209 matches
-
poezia lui S. suferă de o prea mare concretitudine; misticismul său rămâne vag și exterior, sensibilitatea la transcendent, atât cât va fi avut-o, negăsind coarda proprie de expresie. El are mai degrabă glasul unui poet din popor, al unui versificator care celebrează „munca sfântă”, natura cu elanurile ei germinative, iubirea și frumusețea morală. O prea mare încredere în mesajul său liric și o dezinteresare față de mijloacele stilistice duc la o manieră stângace și la o nevindecabilă naivitate artistică. Simpatizând, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
poate mai firesc ca „Adevărul” și „Dimineața”, două cotidiene cu o apariție atât de îndelungată să propună, și în zona divertismentului reprezentat de almanahuri, un foarte bogat material literar-cultural. În compartimentul poeziei, nume de rezonanță alternează cu acelea ale unor versificatori mai modești și chiar obscuri. Astfel, apar Elena Farago, Elena Văcărescu, Otilia Cazimir, Tudor Arghezi, St. O. Iosif, G. Topîrceanu, Ion Minulescu, V. Voiculescu, Ion Pillat; lui N. Țimiraș, Corneliu Moldovanu, Maria Baiulescu, Ludovic Dauș ș.a. li se alătură Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285301_a_286630]
-
în versificările frânte, convulsive ale lui Ș. - care și-l luase ca model pe Vladimir Maiakovski - e, între îngrețoșare și mânie, discurs agitatoric, cu accese de furie proletară: tonuri de revoltă, gesturi demascatoare, îndemnuri la luptă (cu „ură și cuțit”). Versificatorul se vrea un exponent al celor mulți („Strigăt sunt, înfipt în vreme,/ Peste roșiile ruguri” - Prefață la un volum care n-a putut să apară). Și nu ratează nici o temă și nici un subiect dintre cele ce bântuie prin mitologia falacioasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
însușire este înnăscută în om mai mult și mai puțin ca și cîntarea, ca și elocvența, ca și poezia, și un declamator povățuit numai de pornirea sa cea firească poate să treacă înaintea unui artist întocmai ca un cîntăreț sau versificator povățuiți numai de fire înaintea unui muzicant și poet cari pe lîngă fire au adăogat și învățăturile pregătitoare și băgările de seamă și aflările a mai multor bărbați din mai multe veacuri adunate la un loc. Dacă scrierea sau cărțile
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
nepăstrată, despre care Mihai Eminescu are cuvinte dure. Har puțin se află și în poezia lui L., strânsă în două volume intitulate Ore de repaos (1853) și Alfredo. Ore de repaos (1854) sau publicată în „Albumul literar” și în „Secolul”. Versificatorul este influențat până la epigonism de Gr. Alexandrescu și de D. Bolintineanu ori îl imită jalnic pe Byron. După 1870 L. scrie, semnând Laerțiu, cronici literare și foiletoane dramatice în „Românul”, „Telegraful”, „Alegătorul liber”. Considerat de Al. Macedonski drept unul dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287759_a_289088]
-
descoperea încă din clasa a doua că băiatul poate rima și ritma cu ușurință cuvintele. Pentru recitările de la serbări, învățătoarea îl pune să aștearnă versuri pe hârtie. Aceeași descoperire o face, la Fălticeni, profesorul Vasile Popa. Personaj cultivat, el însuși versificator, bun orator și totodată culegător de folclor, fostul preot se arată preocupat de posibilitățile literare ale școlarilor. Nu doar preocuparea profesorului ci și naturalețea cu care își compune Labiș versurile au constituit un imbold literar pentru alți colegi. Fenomen mimetic
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
are ca punct de plecare numele a două mituri supuse analizei comparative: Pygmalion și Meșterul Manole. Asociațiile par pe alocuri forțate și servind numai în parte argumentația. Volumele Pentru contra (1991) și Râsete în Parlament (1994) relevă, primul, un îndemânatic versificator, autor de spumoase cronici rimate și de poezii ocazionale, nu o dată cu substrat satiric, al doilea, pe vorbitorul ce, exploatând orice situație umoristică, riscă să nu depășească linia simplului amuzament. C. a mai publicat antologia Amintiri despre Caragiale (1972), Antologia umorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
și în corespondența primilor social-democrați români, prin 1875. 16. Amintirile lui Bacalbașa privind „popularitatea“ poetului bucovinean Dimitrie Petrino (1838-1878) în rândurile tineretului „liberal și democrat“ din București nu sunt foarte exacte, mai ales în contextul celorlalte nume menționate de el. Versificator minor, stabilit la Iași în 1875 și devenit tot atunci director al Bibliotecii Centrale de aici în locul Al patrulea nume, un nume care mijește, acela al poetului Alexandru Macedonski 17. Epocile turburi, stările agitate au darul de a produce generații
