862 matches
-
Poeme > Emotie > BUNICII Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe strada cu zăpadă-acoperită, Pășea cu greu, ținându-se-n baston, Un bătrânel cu faț-adânc asprită, Sărac la trup și numai cu veston. Din ceruri iarna scutura iar fulgii, Ce se-așezau pe umerii-i lăsați, Părea un mucenic în fața crucii, Printre cei sfinți de pe pământ plecați. În mâna stângă ducea caldă pâine, Din când în când strângând-o lung la piept, Și
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
la faptă. Cu durere în suflet escaladez hoțește gardul. Târcoale de fur dau casei în smolita și greaua tăcere de-afară. Înăuntrul mustește de sonuri, iar ce văd și ce-aud mă-nfioară! Pălării împenate, jobene cernite, paltoane, demiuri, scurteici, taioare, vestoane, cu toate dau roată, purtate în ritm de blues, tango, cha-cha ori samba de nămet de pantofi pentru domni, doamne, fini balerini, escarpeni, botine, chiar cizme... Zvăpăiatele umbre sunt filtrate de privirea-mi, avidă să le țintuiască prin textura opacă
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
ar fi voit să Îi compenseze pierderea pe care oamenii i-o produseseră. Dar ceea ce surprindea era vederea celuilalt braț, sau mai bine zis a puținului care mai rămăsese din el. Imediat sub articulația umărului, ieșea printr-o crăpătură a vestonului ca o suliță de flanc, acoperit de o cupă din alamă, probabil un vas din cârciumă. Omul surprinse privirea poetului. — Îți place Graalul meu, messere? Întrebă cu un glas ironic, apropiindu-i ciotul de față. — La Damietta ai fost rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
banii într-un plic, apoi m-a întrebat care sunt florile mele preferate. La care eu i-am spus că liliacul, fiind că altceva nu mi-a trecut prin minte. Atunci el și-a băgat mâna în buzunarul interior de la veston și a scos un buchet parfumat de liliac. Dar mi l-a cerut imediat înapoi și mi-a spus să aleg acum altceva. La care eu mi-am amintit de margarete, chit că mie nu-mi prea plăceau, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să-mi fie rușine de mine, pentru că simțeam că nimeni nu poate să țină cu Colonelul. Nu știa să se apere. Apoi, după-amiază a dat buzna peste mine un domn. Nu în uniformă sau cu palton de piele, doar în veston, de parcă ar fi dat fuga în vecini, după chibrituri, și m-a întrebat: „Dumneavoastră ați făcut ieri după-amiază la cincisprezece treizeci și trei o fotografie, cu parametrii, unu, timpul de expunere: șaizeci, blenda: șaisprezece, pentru că norii: cumul, obiectiv: o sută șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
totul în plata Domnului, fără să zică nici măcar un mic „adio!“. Fiefel nu putea uita niciodată cum fusese când Sașa, polonezul evreu, venise prima dată la ei. Era îmbrăcat pur și simplu ca un papagal: pantaloni de culoarea mării și veston roșu. Sașa era roșcovan și fuma tot timpul trabuc, scoțând pe gură inele de fum în direcția lui Feifel. Era în asta o sfidare, pentru că (așa tălmăcise Feifel) îi era frică de soțul Ritei. Feifel aflase că Sașa fusese căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plin de jar sărind cele câteva trepte care duceau la camera lui de lucru, exact ca un băiețel sprinten pus pe șotii. Era scund și avea acea chelie care amintea catolicilor pe călugării lor. Se îmbrăca în fiecare dimineață cu veston și cravată, foarte elegant, ca și cum ceva neașteptat trebuia să aibă loc în fiecare zi. Se putea spune că se îmbrăca pentru imprevizibil. Avea mereu o sticlă de coniac Napoleon într-un buzunar și o pungă de ciocolată Côte d'or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
voi despre ei? Dar, permiteți, Sofia Petrovna, o întrerupse Iag, această Nastiuh, ăăă Nellyă nu știa nici numele, nici adresele noastre. — Adevărat că nu știa, încuviință Sonia. În schimb știa că pe unul dintre voi, pe cel care purta un veston de student, îl cheamă Vadim, iar pe celălalt, în costum obișnuit, îl cheamă Iag. Mai mult decât atât, iarna trecută, când slujea la Mur, v-a văzut des împreună. Dar pe atunci purtați amândoi o uniformă stranie, care, după expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de specifice privind nasturii, îmi era cunoscută: la acest gimnaziu învață fiul unei verișoare de-a mele. În al treilea rând, îmi era clar că, dacă în iarna care trecuse, purta încă uniforma de gimnaziu, iar acum, vara, era în veston de student, tânărul a terminat liceul în primăvară. Am găsit în cartea de telefon adresa liceului și m-am dus acolo. În afară de portar, nu mai era nimeni în liceu. După o scurtă lămurire asupra raporturilor dintre noi, acesta mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
