1,001 matches
-
de aspectele inițiatice ale societăților secrete. Oameni mai vechi din PSD își amintesc că Iliescu a avut consilieri la Cotroceni cu sarcina de a-l proteja energetic. Veți spune: găsim pacienți numai pe culoarul din stânga? Nici vorbă. Pe dreapta tropăie veseli oameni cu șorțuleț, urcând sau coborând frenetici treptele inițierii masonice. Pe de altă parte, Traian Băsescu l-a ținut aproape în campanie pe Aleodor Manolea, psiholog și autor de cărți de vulgarizare a unor științe de graniță, fiind greu de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Mai ai de spus ceva sau te dai bătut?” Si lucrurile se sfârșeau aici sau continuau pe același ton. Totul depindea de dispoziția lor în momentul acela. Nu se supărau niciodată. De fapt, ei spuneau aceste vorbe ca să se mai veselească puțin. Sau, cum s-ar spune, să facă haz de necaz când greul era prea greu...De această dată, însă, moș Dumitru i-a întors-o: Nici tu nu mă face s-o spun pe cealaltă, care-i mai adevărată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ne-om face, că nu mai avem nici de unele! Iaca-ți vine și feciorul. Te așteptau toți ca pe Sfântu' Neculai... VASILICĂ (vine): Tătucă, adus-ai de la târg ce ne-a povestit mama? SMARANDA: Auzi-l, Dănilă, și te veselește! Stau plozii cu gura căscată ca puii în cuib, și când colo tu-mi vii acasă, după două zile, fluturând o pungă goală. Vasilică, mamă, nu mai bate cele prunduri și mergi la ceilalți mai mititei, de vezi să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce-azvârli-n sus când e Măria Ta bucuros. PRICINĂ: De ce să fiu bucuros? Gălăgie ați făcut, jâlțurile nu erau aduse, de dimineață mi-a mai căzut o măsea... Sunt supărat ca pământul! Unde-i măscăriciul meu? De ce nu vine să mă veselească? POSACUL (aparte): Vai de capul lui... PRICINĂ: Acu' ce mai ai de mormăit? POSACUL: De, Măria Ta, mă miram și eu de măscărici... PRICINĂ: Așa, așa, de ce nu-i aici? Să vină, poate te-oi vedea și pe tine râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Măria Ta vei alege ce vei crede de cuviință că-i adevărat. LIOARA: Pot zice c-am și ales. Cumpănind cele spuse de jupâneasă, cu însemnarea pe care cu mare obidă mi-a pus-o sub ochi Ceaun-bucătar, m-am veselit și-am vrut, cum ziceam, să te văd și să te cunosc. Și să știi, fata mea, că nici eu n-aș fi putut întocmi un înscris mai drept și mai adevărat către cămările noastre decât cel făcut de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Greu ne-a fi să ajungem la un capăt numai în trei zile. GÂND: Atuncea cum vom face? LIANA: Măria Ta, dacă-mi îngădui, aș spune că eu am mai întâlnit istoria asta într-o carte veche și m-am veselit atunci de ascunzișurile ei. Cu voia Măriei Tale, pot dovedi că cele arătate nu-s chiar așa de încâlcite, ci mai mult o învăluire de vorbe. SFETNIC I: Cine-i această copilă, și cum cutează a înfrunta înțelepciunea și spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și noi Măriei Tale, dacă nu se amesteca în vorbă această copilă cu numele Liana. BRĂDUȚ: Eu, Sfetnice al III-lea, țin minte că domnia ta socoteai trei zile răgaz prea scurt pentru dezlegarea încâlcelii supusă judecății noastre. GÂND: Să fim veseli și mulțumiți că am ajuns cu bine la un liman și că vom avea încă vreme lungă liniște dinspre partea lui Zarvă-Împărat. Sfetnici ai mei, mergeți și întocmiți răspunsul cuvenit la cartea primită. Grăbiți-vă, ca nu cumva să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
închina și eu. GÂND: Nu te grăbi, frate Hulpave, că este timp și sunt și bucate destule. HULPAV: Eu asta n-am de unde ști; ce-i mâncat e bun mâncat! GÂND: Cum ți-i voia! Luați, ospătați-vă și vă veseliți! (Toți mănâncă, rumoarea de circumstanță. Gras și Slab își fac negoțul lor. Pricină gustă, pare nedumerit, se uită la ceilalți. Gustă iar.) PRICINĂ: Hm... Asta oare ce-o mai fi? (gustă din nou, cu grijă) GRAS (către Slab): Frățioare, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Întru ea se cuprind sfaturi și învățături pentru folosința sfinților părinți, ca să se descurce la o nevoie. Iară binecredincioșii cei de rând n-au a ceti într-însa, nefiind de nasul lor... SISOE: Mi se bucură sufletul și mi se veselește, ca unul care se numără în tagma celor ținuți mai în cinste decât cuvioșii despre care nimeni nu mai știe de ce-au ajuns aici. Și