442 matches
-
milei lină melosul aleanului desfrunzirea neamului. Sună cornul clăbucet - chip și buze de ascet - luminișuri să imite stalactite/ stalacmite peștera epithalam eva oarbă-orb adam. Pod de frânghii luna spală și pe-al soarelui genunchi pare o femeie goală tristă vergură vestală bolnavă de poesie - vecinica epilepsie - la-nserare să-ngenunchi. Scrib/aed la curtea lor sângele nevăzător le punea la dezbrăcare reci odăjdii sclipitoare ferecând un ornic blând cu brățări și lănțișoare. Șlefuiam modern cu artă cearcăne cât marea-moartă împilându-l în
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
explicat distinsa doamna Silvia Radu, ci pentru prieteni și admiratori, care găseau întotdeauna un pahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucură și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestala a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurânda ne-a scris: «Va rog să faceți tot posibilul că statuia lui Eminescu de la Montreal să fie înălțata pe un soclu, așa cum am conceput-o». Această dorință sfântă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de sfinți,/ le-am înălțat cu mările lumii, din cer să le prinzi." (Peste vremi, Cătălina). Autoarea interpretează rolul Cătălinei și în alte poeme. Toate se caracterizează printr-un erotism difuz: "Mi-am smuls cum poate n-a făcut nici o vestală/ Impunitatea mantiei de-azur, regală/ Și-am azvârlit-o în oceane de răceală,/ Mai vulnerabilă în forma de-aer, goală." (Semnul focului); Îmi sunt ochii de iad înverzit/ Și mi-e gura de rană pe rai,/ Roșu-mi arde din
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
explicat distinsa doamnă Silvia Radu, ci pentru prieteni și admiratori, care găseau Întotdeauna un pahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucura și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestală a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurândă ne-a scris : « Vă rog să faceți tot posibilul ca statuia lui Eminescu de la Montreal să fie Înălțată pe un soclu, așa cum am conceput-o ». Această dorință sfântă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
explicat distinsa doamna Silvia Radu, ci pentru prieteni și admiratori, care găseau întotdeauna un pahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucură și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestala a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurânda ne-a scris: «Va rog să faceți tot posibilul că statuia lui Eminescu de la Montreal să fie înălțata pe un soclu, așa cum am conceput-o ». Această dorință sfântă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Ion Brad se poate citi în primul rând, ca un roman epistolar de dragoste, înfățișând o perioadă de opt ani, ani de zbucium, 1947-1955, cum îi numește și prietenul său Dumitru Micu în cunoscutul său roman autobiografic, Timpuri zbuciumate , Editura Vestala I.O., București, 2001. Povestea lor de dragoste începe în Blaj, „orășelul școlilor”, unde amândoi sunt elevi: el la Liceul de Băieți „Sf. Vasile”, ea la Liceul de Fete „Sf. Ecaterina” și înfiriparea sentimentului de dragoste amintește de romanele cu
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iarnă ce plimbi talazuri De zăpadă prin sufletul meu... Deșarta ochiul-fulg Peste secundele clipei. Sărută-mi străfundul minții Cu buze de amintiri albastre... Răcorește-mi visul cu mângâieri De vestala cărunta... Iarnă ce plimbi telegarii nebuni Pe drum de ianuarie, Prin inima mea elegiaca, ( De iubiri...) Răcorește-mi tâmpla troienita, ( De amintiri...) Din alt vechi alb deceniu, Cu noi... Altă cale?... E o întoarcere! Doar noi... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor
IARNĂ, IANUAR.... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373739_a_375068]
-
a fost Ovidiu și mai pregnant « tenerorum lusor amorum » adică poetul « iubirilor tinerești, zglobii » Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena și Alexandria, admirând frumoasele vestale dar și femeile din saloanele nobililor. După ce a călătorit pe Nil și a rămas uimit de piramidele faraonilor, s-a întors în țară cu o enormă bogăție sufletească. Roma pe timpul lui devenise splendidă, pe Palatin se ridicase faimoasa Domus Augusta
