die Räuber), totul într-un registru lingvistic opus celui solemn. Hasdeu valorifică arhaitatea, folclorul, expresiile populare, oralitatea; încearcă să repete în dramă ceea ce făcuse în Ursita, adică o reconstituire istorică verosimilă lingvistic. Piesa se petrece în secolul al XVI-lea, ca și Despot Vodă, dar între cele două drame se deschide o prăpastie stilistică. Prin structura ei profundă, Răzvan și Vidra are un regim de excepție în cadrul dramei noastre istorice. Eșuat
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
fi avut loc. Așadar, dacă dăm la o parte ticurile și deformările profesionale ale urmăritorilor, vom avea în față pagini pe cît de credibile sub unghi biografic pe atît de parțiale sub unghi omenesc. Cu alte cuvinte, deși informațiile sunt verosimile și pot fi verificate, ele înfățișează viața lui Noica în chip fragmentar, ciuntit și pe felii. Mai precis, dosarul nu poate fi citit ca o carte menită a fi parcursă de la cap la coadă, o carte în care cititorul să
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
fascinează. Distanțele sunt parcurse cu inerente momente de suspiciune din partea vulpii, pentru ca miracolul să se împlinească și vulpea să devină un însoțitor permanent în explorările pe care copilul le face în mijlocul pădurii. Regizorul a avut mult tact în a face verosimilă această apropiere, iar peisajele au puterea de a transmite ceva uitat, frumusețea sălbăticiei, a "Wild"-ului cum îl numea Jack London. Ca și în celălalt film al său, documentarul Calea împăratului (La marche de l'empereur, 2005), nu lipsește nici
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
Károly Bibok, Pragmatics and the flexibility of word meaning, 2001, p. 245). Sensul etimonului explică foarte bine stabilitatea nucleului semantic al argotismului românesc: scrisoarea, declarația sau actul de identitate sunt tipice " obiecte scrise". Și calea de pătrundere în argou este verosimilă; ne putem doar întreba, ca și în cazul cuvântului blat, dacă românescul ecsivă/icsivă este preluat direct din idiș sau (și) din rusă. Desigur, uzul colocvial actual poate produce devieri considerabile față de sensul de bază, pentru că termenul este obscur pentru
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de parte; aceasta trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării. Practic, conform dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ, fiind o situație de excepție de la principiul executării din oficiu
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
precizat că acesta reprezintă un temei obiectiv, rezultat din anumite fapte sau împrejurări, pentru a suspecta o persoană de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. De asemenea, a reținut că prin „suspiciune rezonabilă“ trebuie înțeles suspiciunea bazată pe motive verosimile (plauzibile). În legătură cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la termenul „suspiciune rezonabilă“, Curtea a observat că instanța europeană a analizat această sintagmă pe tărâmul art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel
DECIZIA nr. 772 din 18 noiembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/253163]
-
lit. b) măsura conducerii persoanei la sediul poliției, ca măsură administrativă, în condițiile legii. Situațiile în care polițistul este îndreptățit să conducă o persoană la sediul poliției sunt cele când: nu s-a putut stabili identitatea acesteia ori există motive verosimile pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau documentele prezentate nu sunt veridice; din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanțelor ori a bunurilor aflate asupra sa, se creează motive verosimile pentru a bănui că aceasta pregătește sau a comis
DECIZIA nr. 215 din 7 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/256578]
-
Gavroche chircit în jurul discurilor sale. Însă deznodământul așteptat se dovedește o farsă, băiatul se scoală întreg și nevătămat pentru că discurile sale făcute țăndări serviseră drept scut protejându-l de glonțul patriei. Desigur, regizorul nu se așteaptă ca scena să fie verosimilă, însă „morala" devine clară atunci când puștiul izbucnește în lacrimi. Tragedia lui este muzica răpită de imbecilitatea unui zelot, lyricsurile i-au salvat însă viața. În mod clar, noua generație are fidelitățile investite în total răspăr cu pedagogia dogmatică a Partidului
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
pierde cumpătul”, parcă uluit de obiectul analizei. Portretul lui Eminescu nu este însă absolut original: criticul nu face altceva decît să împrumute trăsăturile geniului, așa cum ele fuseseră stabilite de Schopenhauer, și să le aplice poetului român. Originală rămîne doar identificarea verosimilă, în însăși biografia și psihicul eminescian, a elementelor schopenhaueriene. Cel dintîi portret complet și adevărat pe care un critic i l-a închinat lui Eminescu a fost realizat în regim filozofic - și întreaga exegeză eminesciană ulterioară va purta semnele acestui
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
i s-a povestit e semnificativă și, cu o anumită marjă de eroare, cele două stilistici se trădează singure. Intră așadar în funcțiune un paradox care e specific genului acestuia de romane cu fundal autentic. Anume că realitatea nu e verosimilă. Sunt destule locurile din Ana Maria și îngerii în care apar episoade pur și simplu arbitrare. Intuiția îmi spune că tocmai acestea sunt cele în care Radu Aldulescu n-a intervenit. Dimpotrivă, cele perfect motivate narativ, care și rămân în
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
învinuit că inocula pacienților săi agentul patogen al sifilisului. Biografia cu mii de amănunte inedite rezultând din informațiile încrucișate ale celor care s-au apropiat într-un fel sau altul de tumultuoasa viață a lui Koestler oferă și o explicație verosimilă a celei de-a doua răspântii din evoluția lui: de pe la jumătatea anilor '50, și-a pierdut interesul pentru ceea ce-l pasionase și motivase până atunci - ideologia politică -și a început să caute alte tipuri de răspunsuri mântuitoare la marile întrebări