cum stă scris în ceaslovul sfinției tale? MAVRICHIE (deschide tartajele, își drege glasul, citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Noroc, părinte! (beau) NIȚĂ: Da' finu' dumitale ce-o fi zăbovind atâta, de nu vine lângă noi? DUMITRAȘ: Cică are de terminat o depeșă către niște prieteni. NIȚĂ: Aha. Păi s-o termine... (cei doi ciocnesc, vorbesc încet și se veselesc) SISOE (tocmai a terminat de scris, iscălește apăsat) Si-so-e. Așa. Care va să zică, s-o cetim pre ea. (își drege clasul) " Dragă Sfinte Mavrichie, află despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce-ți doresc și sfinției tale. Și că am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și nenumărați alții, care zâmbesc doar pentru ei înșiși, pur și simplu. Râd pentru că pot, râd pentru că vor, râd pentru că simt; iar bucuria lor se vede că este întotdeauna una sinceră, luminoasă și ușoară. Nu au motive clare ca să fie veseli, doar sunt. Și, abia în aceste situații, la urma urmelor, poți întâlni cu adevărat fericirea pură, căci veselia reprezintă un motiv în sine, ca să existe! Toate temeiurile, pe care oamenii le pun, în general, pe seama ei, nu fac altceva, decât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cărbuni. Erau acei ani, când totul se cumpăra cu cupoane din magazine. Eram fericiți, nu numai pentru că avusem parte de casa noastră, ci și de vecini buni. Erau oameni gospodari, mărinimoși și darnici. Știau și să muncească și să se veselească. Nu se certau între ei, se înțelegeau de parcă ar fi fost toți o familie. Am fost primiți cu drag și mult suflet de toți. Îi îndrăgisem pe toți, pe fiecare în parte pentru ceva personal și pe toți împreună pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
catedrala Sfânta Maria... Una din comunitățile românești din Sydney și-a mobilizat pensionarii cu misiunea precisă de a mă distra, ocazie grozavă de a se distra pe ei înșiși. Pensionarii din Australia nu seamănă deloc cu cei din România, sunt veseli, cu poftă de viață. Pensionarii "voluntari" au vrut să mă urce în Central Point, un restaurant plutitor, chiar în centrul orașului, cocoțat în vârful unui picior de metal și sticlă, înalt și subțire. Am refuzat încăpățânată, mi-e frică de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Uită te puțin în oglindă e în spatele tău, suntem roșii ca niște raci abia scoși dintr-o apă clocotită. Putem fi suspectați că avem icter rusesc! - Ai dreptate, dar se pare că boala aceasta este curabilă. Cei doi bolnavi se veseliră că nu erau purtătorii unei maladii contagioase. Când simți că Jan era pe punctul de a-și încheia vizita, Ina veni din bucătărie, se instală la masa lor și intră în discuție. - Jane, dragule, dacă nu veneai tu la noi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a țiganilor șatrei. Nunta curse o dată cu ziua, ajungând până în faptul serii. Și, după cum se încinseseră spiritele, vinul și rachiul tare având rolul lor, erau toate șansele ca petrecerea să se desfășoare de-a lungul săptămânii ce începea. Nuntașii petreceau, se veseleau, îmbrăcându-i pe protagoniști în hainele fericirii începutului de viață nouă. Deodată, Vișinel se ridică de la masă și o îndemnă și pe Voica să-l urmeze. Ina reuși să-l rețină câteva clipe și să-l întrebe: - Ești fericit, Vișinel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a vi le reproduce" (s.m.). Un meșter al camuflării termenilor obsceni se va dovedi, mai tîrziu, Sadoveanu: Cînd iese hogea în drum pentru treaba cea mică, apoi se-ndeamnă lîngă el tot satu^ cu cea mare... Căruțașul nostru s-a veselit numaidecît de vorbele groase și naive ale tătarului, pe care eu nu le pot reda decît cu eufemisme. (Ostrovul lupilor). în proza 24 iunie a aceluiași, blestemele Rarucăi evocă "intimitățile cele mai ascunse ale rudarului nevăzut, dîndu-le destinații uluitoare", iar
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
distanță. Mai apoi, după cîteva ore de zbucium, Swedenborg s-a liniștit pe neașteptate, mărturisind prietenilor și mulțumindu-i totodată lui Dumnezeu că focul s-a stins la a treia casă de la casa lui, iar ei au ridicat Încă o dată veseli paharele, făcîndu-și complice din ochi. Abia a doua zi, cînd primiră prin curierul poștal vestea că la Stockholm fusese un mare incendiu, Începură să se Întrebe cum de văzuse el acel incendiu. Swedenborg nu era un oarecine, ci un remarcabil