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Roma” și care scot atât de bine În evidență frumusețea corpului feminin. Pe același ton admirativ, György scrie că trupul româncelor este „robust, Îndesat și puternic”, parcă anume făcut pentru „munca aspră” depusă. „Ele trăiesc natural - mai ține să precizeze versificatorul maghiar, la fel ca și confratele său Mátyasi - și nu sunt palide nici datorită modei, nici din cauza unei alimentații Încărcate”. În finalul poemului său, pe parcursul căruia arătase că sașii sunt harnici și gospodari, iar românii leneși și decăzuți, În timp ce aprecierea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
că nici un român nu mănâncă pâine frumoasă. Totuși, dacă ar fi să aleagă - Își Încheie poemul György László XE "László" , cu o notă de umor -, el ar prefera bărbații sași, pentru hărnicie, și femeile românce, pentru frumusețe. În acest fel, versificatorul maghiar făcea loc (dar numai Într-un mod palid și formal) și raționalismului iluminist, care spunea că toți oamenii sunt egali sub raportul capacităților potențiale, iar etichetele aplicate În mod global unei națiuni nu reprezintă decât generalizări nefondate. În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
textul îl reduce la rangul de tipar al "prostiei", aduce cu cea a poeziei versificate cu care acest text se joacă subtil. Fără sonete, ode, epigrame" spunea Ponge, fără versuri în sensul propriu al termenului. Ponge opune virtuozității pretențioase a versificatorului o scriitură debarasată de artificiile versificației. Însă o proză la fel de densă ca și versul în textura sa. Referințe și lecturi recomandate - Jean-Michel ADAM, Jean-Pierre GOLDENSTEIN: Linguistique et discours littéraire, Paris, Laroussse, 1976: 42-59. - Jean-Michel ADAM: Pour lire le poème, Bruxelles
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sociale, pe care le observa la burghezia în formare. Se pare că M. a scris sau a adaptat și alte piese, jucate de trupele Tardini-Vlădicescu, Luchian, Lupescu. Câteva poezii patriotice, satire și fabule, compuse cu destulă ușurință și pricepere de versificator, a publicat în „Steaua Dunării”, „Curierul”, „Bârladul” și în gazetele redactate de el: „Opiniunea”, „Curierul de Dorohoi”, „Cucoșul în pragul ușii”. SCRIERI: Fata cojocariului, Iași, 1851. Repere bibliografice: [Dimitrie Scarlat Miclescu], „Constituționariul” (Iași), 1858, 13; [Dimitrie Scarlat Miclescu], „Curierul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288106_a_289435]
-
GÂNDURI DE LA MARE, revistă apărută la Constanța, lunar, între ianuarie 1937 și mai 1942, condusă de Titus Cergău. Rubrici: „Cărți noi”, „Însemnări”, „Reviste”, „La redacție”, „Artiști dobrogeni”. Numărul versificatorilor este mare: Gr. Sălceanu, I. Dumitrescu-Frasin, Titus Cergău, Ada Val, Em. Papazisu. Proză semnează M. Pricopie, Al. Gherghel ș.a. publicistică - Ioan Micu (Panait Cerna), Roman Secăreanu (Poezia princiară a lui Radu Gyr), I. Simionescu (Dobrogea românească), N. Iorga (Istoria Dobrogei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287154_a_288483]
-
fură un serviciu de masă de la hangiul care l-a ospătat și se mai și lasă prins de jandarmi după aceea îi vom da 1. Unui poet ca Alfred de Musset îi vom da 8 sau 9, după gusturi. Unui versificator lipsit de har, ce pune oamenii pe fugă atunci când le recită sonetele sale, îi vom da 0. Pentru jucătorii de șah vom putea avea indici mai preciși, luând în seamă numărul și dificultatea partidelor pe care le-au câștigat. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
știu să spună nu. Aveau chiar o "acoperire" (morală) deoarece acționau "sub semnul terorismului virtuții" (In hoc signo vinces...), devenit obsesional în discursului "societății socialiste multilateral dezvoltate", o lume paralelă cu hipertrofia erotismului proclamată pe stadioane prin vocea și textele Versificatorului Național dar și cu practicile lumii academicejjj. "Nebunia" lui consta mai ales în faptul că-și permitea să râdă, (intelectualii "rasați" zâmbesc subtil, à bon entendeur...), ceea ce intra în cadrele comportamentului disident. În anii când Elpi își săpa groapa pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
revoluția de la 1848, iar la Nicolae Bălcescu, în Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, figurează printre izvoarele de bază. Scrierea nu a încetat să se afle în atenția cercetătorilor și a unor noi traducători, care au relevat influența directă avută asupra altui versificator grec, Gheorghe Palamed, autor al unei istorii cu titlu și conținut similar, scrisă în 1607, la curtea cneazului Constantin din Ostrog. De asemenea, a fost transpusă, în rezumat, în slavona rusă, în același secol al XVII-lea. Aparținând, în primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
