159 matches
-
capătul călătoriei și era cuprins de neliniște. Avea să revadă colibele din lemn, construite departe una de alta, printre copaci, împodobite cu crengi de brad și panglici colorate pentru a sărbători sfârșitul iernii. Văzuse deja, la marginea luminișurilor, primele brândușe, vestitoarele primăverii. În nopțile acelea se aprindeau focurile sacre, iar bărbații săreau pe deasupra flăcărilor rotindu-și săbiile, într-un ritual vechi care sărbătorea trezirea forțelor vitale ale Naturii și renașterea vegetației. Velunda avea să vină spre el, ca de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vorba cumpănită și alinătoare a omului de spirit; măgărița țiganului Iamandi - făuritor și negustor de grătare pentru friptură, piepțeni de baga Împotriva păduchilor și lindinilor și mături pentru exterior (târșuri) - a fătat trei măgăruși, fapt nemaiîntâlnit pe locurile acestea și vestitor - după unii - de grele Încercări, iar după alții de belșug fără seamăn; cu locuința familiei Piceredăfier s-a petrecut un lucru ciudat: toate țiglele dinspre partea de Miazăzi a acoperișului au luat-o la vale așa, nitam-nisam, și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de meditație transcendentală fuseseră asemănate cu o oală cu presiune pusă să fiarbă la foc mic. Și odată cu energia creatoare venea și entuziasmul - de fapt entuziasmele febrile ale unei femei în mod clar neîmplinite, pentru care fiecare idee nouă era vestitoarea zorilor unei etape noi și invers. Ideile cărora li se dedica erau fie plate, fie ininteligibile pentru mintea femeii, prin urmare nici atașamentul Evei față de ele nu putea fi decât de scurtă durată și nu o ajuta să umple golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ai unui schelet, iar în fața mea stă Udi, culcat pe patul cu rotile, s-a făcut cu totul negru, spinarea i se chircește în corp vertebră cu vertebră, cele mai amare amintiri îi freamătă în sânge, fierbând dimpreună cu germenii vestitori ai unei catastrofe, închid ochii, încerc să îmi găsesc echilibrul în punctele transparente, care se înghit unul pe celălalt în întunericul din interiorul pleoapelor. Când le deschid, Udi nu mai este și eu privesc de jur împrejur îngrijorată, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe care o conține. Preotul, în interiorul Bisericii Cuvântului, simte ca fiind un aspect important al ministerului său, să se îngrijească de cunoașterea puterii orante a Cuvântului și să redescopere continuu identitatea sa de slujitor. De aceea, el privește la pri-mii vestitori ai Evangheliei, cum s-au simțit ei obligați să răspândească vestea cea bună, și să ilustreze, prin comportamentul lor, aspectele caracteristice ale naturii și stilului slujirii Cuvântului, care să-l poată ajuta să se perfecționeze în ministerul său profetic. De
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
slujitorul lui JHWH și pe Maria, Slujitoarea Domnului”. 3. Slujirea Cuvântului, prima datorie a preotului 1. O slujire mai mare decât slujitorii. Cuvântul lui Dumnezeu îl face mare în mai multe sensuri pe acela care îl vestește: îi face bine vestitorului său pentru că cheamă la o constantă comparație critică între viața sa și acel model de neegalat de sfințenie; îl face demn și venerabil în fața ascultătorilor pe cel care îl rostește, deoarece el nu vestește numai o veste despre Dumnezeu și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Temișvarei în toamna ploioasă a anului 1551, în fața ordiei musulmane. Mai apoi, în primăvara anului 1552, adică în luna regeb a anului 959 al Hegirei, s-au adunat o ceată de kapu-kulu (oaste de gardă denumită Oastea Porții) sub conducerea, vestitoare de bucurie, a falnicului vizir Ahmed-pașa dinaintea cetății susnumite care, vorba cronicarului Mehmed bin Mehmed, s-a fost întărită de către afurisiții de dușmani cu un soi de National Missile Defense. Care a fost să fie urmarea? Păi, vă spun care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
moară spurcați de împunsătura unei credințe netrebnice. De aceea, la Teheran se vorbea despre Gonbad-e Gabri 1 ca despre o hrubă cu șoareci. Dincolo de ea, spre sud-est, se afla 1. Turnul Magilor (pers.), de unde se spune că au pornit magii vestitori ai lui Hristos, care erau zoroastrieni, călăuziți de stea. Cimitirul Martirilor, cocoțat pe un vârf precum o căciulă pe un creștet pleșuv. Morții întru Islam contau mult mai mult decât templul octogonal, cu trei caturi și cupolă turtită - o cutie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi. Ducea o viață regulată, ordonată, cu ore fixe de activitate, de masă și de odihnă, încât era greu să-l abați din această viață desfășurată aproape contra cronometru. Închidea la ore fixe pentru masa de prânz. Prăvălia, cu clopoțel vestitor la intrare se închidea, el retrăgându-se cu familia la masă în camera vecină, de unde supraveghea cu atenție intrarea la prăvălie. Se așeza tacticos în capul mesei, cu vederea spre intrarea în prăvălie. Avea înfășurat în jurul gâtului un prosop enorm