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o carieră. CÎt de minunat ar fi să declanșezi un război. Să trimți mii de oameni la moarte. O idolatrizezi pe Thatcher pentru Falklands. Încerci să-ți imaginezi ce euforie probabil că a simțit În ea cînd cuvintele „să ne veselim“ i-au ieșit de pe buze. Te face să te simți ca atunci cînd erai mic. În vreme ce alți copii visau să omoare În războaie, tu voiai să fii În postura să-i trimiți pe alții la moarte din siguranța unui birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
meu de Crăciun. Chiar dacă era un pic prea devreme pentru brad, eu Îl cumpărasem pe al nostru la câteva zile după Ziua Recunoștinței, de la o familie din Vermont care vindea brazi În josul lui Fifth Avenue. Eu și Hunter am petrecut veseli prima duminică din decembrie Împodobind bradul cu panglici lucioase roz pal, globuri de modă veche, din sticlă transparentă, și beteală deosebită, albă. (Vă vine să credeți că ABC Carpet are acum un raion Întreg dedicat podoabelor pentru pom mai speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de trafic. Perspectivele se schimbaseră sub toate aspectele. Zidurile de ciment ale drumurilor de racord se înălțau deasupra noastră ca niște faleze luminoase. Liniile demarcatoare, cu mișcările lor paralele sau încrucișate, formau un labirint de șerpi albi, care se zvârcoleau, veseli ca niște delfini, în vreme ce purtau în spinare roțile mașinilor. Indicatoarele rutiere suspendate se profilau deasupra noastră ca niște bombardiere în picaj pline. Mi-am apăsat palmele pe bordura volanului, împingând mașina doar cu forțele mele prin aerul auriu. Ne depășiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fierea-n dușmani, să dea oftica-n vecini, să mor io! Măcar acolo pot să mă-mbăt, să cânt la acordeon, să mă piș din balcon, că n-au budă în toată căsoaia. Știu să cânt la acordeon... Și-s veseli oamenii... De pe un ziar pătat mă privește un candidat la președinție. - Da! zbiară-n mobil. Merge ca naiba, părinte! Exact așa. Să-ți silabisesc? Ce nu înțelegi, părinte? Vino să-ți încui șandramaua, că eu m-am dus... Ce? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acum după ce... Ea nu mai are casă, îi rup picioarele dacă o prind pe aici! Ei, uite că totuși are o altă casă, replică bărbatul și râse puternic, amuzat de propriile sale cuvinte. Oaspeții au fost puși la masă, erau veseli, încercau să-i ia cu vorba, să facă pace. Tatăl băiatului cunoștea atâtea proverbe care se potriveau cu situația tinerilor era ceva fantastic. Ori poate le scornea el pe loc și le ridica la rangul de proverbe prin simplul anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și n-am găsit, ești frumușică, măi, mititico, mă pupă pe ochi și eu îl pup pe Păianjenul Pinochio, vrei cireșe, ce vrei? Luăm tot ce ne trebuie și mergem pe stradă de mână cu Miau, cu Pinochio, copiii sunt veseli, n-au găsit garsonieră, dar vor găsi și nu mai sunt depresivi cu Mami, Prințesa Miau n-a mai luat distonocalm, decât unul de dimineață, și bunica o să vină peste câteva zile în fața blocului și Miau o să coboare tăiată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sub greutatea roadelor îmbrățișează pământul cu sufletul deschis în așteptarea celor care-i vor elibera de dulcea lor povară. În zarea senină a acestor ultime zile calde ale toamnei, răsună glasurile elevilor care se îndreaptă grăbiți spre școală. Se întrec veseli în lumina blândă a soarelui decis să mai zăbovească încă puțin pe aceste minunate plaiuri moldovenești. Alina Diana Zamfir, clasa a VII-a A S-a dus iarăși o toamnă ... Stau la fereastră; zarea e perdeluită cu neguri dense care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu tulpini fumurii. Apele au prins pe deasupra o pojghiță de gheață. Unele animale, iarna, hibernează. Sus, la munte, ursul își suge laba în bârlog. Alte animale își caută hrana, nu dom. Oamenii se ocupă mai puțin de treburi. Copiii sunt veseli, jucându-se cu bulgări, făcând oameni de zăpadă sau trăgându-se cu sania. Iarna, în circuitul anotimpurilor anului are rolul său. Zăpada este asemeni unei mantii călduroase pentru culturile de cereale. Prin topirea zăpezii, solul își redobândește în primăvară umezeala
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]