411 matches
-
relația imagistică, creează un univers atipic, din care cititorul prelua un evantai de excentricități naive, sfârșind, de cele mai multe ori, prin a simpatiza cu personaje (naratoare) inclasabile. Dan Coman propune în Parohia un narator din această stirpe, greu de acceptat ca verosimilitate. Cititorii scriitorului năsăudean nu vor fi, de bună seamă, surprinși nici de genul literar abordat, nici de imaginarul revărsat în narațiuni. În scrisul lui Dan Coman (auto)ironia, umorul, și desfătarea ludică prin grotesc și morbidețe definesc o structură artistică
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
în umbră, lăsând cititorului senzația că e singur și nevăzut în mijlocul lumii descoperite prin gaura cheii practicate în text. Totul e „ca în viață”, supunerea de bună voie și aplicată la tipologii consacrate ori în curs de consacrare conferă poveștii verosimilitate, valabilitate, farmec. Și când e vorba de aventuri, acestea induc ideea posibilei lor reproduceri în realitatea strictă a zilei. Romanul istoric e și el conceptiv atunci când pleacă de la date și statúri de toată lumea (re)cunoscute, iar reînvierea unei epoci și
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
a unor „digresiuni metatextuale”, cum le numește Al. Călinescu în Caragiale și vârsta modernă a literaturii. Într-adevăr, autorul întrerupe în câteva rânduri fluxul narațiunii pentru a intercala considerații subtile legate de dialectica literară a dubletelor realitate-ficțiune, model-personaj sau adevăr verosimilitate, emițând, între altele, ideea - paradoxală, în aparență - conform căreia „cu cât o operă de artă este mai perfectă, și ca putere de concepție, și ca limpezime de execuție, cu atât cere mai multe deslușiri ”. Poate că în aceste „digresiuni” nu
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
literaturii din perspectiva criteriului estetic. Prozatorii comentați (Marin Preda, Fănuș Neagu, Bănulescu, Breban, Ivasiuc, D.R.Popescu etc.) sunt adepți ai formulelor epice moderne, adversari ai schematismului și dogmatismului proletcultist, autori ce nu mai pun accent pe concepte precum „obiectivitate” sau „verosimilitate”, ci caută să transfigureze datele realului, prin abordări metaforice și simbolice, prin recursul la o serie de tehnici moderne de construcție a textului literar (parabola, volutele simbolice, abordările eseistice, tehnica sugestiei, alternanța planurilor narative, tentația deconstrucției epice etc.). Acești prozatori
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
saluturi: de două ori militărosul să trăiți, de două ori neutrul bună ziua și - către o femeie - o dată săru’mâinile și o dată sărut mâna. Prima explicație a puținătății formulelor de salut e decupajul narativ: ca și în literatură, o convenție de verosimilitate presupune omiterea elementelor neesențiale, astfel ca dialogul să aducă doar elementele necesare progresiei acțiunii. Prezența formulelor e justificată doar de nevoia de a caracteriza situația sau relația dintre personaje. Dincolo de logica narativă, absența salutului era semnificativă și într-un plan
Formule de salut by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5638_a_6963]
-
ca o apă de rouă a dimineților revărsate în zori la zaiafeturi, melodia zefirului și a lui Eol, șuieratul Crivățului neîndurător.“ (p. 211) Furat de patosul panegiric, Pandrea se desprinde de realitate, plutind în ritmul tropilor scandați, parcă de dragul lor. Verosimilitatea portretului e minimă, dar, puse în balanță cu explozia fascinantă a lexicului, accentele deplasate își pierd gravitatea. Autorul are geniul sentințelor scurte, puterea de a încondeia un om în trei cuvinte, grație unei intuiții inițiale pe care o concentrează apoi
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
în mod real. Durerea autentică întâlnește un arsenal manipulativ complex. Iar acest rol este un tur de forță, este capodopera unei Mame în exercițiul funcțiunii, Mama care obține indulgențele pentru fiul paralizat de teroare, ascuns în mașină. Gradarea emoției - pentru verosimilitate ea nu trebuie să izbucnească spontan -, spațiul acordat descărcărilor nervoase ale celorlalți, dubla acțiune exercitată atât asupra mamei copilului ucis, vorba aceea, ca de la mamă la mamă, banii strecurați cu umilință, privirea înlăcrimată și apoi plânsul care le descarcă pe
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
care nu te duce decât până la vârful nasului, e mai primejdios decât cea mai nesăbuită și mai fantastică imaginație, fiindcă e orb.” Privirea asta terre-à-terre îmi permite să observ cum Dostoievski, ca și Proust mai târziu, este complet indiferent la verosimilitatea intrigii care, văzută realist, e de o naivitate de roman popular. În toiul succesiunii de coincidențe puerile, Dostoievski îți trântește câte un „nu încercam nici măcar obișnuita satisfacție atât de general umană stârnită de nenorocirea altuia” care îți aduce luciditatea critică
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
