89 matches
-
1913 găsim descrierea sectorului ÎI al moșiei Cucueți redata în limba rusă. Aici se scrie astfel:” Moșia Cucueți aparține mănăstirii străine Sfîntul Mormînt al Domnului, fiind amplasată în partea de nord-vest a județului Bălti, la 163 verste de la Chișinău, 45 verste de la Bălti și 12 verste de la Rîșcani. Moșia este slab populată, cu caractere de stepa bună pentru creșterea cerealelor, vitelor și oilor. Pociva suglinisto-solanciacovii cerinoziom, pe unele locuri trecînd în solanciacuri. Pe moșie există două iazuri cu scurgere. La nord-vest
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
al moșiei Cucueți redata în limba rusă. Aici se scrie astfel:” Moșia Cucueți aparține mănăstirii străine Sfîntul Mormînt al Domnului, fiind amplasată în partea de nord-vest a județului Bălti, la 163 verste de la Chișinău, 45 verste de la Bălti și 12 verste de la Rîșcani. Moșia este slab populată, cu caractere de stepa bună pentru creșterea cerealelor, vitelor și oilor. Pociva suglinisto-solanciacovii cerinoziom, pe unele locuri trecînd în solanciacuri. Pe moșie există două iazuri cu scurgere. La nord-vest sectorul ÎI al moșiei se
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
printr-un decret din 6 octombrie 1774. La sfârșitul războiului s-a semnat Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, prin care Rusia își extindea teritoriul la sud de vărsarea râului Kuban în Marea Azov până la malul drept al râului Terek. Cele 500 de verste (aproximativ 533 km) de frontieră neapărată au fost trecute sub protecția noului format Regiment Hopior, a unor cazaci de pe Volga și a unui regiment de dragoni din Vladimir, (ultimele două transferate în regiunea Caucazului). Aceste forțe au format linia defenivă
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
sărăciei și nu ar mai fi nevoie de programe coordonate de stat pentru acordarea de ajutoarea sociale. În general, cu cât musulmanii sunt mai credincioși, cu atât este mai mare posibilitatea ca "zakat"-ul să fie plătit în totalitate. Numeroase verste din "Coran" fac referire la dania rituală:
Dania rituală în islam () [Corola-website/Science/329535_a_330864]
-
atunci se numea „Ucraina Hanului” sau Edisan) până ce se pierdea în stepele Ucrainei, și după 1757 ținutul Hotinului. Întinderea Proilaviei poate fi asemănată numai cu întinderea eparhiilor rusești din secolul al XVII-lea, care aveau de la 14.000 - 20.000 verste. Acesta era și motivul pentru care unii ierarhi ai Proilaviei se intitulau "Mitropoliți ai Proilaviei, Tomarovei (Renilor), Hotinului, al întregului țărm al Dunării, al Nistrului și al întregii Ucraine a Hanului". Rușii au ocupat în patru rânduri Principatele Române, în timpul
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
1803. Centrul administrativ al ținutului a fost orașul Elisavetgrad (actualmente - Kirovohrad). Populația ținutului era de 613.283 locuitori (în 1897). În cadrul Imperiului Rus ținutul a fost afiliat la următoarele unități administrative: ocupa o suprafață de 14.904 km² (15.901 verste). În nord se învecina cu gubernia Kiev, la est cu ținutul Aleksandria, la sud avea hotar cu ținuturile Herson și Odesa, în sud-vest se învecina cu ținutul Ananiev, iar nord-vest cu ținutul Balta din gubernia Podolia. La recensământul populației din
Ținutul Elisavetgrad () [Corola-website/Science/335500_a_336829]
-
locuitori (în 1897). Ținutul fost creat în 1795, ca parte a guvernoratului Voznesensk. În 1797, acesta a devenit parte a guberniei Podolia. În 1923, „uezd-ul” a fost abolit, prin crearea . ocupa o suprafață de 3.565 km² (3.803 de verste). În nord, nord-vest și nord-est se învecina cu ținuturile Iampol, Brațlav și Gaisîn (Haisîn), în sud avea un hotar îndelungat cu ținutul Balta, iar în partea sud-vestică ajungea la Nistru, respectiv ținutul Soroca din gubernia Basarabia. Printre altele, ținutul a
