12,295 matches
-
spate, cu coamă cu tot. Un dar numai al ei era revărsarea pletelor negre, care îi încadrau fața cu nasul fin, dar cu arcade puternice, sub care ochii ardeau. Lui așa i se păruse atunci, stând în noapte, că ochii Veterinarei ardeau ca pupilele mâței Eleonor. În frigul tăios de afară, el se purtă totuși ca un străin care locuise douăzeci de ani în deșert. Tremura ușor, strângând pumnii, dar, pentru ca ea să nu știe, o întrebă primul: — Așa-i că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și sări din băltoaca pe care o lăsase pe pat, iar atunci o văzu pe Eleonor, pe pervazul de-afară: era plină de noroi pân’ la ochi și-și spăla tacticoasă blana. La lumină, în plină zi, se gândea la Veterinara, dar noaptea o visa pe Ghazal. Gândul i se întorcea la nevastă-sa ca la un sâmbure ce ar fi urmat să-ncolțească în carnea lui, ca la un spin roșu de trandafir altoit. Și-o amintea fericită, în seara
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai intens decât mai simțise, chiar dacă dispăruse cu totul. Nu-ndrăznea deocamdată să întrebe pe nimeni dacă e o apropiată a locului sau fusese așa, doar o musafiră în vizită. Dintr-odată, un gând sinistru îi trecuse prin cap: dacă Veterinara era chiar femeia cu care prietenul lui își împărțea patul? Părea un motiv ca s-o țină departe de ochii familiei și ai rudelor. Fumă până târziu, privind cum ningea și forțându-se să își amintească despre ea și Godun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o țină departe de ochii familiei și ai rudelor. Fumă până târziu, privind cum ningea și forțându-se să își amintească despre ea și Godun. Nu era cu putință. Îi rămăseseră în minte doar mâncatul momițelor și felul în care Veterinara îi strânsese încheietura ca într-o cătușă. După prima lună a anului, doctorița nu dăduse vreun semn. Omar devenise detectivul discret al mișcărilor și al disparițiilor neanunțate ale prietenului Godun. Dar îi trebuia o armată să afle cu ce se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să alunece tot în el ca într-o cădere de apă. — Lasă-ți părul liber, îi zise, încercând să-i dezlege, din împletitura firavă, niște șuvițe care se răzvrătiseră. Atunci părul ei deveni furtunos, ca al lui Ghazal și- al Veterinarei. O bătaie ușoară, ca un zgâriat de pisică, se-auzi la ușa mansardei. Cineva apăsă pe clanță și o deschise. Nu văzu nimic înăuntru, doar în sobă, limbile focului, fiindcă noul chiriaș era în altă parte. N-o văzuse pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de verzi, cap la cap. Atât era prețul periilor, spălătoriei și al jeturilor cu spumă. Tot holbându-se la ei cum vorbeau, Omar se lansă într- un joc care îi dădea amețeală: care dintre cei de la masă fusese întâi cu Veterinara? Erau patru bărbați și niciunul din ei nu ar fi lăsat-o să-i scape. Poate doar antreprenorul de morți să fi pierdut șansa, dar nu era sigur. Îi ziceau Maradona, pentru că era negricios și vorbea numai despre fotbal. Tipul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din orice mașină. Făcea pe mecanicul și era priceput, însă le spunea tuturor că nu asta era menirea ori priceperea lui. Artimon și el ar fi vrut să îl facă părtaș la un business cu frigotehnice, iar din toți, doar Veterinara mai lipsea să îi facă o ofertă. Doctorița rămăsese ascunsă ori era pur și simplu plecată pentru un timp. Când Godun dispăru de acasă vreo două-trei nopți, îl fripse pe inimă. Faptul că apărea dimineața, ca să plece din nou, când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se îmbogățise într-o noapte făcând sicrie după explozia de la un combinat din apropiere. Acum avea crematoriu particular și propriul trust de pompe funebre. În grup, mai erau un dentist, un angrosist de mezeluri, un importator de piscine și, desigur, Veterinara. Nu erau oameni cu care mai avusese de-a face. Pentru ei toți el era un fazan de pus în vitrină. Le spusese câte ceva de Ghazal și de Yazd, de Tabriz și de tată- său, care rămăsese în bazar, cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a fi lipsit. Ca să-și țină lacrimile, lua poza băiatului și-o punea lângă pernă. Era un noroc că nu-l vedea nimeni. El, acasă, la Teheran, nu trecea drept