298 matches
-
de instincte colective. Nu s’a apărat însă eroic. Infuziile de sînge nou-regie rămîneau inutile cîtă vreme TEXTUL rămînea simplu pretext. Pretext pentru succes de vedete; pretext pentru regisori. Se menținea numai în realitate, slujia la menținerea unei iluzii de verosimil. Se complăcea în mentalitate mic-cooperatistă. Textul era cursă de prins șoareci, nu scenariu, lăsînd să zburde liber fantezia actorului”. Așadar: refuz al mimesis-ului, al comercializării „mic-burgheze”, al încorsetării în convenții rigide. Pe urmele optimismului futurist (v., între altele, entuziasmul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în somnambul. Vindecarea, dacă are loc, trece prin acest atașament, prin acest abandon, prin iluzia amoroasă pe care nu de puține ori o produc. Ca și hipnotizatorul, conducătorul face din rearanjarea aparențelor o metodă, în așa fel încît să substitue verosimilul, adevăratului. El ține mulțimea la distanță, o întoarce de la realitate pentru a-i înfățișa o altă realitate, mai frumoasă, mai bună, mai adecvată speranțelor ei. Talentul său constă în a transforma evenimentele, scopurile colective în imagini care frapează și exaltă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
celui care-i ține locul în viață, a magistrului și a discipolului. Acest cuplu reînvie un altul, deja legendar, Marx și Engels, a cărui încarnare ar fi. În plină Academie de Științe se face această declarație fără nici o grijă pentru verosimil: "Începînd de la sfîrșitul anilor '90 (ai secolului al XIX-lea! n.a.) Lenin și Stalin au devenit pentru dezvoltarea mișcării revoluționare a erei noi... ceea ce fuseseră Marx și Engels pentru epoca precedentă". Pentru a fixa și mai bine această înlănțuire de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unde nu se afirmă, în linii mari, altceva decât că obiectul mimesis-ului ar fi posibilul prezentat într-o manieră coerentă: Datoria poetului nu e să povestească lucruri întâmplate cu adevărat (? Ü ăåíüìåíá), ci lucruri putand să se întâmple în marginile verosimilului și ale necesarului (?áôá ôo å?êüò ç ôo ?íáăêáiïí )3. În continuare, Aristotel ne spune puține lucruri despre necesar (?íáăêáiïí) și mai multe despre verosimil (å?êüò), deplasându-l treptat pe acesta din urmă spre sfera a ceea ce este
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lucruri întâmplate cu adevărat (? Ü ăåíüìåíá), ci lucruri putand să se întâmple în marginile verosimilului și ale necesarului (?áôá ôo å?êüò ç ôo ?íáăêáiïí )3. În continuare, Aristotel ne spune puține lucruri despre necesar (?íáăêáiïí) și mai multe despre verosimil (å?êüò), deplasându-l treptat pe acesta din urmă spre sfera a ceea ce este susceptibil să convingă (ðéèáíüí), atunci când afirmă că „decât întâmplări posibile anevoie de crezut, trebuie preferate mai curând întâmplările imposibile cu înfățișarea de a fi adevărate”1
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
imprevizibilă a categoriilor modale, acesta distingea - urmându-l într-o primă etapă pe Pareyson 4 - patru accepțiuni de bază ale obiectului mimesis-ului. Conform primeia - cea mai apropiată de viziunea partizanilor referențialismului sau „naturalismului” și, în egală măsură, cea mai discutabilă -, verosimilul ar fi echivalent cu „realsimilul”, cu ceea ce experiența atestă ca frecvență. Asemănarea cu adevărul empiric rămâne, în acest caz, criteriul decisiv. O a doua accepțiune tematizează adevărul-coerent (il vero-coerente), accentuând partea a doua a definiției aristotelice (êáôá ôo å?êüò
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu multă circumspecție. Poetul are ca obiect posibilul (...) „în funcție de verosimilitate sau de necesitate”. (...) Istoria narează faptele în succesiunea lor cronologică ori în simultaneitatea lor întâmplătoare; în schimb, poezia selectează, reorganizează și creează conexiuni nonaccidentale. Iată un al doilea concept de verosimil pe care propunem să-l numim vero-coerent-ul (il vero-coerente).1 O a treia accepțiune ar fi aceea în care verosimilul devine sinonim cu adevărul-perspectival, nefiind lipsit, în această situație, de legătură cu noțiuni ca necesarul (ôo ?íáăêáiïí) și universalul (ôÜ
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ori în simultaneitatea lor întâmplătoare; în schimb, poezia selectează, reorganizează și creează conexiuni nonaccidentale. Iată un al doilea concept de verosimil pe care propunem să-l numim vero-coerent-ul (il vero-coerente).1 O a treia accepțiune ar fi aceea în care verosimilul devine sinonim cu adevărul-perspectival, nefiind lipsit, în această situație, de legătură cu noțiuni ca necesarul (ôo ?íáăêáiïí) și universalul (ôÜ êáèüëïõ). Tot diferența dintre opera istoricului și cea a poetului este invocată și acum ca argument 2. Dacă verosimilul artistic