Ținutul Olgopol () [Corola-website/Science/335508_a_336837]
-
ținutului era de 174.753 locuitori (în 1897). A fost fondat în 1802, ca parte a guberniei Ekaterinoslav. A fost abolit în 1923, odată cu crearea sistemului administrativ: gubernie-„okrug”-raion. ocupa o suprafață de 4.771 km² (4.472 de verste). În nord se învecina cu gubernia Harkov, în est și sud cu regiunea armatei de pe Don, iar în vest se mărginea cu ținutul Bahmut din aceeași gubernie. La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 174.753 de locuitori
Ținutul Slavianoserbsk () [Corola-website/Science/335766_a_337095]
-
Rogazinski, Romanovici și Switalski. Astfel, într-un timp de un pe strada Aleksandrovsk (actualul bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt) și alte străzi centrale ale orașului au fost construite linii tramvaie trase de cai cu o lungime totală de 6 verste (6,4 km). Șinele pentru construirea căii ferate au fost turnate la o fabrică din Briansk, iar vagoanele au fost cumpărate de la Varșovia (7 vagoane fără capotă) și Odesa (7 vagoane cu capotă). Vagoane erau tractate pe șine de câte
Tramvaiul din Chișinău () [Corola-website/Science/334565_a_335894]
-
acționa un detașament sub comanda generalului Suhtelen. La 4 iulie generalul Ridgher ocupă cetatea Cozludji. Inițial, direcția principală urmărită era Varna. Însă, la 4 iunie generalul Bekendorf ocupă un punct de o importanță strategică, care se afla la 40 de verste de Șumla și la 50 de verste de la Varna și care realiza legătura între ele. Asediul Șumlei începe la 8 iulie și s-a soldat cu un eșec pentru armata rusă care dispunea de 30 mii de oameni, față de cei
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
La 4 iulie generalul Ridgher ocupă cetatea Cozludji. Inițial, direcția principală urmărită era Varna. Însă, la 4 iunie generalul Bekendorf ocupă un punct de o importanță strategică, care se afla la 40 de verste de Șumla și la 50 de verste de la Varna și care realiza legătura între ele. Asediul Șumlei începe la 8 iulie și s-a soldat cu un eșec pentru armata rusă care dispunea de 30 mii de oameni, față de cei 40 mii de ostași turci concentrați într-
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
acțiuni în direcția cetății Karsa prin Gumra. La 14 iunie generalul Paskevici cu armata sa trece râul Arpaciai și înaintează spre Karsa. La 17 iunie, trecînd rîul Kars-ciai, armata țaristă ajunge la - Meșko localitate ce se afla la 20 de verste de cetatea Kars, apoi ocupă drumul care unește cetatea cu o altă cetate, Erzerum, pentru a bloca accesul ajutoarelor din partea celor din urmă în timpul asedierii. La 18 iunie începe asediul cetății Karsa și, după lupte grele, la 25 iunie, la
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
pe teatrul caucazian de război, pentru că de acum încolo ea va trece doar la apărare. Paskevici îl va anunța pe Nicolai I că nu mai puțin importantă este și cetatea Ahalcalachi, care se afla la o distanță de 100 de verste de Karsa. În dimineața zilei de 23 iunie rușii ating zidurile acestei cetăți, pe care o cuceresc la 24 iunie. La 26 iunie, fără a întâlni rezistență, generalul Raevski ocupă cetatea Hertvis. La 4 august începe lupta pentru cetatea Ahalțiha
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
caucaziene rusești conduse de ilustrul strateg, generalul Paskevici . La 17 august detașamentul generalului Vodboliski este îndreptat spre cetatea Ațhur, care controla drumul spre Gruzia. Ajungînd la porțile cetății în aceeași zi (cetatea se afla la o distanța de numai 29 verste de Ahalțiha), în urma tratativelor cetatea este cedată fără luptă de către turci. O altă divizie, sub conducerea lui Berhman, se îndreaptă la 21 august spre Ardagan, care, părăsită de turci, este ocupată de ruși la 22 august. În urma asediului cetății Poti
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]