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
Din turlele bisericii cerești Să sune în profunde corzi de liră, De harfe și de orgi dumnezeesti Din clopote vestindu-le nuntirea, Acest nemaivăzut eveniment De când se dezghicase-n țăndări firea Din primul ei frenetic element. Iar Luna cea măreață, o vestală, Le spuse tuturor că ar dori Pe pajul său să-l cheme lângă strană Și orice ideal îi va-mplini. Căci astăzi s-a pătruns de libertate, Chiar Soarele i-a dat un adevăr, De-aceea cu regească bunătate Luase
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
vezi pe mine tulburată de castitatea ta... căci ești cast, nu? Au mă-nșel? Broanteș făcu semn că nu. — Din păcate nu același lucru se poate spune despre mine - suspină Cosette. în ciuda unor prejudecăți, o cadână nu e - vai! o vestală. Cadâna este, dacă-mi pot permite pentru ca să zic așa, acea vestală pentru care Roma s-a mutat în Bizanț și până să fie ea repusă în drepturi, au venit turcii, popor mai practic. De toate acestea mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Au mă-nșel? Broanteș făcu semn că nu. — Din păcate nu același lucru se poate spune despre mine - suspină Cosette. în ciuda unor prejudecăți, o cadână nu e - vai! o vestală. Cadâna este, dacă-mi pot permite pentru ca să zic așa, acea vestală pentru care Roma s-a mutat în Bizanț și până să fie ea repusă în drepturi, au venit turcii, popor mai practic. De toate acestea mi-am dat seama în haremul de încercări. Fără falsă modestie, nu cunosc în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
țintuită-n voaluri și-alămuri - capricii minore printre suspine și lacrimi arpegii de ceață și nouri se lasă din cer geana de brumă întomnându-i sorocul mai ieri i-au fost scoase la mezat fecioria, norocul mai apoi scâncet timid de vestala stă să se nască pântec rodind veșnicii în altare de iasca ruga întoarsă pe dos în troițe de roua cruce înfiptă-n genuni și despicata în două pe avers zeu de ceară întemnițat în uitare pe revers zee căzută-n
AMULETĂ DE POET de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361543_a_362872]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎMPĂRĂȚIA ANULUI NOU Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1094 din 29 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Brazii, vestale -n alb, spre cer nevinovate Inalță rugi supreme, ne scaldă -n solstițiu Clopoței de argint, lumini areolate Vestesc în ierburi cânt și armistițiu. Arc de spirală, anul ce trece e ridat, Impovărat de râsete, gemete și ploi De Noul An
ÎMPĂRĂŢIA ANULUI NOU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363852_a_365181]
-
Este vorba despre Tara Hiperboreenilor, (Mitul Hiperboreenilor) care era o țară a abundenței, dezvoltată (simbolizată de lâna de aur,) datorită cunoștințelor și a tehnologiilor, a uneltelor superioare pe care le foloseau hiperboreenii ... Și despre Mitul Ielelor, care la origine erau vestale, și care în noaptea de Sânziene, urcau pe Vârful munților, unde jucau în Hora Ielelor. De fapt pe vârful munților ele îi așteptau pe zei, să le spunem așa, care coborau din carele lor de foc...Ipoteza noastră este că
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
visez. Urc pe poteci abrupte și n-am teamă. Sclipind, din înălțime, polara-mi stea mă cheamă ca să îi gust miraculosul miez. Romulus și Remus Pluteau pe râul Tibor doi gemeni, rod de vis, având părinți un zeu și o vestală. Spre-a-și apăra de dânșii coroana sa regală Amulius la moarte i-a trimis. Râdea frumosul Remus, dar Romulus tăcea fiindcă simțea că are o menire: de a zidi cetatea a cărei nemurire îi va include numele în ea
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363001_a_364330]
-