În fiecare după-amiază, Întrebându-se peste cât timp va fi capabil să țină În mână o crosă de hochei fără să i se Încurce inexplicabil printre patine. Invitația la petrecerea domnișoarei Myra St. Claire și-a petrecut dimineața În buzunarul vestonului, unde a stat În contact fizic intens cu o bucățică prăfuită de biscuit cu unt de arahide. După-amiaza Amory a scos-o la lumină cu un oftat și, după puțină gândire și o ciornă preliminară scrisă pe spatele manualului Limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
naiv patron de restaurant. S-au fotografiat - opt cadre - Într-un studio cu developare rapidă. Kerry a insistat să-și grupeze prietenii ca pe o echipă studențească de fotbal, apoi ca pe membrii unei bande dure din East Side, cu vestoanele Întoarse cu căptușeala În afară și el Însuși șezând În centru, pe o lună de carton presat. Probabil că fotograful le mai deține și acum - În orice caz, ei n-au ridicat niciodată pozele. Vremea era perfectă, așa că au dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cauciuc și ți se potrivește cumva, dar eu m-am săturat până peste cap să mă adaptez la snobismul provincial din colțul ăsta de lume. Vreau să plec acolo unde oamenii nu sunt discriminați din pricina culorii cravatei sau a croielii vestonului. — Imposibil, Tom, l-a contrazis Amory În timp ce pedalau prin noaptea ce Începea să se risipească. Oriunde ai merge, vei Încerca să aplici standardele gen „a deține ceva“ sau „a nu deține ceva“. De bine, de rău, am pus pecetea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ei le-a fost dat să vadă o priveliște sinistră. Burne și Fred Sloane o așteptau, Îmbrăcați la patru ace, ca În afișele lugubre de reclamă pentru colegii. Își cumpăraseră costume evazate, cu pantaloni cu falduri uriașe la talie și vestoane cu umeri gigantici, vătuiți. Purtau dezinvolt pe cap pălării studențești cu ac În față și panglici țipătoare negru-oranj, iar sub gulerele de celuloid le Înfloreau lavaliere portocalii. Aveau brasarde negre cu un „P“ oranj, bastoane cu fanioane de Princeton, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mă întâlnesc cu ea să‑i spun. Dar, poate că... Să‑l întreb acum, poate că e mai bine...” - Domnu’ Marin, mă iertați că vă deranjez, a îndrăznit el într‑un târziu, fixând cu privirea nasturele metalic al buzunarului de la veston sub care se vedeau câteva pete de grăsime. - Ei, deranj pe dracu’! Spune băiete, ce te roade? s‑a arătat subofițerul amabil, întinzând mâna după alt păhărel cu țuică. - Mă gândeam, știu și eu..., mă gândeam că poate este posibil
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUȚĂ ! (III) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 219 din 07 august 2011 Toate Articolele Autorului “Cu banii primiți ca pologar mi-am făcu pantaloni kaki, veston și șapcă!” Cât timp am urmat școala normală, în cele 5 din 7 clase nu am avut uniformă, așa că nu încercam să ies nici în oraș, cu grupul dimineața la biserică iar după amiaza, individual. Timpul mi-l petreceam la
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUŢĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360903_a_362232]
-
la bibliotecă. În anul 1931, venise poruncă de la Primărie să ajute copiii orfani de război din școlile secundare, care învățau bine. Am fost chemat la Primărie de mi-a luat măsură croitorul Țică Istrate, uniformă pe vreme aceea însemnând șapcă, veston, pantaloni și cămașă kaki și ghete. Primar era Iancu Anastase. Probabil că uniforma mea apăsa prea greu în balanța de cheltuieli a instituției executive locale, așa că până la urmă m-am ales numai cu vestonul. Era singurul dintre accesoriile vestimentare care
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUŢĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360903_a_362232]
-
uniformă pe vreme aceea însemnând șapcă, veston, pantaloni și cămașă kaki și ghete. Primar era Iancu Anastase. Probabil că uniforma mea apăsa prea greu în balanța de cheltuieli a instituției executive locale, așa că până la urmă m-am ales numai cu vestonul. Era singurul dintre accesoriile vestimentare care fi “umplut” nu golul din buget al onor instituției respective ci cel exterior, al celui ce povestește întâmplarea de față. Croitorul Țică Istrate, simpatizant țărănist, pentru care mai târziu va suferi prigoana comunistă, pln
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUŢĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360903_a_362232]