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
rețină doar câteva fragmente, și nu știa dacă trebuie să se bucure pentru că era puțin sau să se întristeze pentru că era excesiv, și asta se întâmplă de multe ori după ce am visat. Era încă noapte, dar prima schimbare a cerului, vestitoare a zorilor, nu va întârzia să se arate. Cipriano Algor n-a mai adormit. Se gândea la multe lucruri, se gândea că munca lui devenise definitiv inutilă, că existența lui nu mai avea justificare suficientă și cât de cât acceptabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sînt declasații”. Finalul articolului este un îndemn „prerevoluționar”: „Dar în tavernele și lupanarele ce ne-ar înfățișa Rusia, aerul e irespirabil. Afară, atmosfera e apăsătoare, cerul e încărcat de nori. Se simte trebuința furtunii răcoritoare! Și atunci, goelandul, pasărea maritimă, vestitoare de furtuni, se înalță și domină tumultul de talazuri ca un drapel ce flutură peste oștile adunate”. Pe linia autentismului antiromanesc, va fi apreciat după război Jurnalul unei surori de caritate al doamnei Fulmen, mărturie a experienței de infirmieră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se întinse și deschise portiera aceea. Bărbatul se opinti și încercă să tragă femeia afară din mașină. - Ce-ai... Ce... Eu nu... Bâiguia, somnolentă. Încerca să se opună, buimacă, agitând o plasă de ațică în care, de sub numărul festiv din Vestitorul sărăcean scos pentru oaspetele din Sudica, ieșea o franzelă „Delycya“, noul sortiment de pâine eco-europeană lansată pe piață de câteva zile de Brutăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Când îl recunoscu, coborî din taxi, încercând să chicotească, de parcă ar fi bucurat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a spus mereu așa: “Dați-le culori și lumina curcubeului din sufletul lor va sta drept mărturie pentru dragostea și încrederea pe care le-am sădit-o în inimă. Priviți-le ochii și veți vedea spicul roditor, ritmul horelor străbune, vestitoare de trăinicie și de bună simțire. Din sufletul lor va izvorî lumina primitoare a vieții, îndreptată spre visul de vară, cu miresmele vacanțelor făuritoare de bucurii.” Fost profesor al școlii, Elena Filip
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
cuminte deloc, ai să-mi vorbești mâine. - Acum, acum! insistă Felix, împingînd ușa. În întredeschizătură, Otilia apăru în cămașă lungă de noapte, tremurând de frig. Părul avea o desfoiere de înger, părea, cu picioarele ei subțiri și cămașa largă, îngerul vestitor. Scoase pe ușă numai o mână și mângâie ușor pe Felix. - Fii cuminte, Felix, ce mi-ai promis? Poate să ne-audăcineva. - Te iubesc! se tângui Felix și-i sărută mâna. - Te iubesc și eu, ți-am spus, dar ăsta nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din cele mai sărace” a unui Bacovia. „Uneltele de vizionar și de magician” romantic le va dori puse, Înainte de orice, În serviciul „umanității În suferință”, recunoscîndu-i, Încă o dată, și mai apăsat, poetului „o mare forță de profeție”, ca fiind „mesagerul vestitor al unor timpuri fericite”. Și va veni, nu peste mult, o vreme cînd, În creația sa de limbă franceză, va privi cu destulă detașare unele din experiențele sale imagistice, fie și cele mai Îndrăznețe („N-aș mai găsi nici o bucurie
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și jalnic, Însă așa cum ești Singură porți povara mărirei românești, TÎrgoviște căzută! poetul Întristat Coloare variate În sînu-ți a aflat...” Tot aici se află și „semnul mîntuinței”, posibilitatea (simbolică) de salvare. Turnul devine, În acest spațiu imaginar, o cîrmă: biblica, vestitoarea coloană de foc care duce poporul lui Israel spre pămîntul făgăduinței: „Să fie nouă cîrma, coloana cea de foc, Coloana ce odată din țara de exil Pe calea mîntuirei ducea pe Israil.” În acest spațiu dominat de semnele morții se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe om în raport cu îngerii constă în faptul că omul a fost creat după chipul Cuvăntului întrupat; spiritul său se întrupează împănzind întreaga natură cu energiile creatoare și “de viață făcătoare” ale Duhului Sfănt. Un înger este “lumină secundară”, reflex pur, vestitor și slujitor. Spre deosebire de Dumnezeu, care poate crea ex nihilo, îngerul nu poate crea nimic; alta este însă condiția umană. Din punct de vedere biblic, Dumnezeu este mai mult decăt absolut, El este Absolutul care generează propria alteritate, cea a Dumnezeu