esență pură-n călimara și-o până, de păun, în splendida culoare, un ghimpe-n frunte, al razei calzi, de soare, și-n piept, un nerv febril, de dulce primăvară - și-o muză-n tremur, ca o libelulă - o tânără vestala iubita de-un moșneag - și-n șir’ te mărgărite, de Cronos, în arțag, bătaia risipita de nesupusa mea pendula - și, chiar, și-un fast onor, sacerdotal dintr-un cerdac de suflet, ca prinos, cu tot misterul incrustat pe miez de
ELOGIU ARTEI de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367345_a_368674]
-
toate împrejurările. Scalăm și supervizăm orice cuvânt și gest în nădejdea unei clarificări și mai ales a întreținerii speranței, iar după decembrie 89, facem politică fără să vrem ! Cunosc pe cineva care afișează modestie și umilință țesând veșmânt alb de vestală a „purității și neangajării” doctrinare, modelează vorbe blajine, cumpenite și adânci pentru a-și afirma o pretinsă „independență dogmatică”. Pe care chiar ai crede-o, de n-ar fi să-i răscolești trecutul „pavat cu bune intenții” și „imparțialități” și
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
dialog cu o lume fantastică, asculta cum îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
dialog cu o lume fantastică, asculta cum îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
marile sale bătălii dar care paradoxal nu se simțea în largul său în manifestările de admirație ale poporului Romei. Simți ceva fals în jocul mulțimii, în atitudinea senatorilor strânși acolo pentru a-l omagia, a flamenilor și sacerdoților, a virginelor vestale, și a tuturor celor care i se închinau până la pământ, simți ceva fals până și în atitudinea lui Octavian care probabil îl invidiase în acele momente. ,,Iată cum gloria naște deziluzii.”, își spusese el atunci întorcându-și capul către sclavul
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
dialog cu o lume fantastică, asculta cum îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
din 15 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Publius Ovidius Naso -un Petrarca al Antichității Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena și Alexandria, admirând frumoasele vestale dar și femeile din saloanele nobililor. După ce a călătorit pe Nil și a rămas uimit de piramidele faraonilor, s-a întors în țară cu o enormă bogăție sufletească. Roma pe timpul lui devenise splendidă, pe Palatin se ridicase faimoasa Domus Augusta
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
cel al literaturii populare, cu etnologie și etnografie cu tot. Activitatea lui scriptică e dublată de una de promovare și stimulare a culturii, materializată îndeosebi într-o susținuta producție editorial de ținută. Cele trei edituri ale sale, „Saeculum I. O“, „Vestala“ și „Saeculum vizual“ (n.a. la aceasta apărând excepționalul volum semnat de Stelian SPÎNU, ”Nichifor Crainic-lumini și umbre. O biografie”) lansează constant cărți diverse de profil umanistic, de la dicționare la memorialistică, de la sinteze la bibliografii. Norocul cititorului este că aceste două
UN VOLUM DE ŢINUTĂ DESPRE VIAŢA ŞI OPERA LUI NICHIFOR CRAINIC de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349428_a_350757]
-
tu însuți? Ce menire sumbră Să-ți joci pe ațe marioneta umbră Pentru câțiva arginți cerșiți o viață. Ori să asculți cum vorbe otrăvite Rostesc strivite-n pumni în buzunare: Arginții nu-s ai tăi! În lupanare-i Vor număra vestalele sfrijite. De nicăieri te vor pândi fantome Râzând de tine și crezând că-s vii ... Cortină-s doar regretele târzii Ale-njugării-n toamne policrome. *** Ciclul "Era să fiu poet" Referință Bibliografică: Cât de nebun să fii ? / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
CÂT DE NEBUN SĂ FII ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349813_a_351142]
-
Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 551 din 04 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena și Alexandria, admirând frumoasele vestale dar și femeile de pe stradă. După ce ă călătorit pe Nil și ă rămas uimit de piramidele faraonilor, s-ă întors în țară cu o enormă bogăție sufletească. Roma pe timpul lui devenise splendidă, pe Palatin se ridicase faimoasa domus augusta și
OVIDIU ŞI FEMEILE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344484_a_345813]