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care verosimilul devine sinonim cu adevărul-perspectival, nefiind lipsit, în această situație, de legătură cu noțiuni ca necesarul (ôo ?íáăêáiïí) și universalul (ôÜ êáèüëïõ). Tot diferența dintre opera istoricului și cea a poetului este invocată și acum ca argument 2. Dacă verosimilul artistic reprezintă o categorie mai elevată (óðïõäáéüôåñïí) decât frecvența empirică, este de netăgăduit că această superioritate are în vedere posibilitatea accederii la o perspectivă mai vastă și mai sintetică: „Privirea nu este distrasă de un detaliu sau altul, ci se
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în spațiu cu multă agilitate, selectând datele esențiale. O perspectivă mai elevată reprezintă așadar o îmbogățire în planul cognitiv”3. În fine, cea de-a patra semnificație a å?küs-ului aduce în prim-plan dimensiunea psihologică a conceptului, conform căreia verosimilul devine sinonim cu ceea ce este plauzibil, credibil. Acest ultim semnificat nu intră - după cum specifică teoreticianul - în conflict cu celalte trei, ci le înglobează, din perspectiva mai largă a receptării. Ajunși în acest punct, sunt necesare, credem, câteva observații. În primul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mimetice. Aporiile convenționalismului. Artă vs științătc "1.3 Mimesis‑ul denaturalizat. Critica paradigmei mimetice. Aporiile convenționalismului. Artă vs știință" Denaturalizarea mimesis-ului, conceptul propus de Antoine Compagnon în 19983, desemnează, în linii mari acea tendință de alunecare dinspre paradigma hard a verosimilului (å?êüò), către paradigma soft (verosimilul în sens cultural, având ca punct de referință doxa, opinia comună). Criticul francez analizează pe larg metamorfozele pe care le-a suferit mimesis-ul în decursul secolului XX, când, revendicată ca moștenire de teoreticienii autoreflexivității
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
1.3 Mimesis‑ul denaturalizat. Critica paradigmei mimetice. Aporiile convenționalismului. Artă vs știință" Denaturalizarea mimesis-ului, conceptul propus de Antoine Compagnon în 19983, desemnează, în linii mari acea tendință de alunecare dinspre paradigma hard a verosimilului (å?êüò), către paradigma soft (verosimilul în sens cultural, având ca punct de referință doxa, opinia comună). Criticul francez analizează pe larg metamorfozele pe care le-a suferit mimesis-ul în decursul secolului XX, când, revendicată ca moștenire de teoreticienii autoreflexivității, Poetica lui Aristotel a fost supusă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ar putea fi numite fără confuzie. În mod similar, pentru Roland Barthes - ca și pentru întreaga estetică structuralistă - renunțarea la așa-numita iluzie referențială reprezintă un punct crucial. Problema reprezentării, cu întreaga ei carieră multiseculară, se reduce acum la convenția verosimilului care nu ar mai reprezenta decât un cod, împărtășit de autor și cititor, deopotrivă. Cu alte cuvinte, celebra întrebare „Cum reușește literatura să copieze realul?” devine, din perspectiva structuraliștilor, „Cum reușește literatura să ne convingă de faptul că ar putea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ale acțiunii”101. Cât despre „avalul” mimesis-ului (receptarea), chiar dacă nu există suficiente indicii în Poetica asupra faptului că Aristotel i-ar acorda o importanță deosebită, totuși, în mod cert, această categorie nu este cu totul ignorată. Nu atunci când Aristotel identifică verosimilul cu credibilul, considerându-l pe cel dintâi din perspectiva efectului său, de pildă. De aceea, Ricoeur accentuează - pe urmele lui Frye - asupra valențelor cognitive ale mimesis-ului, strâns legate de mișcarea temporală, atunci când afirmă că povestirea ar fi cea care dă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
utilizarea perceției, nu pentru a surprinde unicitatea semnificației, ci pentru a dramatiza, în mod obiectiv, tensiunile cu realitatea cotidiană; pe de altă parte avem de-a face cu materializarea unui moment de grație, care nu se mai restrânge la teritoriul verosimilului, ci se situează în punctul de interferență al imaginației, emoției și gândirii, (...) experimentând complexitatea realului ca pe un continuum 283. Distincția dintre aceste două modalități discursive - deși depășește vechea dihotomie artă/non-artă - poate părea abuzivă întrucât se dovedește tributară unui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a asimilat superficial și comod lecția marelui maestru. Motivul abordat este tot al magicului erotic, dar într-o compoziție cu o artă atât de savantă încât iluzia realului pare perfect plauzibilă. Aspirația autorilor de artă fantastică de a înregimenta neverosimilul verosimilului este atinsă de Caragiale în această capodoperă rezistentă oricărei concurențe. Caragiale și-a însușit atât de bine ,,arta de a vorbi în doi peri’’ astfel încât, la lectura superficială La hanul lui Mânjoală nu-și dezvoltă latențele sugestive. Această excelență a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și încearcă să găsească o justificare pentru propria imoralitate în textele scripturistice. Perceperea ei drept o figură simbolică a carnalității i-a determinat pe unii critici literari, paradoxal, să afirme că personajul acesta nu are nimic de