-
care fi “umplut” nu golul din buget al onor instituției respective ci cel exterior, al celui ce povestește întâmplarea de față. Croitorul Țică Istrate, simpatizant țărănist, pentru care mai târziu va suferi prigoana comunistă, pln de înțelepciune, mi-a croit vestonul mai mare decât se cuvenea, astfel că l-am purtat până am ieșit de pe băncile școlii și devenisem ditamai învățătorul. Cu banii câștigați pe perioada verii la polog am putut să-mi fac și pantaloni, tot kaki ca și vestonul
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUŢĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360903_a_362232]
-
vestonul mai mare decât se cuvenea, astfel că l-am purtat până am ieșit de pe băncile școlii și devenisem ditamai învățătorul. Cu banii câștigați pe perioada verii la polog am putut să-mi fac și pantaloni, tot kaki ca și vestonul. Apoi mi-am comandat și o șapcă. Am rămas cu uniforma incompletă până în preajma examenului de diplomă. Dar, cum în astfel de momente potriveala face casă bună cu întâmplarea, prin grija supremă a Celui de Sus, de data asta ajutat
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUŢĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360903_a_362232]
-
loturile de pământ din Tudoria...Scoase batista și-și șterse fața...Ce căuta el aici în București, în brambureala asta ? De ce dracului nu rămăsese el acolo în satul lui să stea cu nevasta și copiii ? Cineva îl apucă de mâneca vestonului și-l trezi din visurile lui : ,,dom’sergent !, dom’ sergent !” Se uită în dreapta lui și văzu un om aproape nebun cu fața desfigurată, părul vâlvoi și ochii scoși din orbite, hainele erau făcute praf pe el și plângea și se
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
ori crede el că are un curaj nebun. Lasă-l la mine. După ce s-a executat transpiratul agresiv, colonelul a venit la birou, și-a tras un scaun și s-a așezat de cealaltă parte a biroului. Și-a desfăcut vestonul, și-a scos pistolul din dotare și la pus pe birou, în dreapta lui, la îndemână. Apoi a luat dosarul din fața mea, l-a tras lângă el și m-a luat direct: ‒Tinere, vezi că răbdarea mea este pe sfârșite. Vezi
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
imperiului? Puse mâna pe harapnicul cel mare cu 99 de noduri plumbuite. Răcni: - Să vină generalul Prăpădenie! Negru-Cioară o zbughi afară din sală. Ordinul se transmise ca fulgerul, încât generalul abia apucă să-și pună uniforma, încheindu-și nasturii la vestonul cu medalii ,alergând. Când intră în sala tronului începu să tremure, văzând pe furioasa împărăteasă cum strângea în mână coada harapnicului cel mare. - Apropie-te, generale, apropie-te! șuieră împărăteasa. Generalul își dădu singur verdictul: cinci harapnice pe chipiu și
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
vocea puțin rugășită a unui domn ce se oprise la doi pași distanță, după ce scormonise cu privirea toate mesele de pe terasă, fără să fi fost văzut până în acel moment. - Sară bună, domnule...! Nu te cunosc, deși... îmi pari tare cunoscut. Vestonul ăsta și șapca fistichie de pe cap te fac de nerecunoscut, domule... - Costică! Așa mă cheamă, coane Costache. Am fost colegi la clasele primare, cândva... Erai un fel de beizadea în vremurile alea.... și, după cum te văd, stai bine și în
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
fiindcă „m-am născut fericită“. De la prima la ultima pagină (și nu aducem în discuție un tom consistent, consemnând o viață derulată de-a lungul a șapte decenii, ci o carte de suflet, potrivită pentru păstrarea în poșetă, în buzunarul vestonului bărbătesc sau pe noptieră), volumul are o strălucire aparte, conferită de candoarea copilărească, parfumată cu prospețimea poetică mlădiind metafora, cu care autoarea vorbește de lucruri grave. Născută „moartă“ și „înviată“ de tată - cum aflăm din carte -, într-o familie cu
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
pajiștea înverzită ci unul care tăvălește pajiștea și smârcul pentru a se pregăti de luptă împotriva inamicului. * Sunt îndrumați, pe rând, către magaziile cu efecte militare. Fiecare își ia în primire lenjeria de corp de un alb dubios, pantaloni și vestonul din postav gros, roase de instrucția celor de dinaintea lor, bonete militare cu stema țării în frunte, veste kaki, centuri din piele învechite și grele îngreunate de catarame din fier și bocanci și mai grei cu talpa țintuită în potcoave soldățești
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]