cald“). Cei familiarizați cu scrisul lui Dumitru Crudu îi cunosc deja stilul abrupt, ritmul vertiginos (al frazelor, ca și al întâmplărilor), care îl smulge pe cititor din zona de confort și îl târăște în caruselul nebunesc al evenimentelor - deși uneori verosimilitatea, autenticul sunt dinamitate de impresia că evenimentele sunt date pe repede-înainte, rezultatul fiind că ritmul fulminant răpește și din veridicitate, dar și din plăcerea lecturii. În doar câteva pagini, în debutul romanului, Anton le întâlnește pe „poetesele“ brașovene, le invită
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]
-
nu se dezice de convingerile părinților, de unde și dîrzenia arătată în viață („Tenacitatea copilului care își pune în cap să nu-și trădeze părintele nu poate fi distrusă” - Mirela Oțoiu-Truică, p. 218). În fine, sînt cazuri care ies din tiparul verosimilității în virtutea nefirescului împrejurărilor: fiica lui Toma Arnăuțoiu se naște în peștera de la Rîpa cu Brazi de lîngă satul Poienărei, nepoata lui Ion Samoilă, luptător parașutat în Apuseni și executat în 1953, se naște în închisoarea de la Văcărești, Mariuca Vulcănescu face
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
lacună: lipsa pregătirii științifice și repulsia apriorică față de tot ce ține de religie. Neavând o teorie proprie pe care s-o opună dogmelor teologice, ce-i asmute e revolta față de efectele sociale ale dogmelor. Prin urmare, îi preocupă mai puțin verosimilitatea viziunii religioase, pe care o etichetează de altfel ca aberantă, cît consecințele inumane ale viziunii, reacția lor fiind cea a unor filantropi iritați de cîte catastrofe s-au petrecut sub sceptrul unui zeu. Aceasta e categoria ateiștilor încrezători în acel
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
mai tranșant, Pavel Șușară: ,Verdictul e stilul... dacă într-o demonstrație științifică argumentele sînt oarecum exterioare, putînd fi mobilizate dintr-o sursă preexistentă, în formularea unui verdict legat de limbajele artistice argumentele sînt întrinseci, ele țin exclusiv de plauzibilitate, de verosimilitate, de abilitate persuasivă, și nicidecum de vreun adevăr cuantificabil și deja experimentat." Criticul muzical Dumitru Avakian vorbește despre ,bătaia lungă" a cronicii unui concert irepetabil: ,O cronică avizată, constructivă, ne formează discernămîntul, ne pregătește pentru o nouă audiție, analizează și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
este aici ochiul exterior, fiziologia previzibilă a privirii, ci memoria, ochiul interior, capacitatea mentală, oarecum extrasenzorială, de a genera și, mai apoi, de a fixa viziuni. Pictura lui Vladimir Zamfirescu pune în circulație adevăruri umane profunde, este de o enormă verosimilitate în esență, dare ea operează exclusiv cu structuri simbolice și cu viziuni culturale. Realitatea pictorului nu este aceea tangibilă, episodică și supusă diverselor variații de context, cu una atemporală, nondiscursivă și imaterială. Însă în pofida suportului său oarecum imponderabil, referentul acestei
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
și Cioculescu, fiind prezent și Adrian Maniu care făcea parte din juriu, ca și Perpessicius, care însă, fiind bolnav, n-a putut veni. Premiul i-a fost înmînat cîștigătorului de către Bazil Munteanu, care l-a ,luat tare" spre a proba... ,verosimilitatea" producției laureate: ,"Arată-mi buletinul de populație, mi-a cerut imperativ. Legitimează-te!" De ce procedase așa? Citisem, între altele, poemul Dintr-un jurnal de război. Au urmat, ca un torent, alte întrebări ale lui: "- Unde ai făcut războiul?" "- N-am
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
o lume pierdută sau pe cale de dispariție. Reală pentru scriitor sau pentru povestitorii săi, lumea bănulesciană e fantastică pentru cititori sau pentru ascultătorii direcți ai povestirilor. Povestirea are rol recuperator, e purtătoare a memoriei, dar nu poate instaura pe deplin verosimilitatea. Aceasta este, de altfel, una din sursele cele mai frecvente ale fantasticului: pierderea credibilității în faptele narate și ezitarea între două lumi. Rezultatul este o stranietate a timpului și a spațiului, suspendate într-o lume imaginară. Dicomesia nu e pur
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
morbidă de a interpreta fiecare întîmplare ca pe un semn premonitoriu, apoi narcisismul lui Eliade și modul în care își convertea umilințele sau înfrîngerile în tot atîtea cauze de imbold personal - toate aceste detalii psihologice dau cărții un aer de verosimilitate și fac din Eliade un personaj viu, credibil, și nu o simplă fantoșă livrescă, lipsită de alura plauzibilă a unei ființe în carne și oase. În plus, în paginile acestei lucrări solid construite documentar, contextul social, politic și cultural al
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
cel pe care Pavel încearcă acum să-l materializeze. "Isus" e un idealist nimerit într-o lume de funcții și obiective precise. De la Caiafa la Pilat din Pont și de la Pavel, organizatorul, la Cherintos cu elevii săi, care mizează pe verosimilitate, nu pe adevăr, toți îl vâră în retorica lor, agresându-l moral, storcându-l ca pe o rufă. E drept că la un moment dat, printr-o răsucire nu-numai-psihologică, el spune, referitor la relația sa cu întreprinzătorul apostol Pavel: Nu