a face cu verosimilul, este mai curând „o figură iconografică” a senzualității, chiar o alegorie a concupiscenței 286, însă nu subscriem la acest punct de vedere. Personajul feminin își instituie propriile legi de guvernare în căsnicie, un fel de lex non scripta, care au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se găsește o singură lume implică Întru câtva ipoteza că universul este infinit. Pe de altă parte, tentativa de a ne opri la cifra cinci, nici mai mult, nici mai puțin, ca număr-limită este cu totul absurdă și lipsită de verosimil. Dar nu cumva, mă Întrebă el privindu-mă, ai de făcut vreo observație?” - „Prin urmare - zisei eu -, ți se pare nimerit să Începem a renunța la problema oracolelor, ca și cum ar fi Încheiată, pentru a ne ocupa de alta, (C) de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și încearcă să găsească o justificare pentru propria imoralitate în textele scripturistice. Perceperea ei drept o figură simbolică a carnalității i-a determinat pe unii critici literari, paradoxal, să afirme că personajul acesta nu are nimic de a face cu verosimilul, este mai curând „o figură iconografică” a senzualității, chiar o alegorie a concupiscenței 286, însă nu subscriem la acest punct de vedere. Personajul feminin își instituie propriile legi de guvernare în căsnicie, un fel de lex non scripta, care au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fel de manual: Dumitru Almaș Istoria "rămâne fundamental o povestire, și ceea ce numim noi o explicație nu este decât modul în care povestirea se organizează într-o intrigă ce poate fi înțeleasă"199. Deși ea are multe chipuri, dorința de verosimil a publicului obligă autorul să nu se îndepărteze cu totul de trecutul acceptat și autentificat. Oricât de romanțată ar fi o istorie, nu i se îngăduie o retragere completă în ficțiune. Dimpotrivă, de dragul adevărului echivalat adeseori cu rigoarea sau cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Naturalitatea produselor apă pură, lapte adevărat ne circumscrie mitologiei creștine, principiului lucrurilor intacte, direct ieșite din mîna creatorului. Nu numai numele produsului, ci și întreaga gramatică narativă sînt dirijate de intenția publicitară care instituie propriile sale evidențe pe baza unui verosimil cultural (filosofic și religios cf. Lindekens, 1985: 280), dar și mitologic am adăuga noi. Infrastructurat de universul dorinței, discursul publicitar privilegiază ficțiunea, proiecția Ego-ului într-un univers mitic în care este sau poate să fie eroul. În egală măsură discursul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mai priceput să imite și cele dintâi cunoștințe venindu-i pe calea imitației), iar plăcerea pe care o dau imitațiile e și ea resimțită de toți. Că-i așa, o dovedesc faptele"94. Arta este, în continuare, pusă sub semnul verosimilului și al necesarului ("A înfățișa universalul înseamnă a pune în seama unui personaj, înzestrat cu o anumită fire, vorbe și fapte cerute de acesta, după legile verosimilului și ale necesarului: lucru către care și năzuiește poezia, în ciuda numelor individuale adăugate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-i așa, o dovedesc faptele"94. Arta este, în continuare, pusă sub semnul verosimilului și al necesarului ("A înfățișa universalul înseamnă a pune în seama unui personaj, înzestrat cu o anumită fire, vorbe și fapte cerute de acesta, după legile verosimilului și ale necesarului: lucru către care și năzuiește poezia, în ciuda numelor individuale adăugate"95), de unde rezultă că mimesis-ul trebuie diferențiat de interpretarea sa drept "mișcare liberă a fanteziei lăsată în voia capriciului și a entuziasmului necontrolat"; el devine un model
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
arta spectacolului teatral bazat pe muzică, dans și pantomimă, în linia reprezentărilor încetățenite de la greci, uneori în defavoarea textului dramatic redat doar lacunar. "Influența copleșitoare a modelelor literare grecești a guvernat în spațiul spiritualității latine configurația prozei și poeziei lirice. Criteriul verosimilului artistic, tiparele epice, lirice și dramatice preluate de o lume cu un ideal moral riguros, sete de ordine și moderație, orgoliu expansionist și spirit polemic strălucit au decis o estetică în care inteligenta mânuire a stilurilor consacrate și spiritul critic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în privința procedeelor, uneori chiar formal, folosindu-se de intertextualitate. Precursor al romanului parodic renascentist bucurându-se de o largă circulație, poemul eroi-comic reorientează autorii în direcția creării unei literaturi în același timp umaniste și realiste, fundamentându-se pe ancorarea în verosimil a faptelor care, altfel, ar dobândi efecte halucinante și ar risca să-și împingă cititorul în donquijotisme aberante, în extremism livresc. Mai puțin convențională decât în celelalte state europene, parodia cultivată în Italia se înscrie în firescul evoluției unei literaturi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]