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
că se uită din când în când la premier cu tandrețea cu care acasă îi scapă ochii pe poza de pe etajeră a iubitului, soțului sau copilului plecat în vacanță. Sânt de vină cei din birou pentru zelul lor amintitor și vestitor de cult? Sau de vină e premierul nostru pentru că, mai mult sau mai puțin discret, încurajează în oamenii care îl înconjoară pornirea lor de slugi? Desigur, portretul lui Năstase este mai prietenos decât cel al lui Ceaușescu. Dar dacă într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să progreseze prin contradicții, ca în cazul procedeului numit disputationes. Toate aceste calități își vor găsi locul atunci când va începe revoluția științifică. 4. O societate rurală poate să funcționeze perfect măsu-rându-și timpul prin referință la natură: soarele, luna, stelele, semnele vestitoare schimbării anotimpurilor, cântecul cocoșu-lui. Ea nu are nevoie de instrumente mai precise decât o clepsidră, durata de topire a unei lumânări sau numărul de psalmuri intonate. Instituția religioasă este cea care începe să disciplineze timpul în Evul Mediu. Cel de
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
noi gândurile spre tine. În cinstea ta copacii își pregătesc coroana de sărbătoare, îmbrăcând haina verde asortată cu flori proaspete și înmiresmate. Tot in cinstea ta soarele crud își trimite prima rază a acestei primăveri pentru a mângâia gingașii clopoței vestitori ai acestui anotimp, apoi își revarsă pe pământ potopul de raze aurii. Boarea caldă a primăverii, cu miros de pământ umed, plutește peste tot în jurul nostru. Sosesc și păsările călătoare, cele care pot povesti despre neamuri nenumărate, din diferitele continente
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
stăpâniile sau puterile demonice și subliniază că Dumnezeu nu a creat nimic rău, prezentându-ne modul căderii îngerilor, care au devenit diavoli (cap. 6 - 8). Precum îngerilor buni li se dau nume după ranguri, slujbe, merite sau demnități, existând îngeri vestitori și arhangheli, la fel și duhurile necurate sunt conduse de puteri mai rele și sunt supuse acestora, fapt ilustrat în Scriptură de către hula fariseilor: ,, Acesta alungă duhurile cu ajutorul lui Belzebut, principele demonilor". Tot Scriptura mărturisește, după Serenus, că fiecare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
acum încolo zonei-limită din vecinătatea împărăției umbrelor. În Orestia, în momentul uciderii lui Egist de către Oreste, corul rostește această surprinzătoare frază: „Cei morți îl lovesc pe cel viu”. Ea nu se poate explica doar prin vicleșugul lui Oreste, așa-zisul vestitor al propriei morți. Și nici nu înseamnă doar că tatăl mort lovește cu mâna fiului său aflat în viață. Fraza trebuie înțeleasă și ca o atestare a identificării lui Oreste cu erinia însetată de sânge, cu șarpele din visul înfricoșător
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
invizibil care semnifică moartea, moartea înfricoșătoare, dar și „frumoasa moarte” săvârșită în plină lumină. Lăptăreasa din Sonata spectrelor împletește tinerețea cu moartea. În făptura ei se aliază albul hrănitor al laptelui și albul funerar. Ea este, rând pe rând, figură vestitoare a morții și simbol al purificării, cum ne-o arată scena fântânii. Personaj cu desăvârșire mut, Lăptăreasa fascinează și terorizează deopotrivă. În spațiul pe care îl traversează, pare a fi incarnarea fantomei acelei tinere fete ce avusese odinioară un rol
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cel mai prozaic ce-ar putea face cu ele, din moment ce sunt mute. Didascaliile precizează însă că marionetele se mișcă, vorbesc, râd batjocoritor, în vreme ce popicele cu cap de om doar țopăie; aceleași manechine își vor manifesta deplina supunere în fața bătrânei Sgricia, vestitoarea sosirii Îngerului ocrotitor al sufletelor din Purgatoriu, prosternându-se dinaintea acestuia, îngenunchind atunci când Îngerul, urmat de cortegiul său de suflete - și ele cu înfățișare de îngeri -, va trece prin spatele peretelui transparent din fundal. De-abia atunci când peretele va redeveni
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spre reprezentarea propriu-zisă a Poveștii, moment în care Ilse (Contesa) a și început să-și spună textul, iar scena, cufundată o clipă în întuneric, s-a luminat brusc, ca printr-un efect magic, „scăldată într-o lumină nouă, ca semn vestitor al unei apariții”. Într-adevăr, alături de Ilse - actrița în carne și oase -, celelalte două femei din piesă - veritabile personaje de „teatru în teatru” - sunt tratate ca niște „apariții”, ca niște arătări fantomatice. Ilse însăși atribuie prezența lor puterilor speciale ale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]