sensibil. Nici Godun nu-l vedea un sentimental. Singură, doar Veterinara se-ndârjea să-i pătrundă hățișul inimii: — Eu știu despre tine adevăruri pe care tu nu le cunoști, îi spusese cu triumful cu care făcea orice gest pentru ochii altora. Când l-a întrebat pe Godun dacă doctorița era măritată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spic, iar garajul cu spălătorie și rampă, cu benzinăria în care bistroul se va vedea precum piatra unui inel va fi ca o navă de croazieră care-și duce clienții spre paradis. — La ce visezi astăzi cu ochii deschiși? Era Veterinara, apăruse sub nuc pe neașteptate, ca în prima seară, și la fel de misterioasă în lumină ca și-atunci, în aburul împletit cu fum și cu izul iute de carne friptă. Avea părul strâns într-o coadă la spate și era echipată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi amintea de Ghazal, dar acum nu părul, ci pasul ușor săltat, în cizma înaltă și în pantalonii ei cu vipușcă, îi luase mințile. Apăruse când tocmai ce încetase să o mai caute și să mai întrebe de ea, iar Veterinara, despre care știa de acum că citește gândurile, zise cu voce tare: — Am aflat că m-ai căutat de mai multe ori. — Ei, nici chiar așa, îi răspunse. Godun, câteodată, mai umflă vorbele. Pe urmă își zise că a făcut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o femeie, îi simțise parfumul venind din urmă, apoi o auzise pășind pe tocurile pantofilor, dar nu apucă să îi vadă fața. Dar îi văzu părul, buclat și greu, de un negru strălucitor, revărsat peste haina subțire de primăvară. Era Veterinara, îmbrăcată într-un deux-pièces și cu gambele strânse în ciorapi de mătase. Dar dacă nu era ea? Omar nu o văzuse decât cu cizme și în pantaloni cu vipușcă sau în jeanșii mulați ca a doua piele. Și dacă era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
într-un deux-pièces și cu gambele strânse în ciorapi de mătase. Dar dacă nu era ea? Omar nu o văzuse decât cu cizme și în pantaloni cu vipușcă sau în jeanșii mulați ca a doua piele. Și dacă era chiar Veterinara, de ce nu îi spusese la revedere lui Max, iar pe el se făcuse că nu-l cunoștea? Sigur pentru că Max îl jignise cu martori sau pentru că ei doi aveau un secret. Chestiunea deveni însă mai complicată a doua zi, către
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rând. Serafina, femeia în casă, îi aducea supă o dată pe zi și îl obliga să bea ceaiuri. Max-Dinte și Pablo îi propuseră un televizor, fiindcă li se părea că în cameră e o liniște care l-ar putea deprima. Doar Veterinara găsea că fereastra ca un ochi fără pleoapă, podelele din lemn geluit și tablourile înghesuite până sus, în tavan, erau potrivite cu inima lui, care trebuia să se reculeagă. — Pentru asta i-ar fi trebuit un ospiciu, râdea Godun. El
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
viață bolnav și de-aceea nici nu știa cam cum să se poarte cu unul care zăcea. Și febra ori crampele propriilor copii îl speriau, așa că urcase și se așezase pe o muchie de pat. Erau numai ei. Doar cu Veterinara nu putuse să facă în așa fel încât să rămână o clipă singuri. Ești mai bine? întrebă gazda. — Fii sigur că sunt și, mai mult, mă bucur că ai răgazul să vii să te uiți cum m-am instalat... Ai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în clădirea Art Deco a unei foste ambasade, iar vederea ferestrelor dădea spre grădini pe care nu le-ai fi bănuit dinspre stradă. De unde știa o proprietară de cai asemenea locuri? Ar fi vrut ca surprizele să îi aparțină, dar Veterinara făcea mereu gesturile, ea cea dintâi, și cunoștea întâmplările și destinul oricărui episod împreună. La rândul ei, îl văzuse prin oglinda retrovizoare pe când încerca să își parcheze mașina și găsi un alt individ decât orientalul care le repara limuzinele. Arăta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de crabi uscați, plus o boare de prună coaptă. Lui Omar, mirosul de mare i-o luă razna în cap, înaintea vinului. Parcă e descântat, murmură, deși nu gustase. — Ce zici? Reușesc să-ți iau mințile în seara asta? râse Veterinara și își lovi paharul, ușor, de al lui, după care ciupi cu buzele din licoarea însângerată. — Nu sunt atât de abstinent cum mă crezi, nici atât de religios, încercă Omar să glumească, zoroastrienii ca mine beau vin, practic, e singurul cult