și nemeritat întreruptă și să denunțe, cu mijloace poetice, pseudopoezia anilor ’50. De aceea, monotonia, câtă există, trebuie privită în sens bacovian, adică superior, iar preocuparea pentru estetizarea expresiei - înțeleasă ca o reacție la dezinteresul arătat în această privință de versificatorii de rând ai epocii. Impresia că după 1970 lirica sa s-ar fi schimbat simțitor este numai parțial întemeiată. Într-adevăr, volumele Fața străină a nopții (1971) și mai ales Singurătatea amiezii (1973) indică mai puțin o schimbare de univers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
se detașează prin claritatea ideilor, prin buna cunoaștere a istoriei învățământului românesc și prin justețea soluțiilor propuse. Puțina literatură apărută (se retipăresc versuri lirice și fabule) este selectată din scrierile lui Gh. Asachi, N. Skelitti, G. Crețeanu, precum și ale unor versificatori locali. În ultima perioadă de apariție au colaborat At. M. Marienescu, Ciru Oeconomu, Al. Macedonski, acesta din urmă cu patru poezii, dintre care două ocazionale. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287913_a_289242]
-
de o mediocră realizare literară, viciată fiind de frivolitate și dulcegării, punctată doar intermitent de formulări sclipitoare, de accente cu adevărat poetice, interesantă, în consecință, îndeosebi ca document de epocă. Poeții, de altfel puțini, chiar luând în considerare și simplii versificatori, sunt prezențe izolate; nu se formează grupări, nu există o mișcare literară. Adecvate promovării valorilor și mentalităților clasice sunt, în această perioadă, cadrul și climatul intelectual. Lumea cultivată citea pe Anacreon, Sappho, Ovidiu, Vergiliu, Horațiu, Voltaire, Montesquieu, Racine, Molière, Florian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
recunoaște” și meritele altora. Exemplul cel mai cutremurător este cel al regretatului Dan Deșliu, despre care, înainte de a spune câteva cuvinte de bine, înșiră o lungă listă de păcate. Insolent numit „disident paradoxal”, dl Deșliu este adus în pagină drept versificator modest, stalinist, propagandist. Motivul disidenței sale ar fi fost, chipurile, scoaterea din manualele școlare. După ce spune și cele câteva cuvinte de bine, dl Breban sfârșește nota despre disidența dlui Deșliu pe un ton de o ironie murdară: „a murit de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ediție amplă din fabulele sale, care nu a mai apărut. Fabulist prin excelență, înclinat spre umor și ironie, D. datorează nu puțin contactului cu literatura rusă. Opera lui e alcătuită îndeosebi din traduceri, adaptări, localizări, făcute cu aplicație. Era un versificator îndemânatic, având și momente de virtuozitate. În versuri este și cântecelul Căruța poștei, care avea să circule mult, fiind pus și pe note. Atribuită lui Pușkin, poezia pare mai curând o traducere după un scriitor rus încă neidentificat. A mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
de bolte și subsinteze. 14 Nu mai știu unde și de cine a fost amintit proverbul zen care atenționează: dacă nu auzi și nu vezi nimic în Univers, de vină nu este Universul. Poate că din acest motiv unora dintre versificatorii de azi nu le place Eminescu. Este de vină Eminescu? 15 Încurcate pot fi și căile destinului, mai ales atunci când reflectăm natura binelui și a răului. Iată o idee care ne-a fost transmisă de un fantasy ironic și parodic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
traducere a Calafatului și a vorbit despre asta cu mine și cu Șt.O. Iosif. Eram în corespondență cu Enric Furtună; i-am propus să-mi trimită o versiune. Mi-a trimis-o. E adevărat, în mine stăruiau rămășițele unui versificator; era lângă mine și Șt.O. Iosif, care, în ceea ce privește traducerile, e neîntrecut. Amândoi am scuturat și am pieptănat traducerea prietinului meu. Era o colaborare, era ș-un omagiu adus Reginei noastre; eu înțelegeam ca poezia să apară anonimă. Iscălitura în josul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prilejul să fac dreptate unui prietin cu care am visat și am lucrat odinioară. Asta îmi aduce aminte că Enric Furtună a mai fost nedreptățit o dată. Acum 11-12 ani, încă în liceu, Enric Furtună lucra foarte mult cu un oarecare versificator, M.S. Cobuz. Lucrau multe în entuziasmul acela al tinereții. Își scriau scrisori în versuri. Unul scria drame, altul avea mania să le prefacă. Era o muncă încordată, cu folos, menită însă să râmâie obscură. Au lucrat și la o traducere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întîi, versurile lui Ovidiu Genaru, intitulate „Patria, Partidul Comunist”. Îmi întinde ziarul, ca să mă conving. Are fața crispată și buzele strînse a scîrbă. Pentru mine, faptul că O.G., poet talentat, ocupă din cînd în cînd, de bunăvoie, poziția unui versificator ocazional, nu constituie o surpriză. Cîndva am fost contrariat de lipsa lui de stimă față de sine, acum nu mai sînt. Îi înapoiez lui Sp. ziarul, fără nici un comentariu. Dar el reia ațîțat: „Te ai convins?” îi spun: „Omul nostru are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]