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
răbdare angelică, nu există nicio clipă de lumească enervare când este în mod evident nedreptățită. Intr-un fel, filmul decurge previzibil din acest punct de vedere, între cele două femei se creează o solidaritate care culminează cu decizia mai puțin verosimilă a Gemmei de a o însoți pe Angela în orașul natal, Sulina, pentru a-și căuta iubitul dispărut de la domiciliu, pe Adrian (Vlad Ivanov). Ținut în stand by tot timpul, mai mult o schemă tactică, un pretext, decât un personaj
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
manifeste de la modernism la neaoșism, formația franceză inițială s-a dovedit decisivă. Vlaicu-Vodă nu reprezintă altceva decît adaptarea la cultura noastră a spiritului tragediei clasice franceze din secolul al XVII-lea, încercarea de a construi cu material local o replică verosimilă la tragediile pe teme istorice compuse de Corneille ori Racine. Conștient sau nu, poetul Davila s-a lăsat ghidat subreptice de ilustrele modele, probabil citite și apreciate în tinerețe; iar patriotismul său, asumat în ton înalt, are drept urmare - în structura
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
Cartea tibetană a morților, Bartho Todol. Gaspar Noé ne propune scenariul călătoriei sufletului până la următoarea reîncarnare după acest ghid, dar în viziunea proprie mediată de drog. DMT-ul produce halucinații extrem de puternice, unele dintre ele putând fi percepute ca extensii verosimile ale realității, euforie și un univers vizual copleșitor. Sufletul călătorește printr-un Tokio nocturn exasperat de scene erotice, recapitulează episoade importante din viața lui Oscar, episoade care revin obsedant. În această poveste-trip își face intrarea sora sa, Linda (Paz de la
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
dacă există, cu adevărat, două. Creangă oprește Amintirile în momentul în care ajunge la școala de la Socola. Viața lui de orășean ne este cunoscută din documente, și, reconstituind-o, G. Călinescu i-a dat, într-o extraordinară carte, o imagine verosimilă. Propoziția lui Ibrăileanu («tot ce e orășenesc la Creangă e inferior») impune o nuanță: tot în afară, poate, de faptul că el își scrie, acum, opera literară într-o prăpădită mahala din Iași în compania și, negreșit, sub impulsul unor
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
faci pentru un cititor anonim, abstract, imaginar, dar real, fiindcă îl bănuiești la capătul celălalt al scrisului tău, jucându-și cu același profesionalism ca și tine partea lui de rol, te scrii, în general, cu grijă. Personajele tale primesc trăsături verosimile, le deghizezi așa încât prea intimele tale mărturisiri (unele alunecate în pagină fără voia ta, ca scăpări de condei, de atenție, de control) să nu poată fi lesne depistate. Faci toate astea fiindcă cititorul nu e confesorul tău absolut și strict
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
spune că nu sunt chirciți sub apăsarea unor calcule de moment, volumul de față fiind cea mai curajoasă lucrare pe care a scris-o pînă acum. În ritmul acesta, dacă va acoperi și celelalte decenii de după 1950, Boia va reconstitui verosimil (și fără omisiuni) epopeea intelectualității române în secolul XX. Să așteptăm așadar continuarea cărții de față, spre a încheia un ciclu și pentru a îndrepta culpa de omisiune la care s-au pretat atîta timp istoricii noștri. Să dau un
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
parte niciodată de publicitate. Restul era trăncăneală teologică sau paradă culturală, vreascuri uscate fără putință de înflorire. Ioan Pintea și-a îndeplinit bine menirea de înregistrator al farmecului lui Steinhardt. Îi redă lexicul, ticurile verbale și obsesiile adînci, zugrăvindu-l verosimil și convingător. E lesne să constați că Steinhardt are un stil propriu de exprimare, un stil pe care l-aș putea numi "enumerare ritualică de sinonime pitorești", căci monahul are obiceiul de a repeta aceeași nuanță de cîteva ori, întărind
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
fondurilor. Mai ales in cotidiane, publicitatea a asigurat dintotdeauna cea mai mare parte a acestor fonduri. Tocmai publicitatea s-a redus în ultimul an cu patruzeci la sută, conform unor date pe care nu le pot verifica, dar care par verosimile. Altă cauză este distribuția. Am deplorat într-un articol recent din „Adevărul” dezinteresul oamenilor de afaceri de după revoluție pentru această verigă vitală a lanțului care îl leagă pe editor de publicul sau. Holdingurile de presă au fost preocupate exclusiv de
Criza presei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6570_a_7895]
-
citit cartea cu conștiința că văd un poet dîndu-și jos masca și spunînd adevărul despre arta lui. E ca și cum Ilie Constantin, ajuns la o vîrstă cînd cruțarea de sine și vanitățile narcisice sunt neavenite, își întocmește o fișă clinică de verosimilă înfățișare umană. Este uimitor să vezi cum, într-o epocă în care artele au fost surclasate de explozia tehnicii, mai sunt poeți care nu se sfiesc să-și privească meșteșugul ca pe un dar divin. Iar Ilie Constantin se numără
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
și decomprimare, cu predominarea primului termen, întrucît și în versurile proprii ca și în cele selectate în vederea tălmăcirii putem constata o preferință pentru expresia rodată, pentru tiparele „clasice”. La un moment dat, scriitorul se declară „funciarmente un conservator”. Ar fi verosimilă în situația d-sale o atare etichetă? Neîndoios, cărturarul care vibrează în cadre raționale apare tangent la un cult sensibil al trecutului, împărtășind chietudinea unei statornicii: „Sunt conservator (...) în măsura în care, rezemîndu-mă pe sedimentările valorice ale trecutului, gîndesc filosofic la viitor. Conservatorismul
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]