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
cu inteligență peste medie. Realitate, discursuri alternative despre realitate, analiză minuțioasă a acestor discursuri și textualizarea, cu un coeficient de umor, a elementelor de analiză: iată traseul urmat de Adrian Schiop, la antipodul romanului realist, care impregnează textul cu iluzia verosimilității. Să vedem câteva fragmente relevante: "De fapt, două dintre poveștile lui Mircea contează mai departe, fac narațiunea mea să progreseze - povestea despre deflaționism și cea despre spațiu. Nu mă mai obosesc să le dau o interfață narativă friendly, mai bine
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
Gombrowicz, Günter Grass, Malaparte, Böll și Céline (cazurile literare urmărite de profesorul clujean) sunt prozatori inanalizabili cu instrumente critice tradiționale. Optica trebuie schimbată pentru a înțelege resorturile creației lor, viziunea modernă care îi îndepărtează de modelul consacrat al mimesis-ului și verosimilității. Mai vechea ambiție de a figura o lume întru totul conformă celei reale, de a o reflecta pe aceasta din urmă cu o plasticitate subsumată exactității, e înlocuită la începutul secolului 20 de un proiect post-balzacian de integrare a realității
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
efect al hazardului, adică al coincidențelor semnificative, până la limita neverosimilității, limită de care e foarte conștient: ,o potriveală de-a dreptul neverosimilă (iar noi am vrea să ne întrebăm, împreună cu stupefiatul și înmărmuritul ofițer, care sunt la urma urmei limitele verosimilității!), de parcă natura ar fi vrut, dinadins, să facă o glumă de tot hazul" (p. 307). Ivo Filipovac e martorul acestui fapt cu totul neobișnuit de a se întâlni, a se confrunta cu un străin care îi seamănă, de a se
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
grație divină? Fiind gîndită ca o secvență de două dialoguri în cursul cărora eroul își povestește golgota, cartea are directețea brutală a cuvintelor spuse fără perdea, așa cum îi veneau pe limbă fostului procuror. Simplitatea aceasta necăutată mărește și mai mult verosimilitatea cazului, cititorul parcurgînd paginile cu sentimentul că asistă la o epifanie a groazei. Pe măsură ce citești, uimirea dată de singularitatea personajului e însoțită de stupoarea atrocităților la care asiști. În final, renunți să mai înțelegi cazul, cu atît mai puțin să
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
la periferia unei societăți deja ajunse la periferia lumii). Prima generație de oameni mutați cu forța „de la curte, la bloc”, foști muncitori sau activiști de partid, iată personajele Cronicilor genocidului. Banalul de aici devine spectaculos în literatură, tocmai printr-o verosimilitate care se lipește de realitate ca o haină udă. Discursul oamenilor învinși parcă dintotdeauna are puține momente de reabilitare, acelea în care preiau un fel de înțelepciune populară, transmutată și ea în mediul urban și devenită clișeu, loc în care
Povestea continuă by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4138_a_5463]
-
asalt a clădirii ambasadei S.U.A., degringolada funcționarilor care încearcă să distrugă orice evidență, invadarea clădirii de către insurgenți și interacțiunile violente cu aceștia etc. Pe tot parcursul filmului, montajul de evenimente alternând imaginea de arhivă cu reconstrucția cinematografică cu iz de verosimilitate mi-a amintit de Gruparea Baader Meinhof (2008) al lui Uli Edel. Pe acest fond de violență este plasată evadarea celor șase angajați care se refugiază la Ambasada Canadei și ei vor fi aduși încetul cu încetul în prim-plan
Hollywood et Co by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3882_a_5207]
-
însemne carcerale, indiferent de epocă sau de situația socio-economică. Radu Aldulescu execută incizii de mare finețe în lumi arhicunoscute, interesat fiind cum anume funcționează în omulanimal ispita, viciul și curiozitatea degradării. Pentru că, indiferent de alteritățile unei lumi, cele ce oferă verosimilitate unui univers sunt strategiile sechestrării. Într-o anume măsură, cea care dă tonul în romanele lui e clasa politică, abia apoi puterea nevăzută a păcatului. Între cele două, Aldulescu fixează destine pe care le urmărește laborios, impregnându-le cu un
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
sculptorul. Tudor Frățilă este închis, eliberat, reabilitat, elogiat pentru reportajul reconsiderat. Compensativ, pentru a urma semnele "dreptății" istorice, Șandru este adus și el în Deltă, închis și pus să taie stuf. Prin urmare, citim romanul și descoperim în el realism, verosimilitate, observație, analiză. Proza saturată de concret realist și, uneori, chiar naturalist. Iar analiza, în esență din perspectiva comediografului, nu este deloc un efect al uscăciunii senzoriale și mentale. Ironicul Sorescu aduce o nuanță de comic cu substrat rusesc, dostoievskian: Olga
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]