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
E ca și cum unul din caii mei s-ar îndrepta singur spre abator. Știi, m-am gândit totdeauna că aici chiar e Europa, mi-am dorit să ajung într-un loc ca ăsta... — Serios? Îți plac lucrurile confuze. — Dimpotrivă, ador detaliile. Veterinara ea însăși era o sumă de amănunte, contrastante și stranii, de nepătruns. Ce voia? Să-l îmbete? Era fără rost. Se purta de mult ca un prins, ea îl luase în posesie, pas cu pas, ca o cobră cu clopoței
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
umedă și amețitoare, alergând ca un tren, cu locomotiva înainte, pe un drum pe care umblase și-n alte nopți. Se simțea amețit ori beat, dar se credea liber, în sfârșit, scăpat de torpoarea fricii care îl urmărea peste tot. Veterinara îi stătea chiar deasupra ochilor, cu fața apropiată de fața lui și-i zâmbea în tăcere. Îi zâmbea, probabil, de multă vreme și îl mângâiase ori îl sedusese de-a dreptul, sorbindu-l ca o vampiră. — Ce-ai pus în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
făcu să treacă sub el, iar așa, de deasupra, desluși încăperea și cornișele de marmură albă ale clădirii de vizavi. Era un bloc turn, cu ferestre ornamentate și înconjurat de lumini. — Ce-ai pus în vinul ăla? întrebă iar. Dar Veterinara stătea cu gâtul întors, îi vedea urechea pe pernă, ca o scoică perfectă, ca un trandafir în boboc, sub desișul părului. Îl chema printre dinți, șuierând alinturi întocmai ca o șerpoaică sau ca o iapă în călduri, cum zisese Godun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Tu mai ești aici? întrebă cu o voce sugrumată de spaimă, că eu am orbit! Tot aluneca într-un gol negru și fierbinte, tras în jos de o noapte în care nu pâlpâia vreo lumină, iar căderea nu se oprea. Veterinara îl cuprinsese cu brațele și-l lipise de ea, îi auzea suflul și cuvintele sparte de o izbucnire de panică: — Respiră, Omar, respiră adânc și întinde-te, nu poate fi nimic grav, ai băut prea mult și ești obosit! În
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
secretul comorii e drumul, nu știi? Când îl revăzu, înțelese că îl mai văzuse o dată și îl uitase. Încă unul în câmp: erau șapte și gazda se grăbi să aducă un scaun în plus. Așadar, dentistul se întorsese deodată cu Veterinara și misterul se dezlegase: nu Godun, care pleca noaptea, nici Pablo, nici Maradona ori Arti nu erau între preferații sirenei brune, ci acest filfizon spilcuit, cu balonzaid și pălărie de fetru, care, culmea, nu se așeză lângă doctoriță, ci în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
primul răspuns pe care îl dăduse în limba lor. Izbucniră în aplauze toți, de la un capăt la altul al mesei. Ce v-am spus! hămăi Godun și-l bătu cu palma pe spate, încât își auzi răsunând coșul pieptului. Atunci Veterinara se-nălță de la locul ei și făcu ceva nemaipomenit: îl prinse de gât și îl sărută pe-un obraz și apoi pe celălalt, și pe urmă în vârful capului, repetând: „Bravo, bravo!“. Omar se fâstâcise de tot, ar fi vrut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
decât spre Dubai și până la Istanbul, totdeauna fără familie. În rest, făcuse doar drumuri imaginare, prin hărți, prin albume, prin cărți citite. Mai erau și alte călătorii, dar puține, prin povești ale damelor care îi stătuseră în pat. Doar cu Veterinara schimbase rolurile: îl chemase ea cea dintâi într-un fel de salon foarte spațios și scăldat în soare de la prima oră a dimineții. Totul arăta ca un zar de sticlă cuibărit sub acoperiș. Era în centrul orașului, între bornele fluorescente
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care erau și bucătăria, și barul și, din pricina asta, aproape că nu dormise. Mai târziu, când o întrebase: „Aia e casa ta?“ i-o tăiase chiar cum nu se mai aștepta: „Învață-te să nu pui întrebări... e mai simplu“. Veterinara îl umilea și îl făcea să priceapă că tot ce știuse despre femei nu mai rămânea în picioare. O posedase înainte să știe ce gândea despre ea, ceea ce nu i se mai întâmplase. Corpul ei satinat semăna cu o vioară
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]