594 matches
-
autono-mia esteticului" e o flașnetă menită a întreține mofturile artiștilor scăpătați, "arta pentru artă" e un slogan îmbălsămat cu ifosele retrograde ale saloanelor franțuzești din secolul al XIX-lea, iar pretinsa ireductibilitate a operei literare la contextul social e tresărirea vetustă a unor filfizoni cărora nu le-a fost încă extirpată snaga aristocratică și care, tocmai de aceea, se încăpățînează să creadă că arta nu poate servi unor scopuri politice. Regulile artei vorbește despre regulile neartistice de care ascultă arta. Este
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
Virgil Mihaiu Cel puțin aparent, Portugalia este o țară idilică. Blândețea climei, frumusețea serenă a peisajului, șarmul indicibil al arhitecturii, cumințenia locuitorilor, toate dau o impresie, aproape vetustă, de pace și tihnă. Nu-i vorbă, la asta contribuie și temperamentul lusitan, aflat parcă la antipodul celui hispanic (o comparație între fado și flamenco e elocventă în acest sens). Cine își închipuie însă că s'ar putea refugia aici
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
sale povești rusești. Recunoaștem infuzia de poezie specifică lui Wong Kar-Wai care-și forjează propria mitologie lirică și care ceremonializează rafinat întîlnirile emblematice. Mai mult sau mai puțin conectate, poveștile își au originea în acest spațiu de meditație, acumulînd tristeți vetuste și amintiri incerte. Dintre cele patru povești care se desprind și se înfășoară în jurul unui singur personaj, Elisabeth, martor-cheie, cea dintre polițistul Arnie Copeland (David Strathairn) și soția sa, Sue Lynne (Rachel Weisz), mi s-a părunt cea mai puternică
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
Olofsson și Marten Landstrom ne-au făcut să credem că tânărul creator român preferă să-și exercite talentul în muzica de atmosferă a unor închipuite tablouri pitorești ori în parodierea fără prea multă ironie a unor opere imaginate ca fiind vetuste, ceea ce concordă cu setea lui enormă, pantagruelică de forme care vizează atât geografia cât și istoria artei sunetelor, îndemnându-l (prin analogie) să înghită marea muzică împreună cu arhitecturile și bibliotecile acesteia. În acest peisaj, clujenii Șerban Marcu, Adrian Borza, Cristian
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
ideatică să fie, ca urmare a acestei aparente labilități, periclitat. E, în poezia română, una din puținele arte poetice care, în loc să afirme cu aroganță permanența mesajului, negociază, infinit tolerant, omeneasca lui perisabilitate. În ciuda manevrelor sintactice făcute cu o eleganță puțin vetustă, îndoielile Constanței Buzea au o derutantă prospețime. Căci ele privesc, dacă respectăm algoritmul dual al textelor cu adresă, mai departe de - o dată - gloria personală, - a doua oară - obtuzitatea de ordin estetic a publicului. În fapt, vizată e, cu nenumăratele ei
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
să intereseze rămâne valoarea. Nu este vorba nici de a îmbrățișa exclusiv, nici de a diaboliza cultură recunoscută de stat, ci de o abordare a oricărei culturi pe linia valorii. Atacul a confundat optică axată pe valoare cu un centralism vetust, pe care nimeni nu-l apară. Vechea strategie a proclamat desemnarea de „manageri culturali” în institutele din exterior, pe durăte determinate, cu posibilitatea prelungirii. Astfel de manageri au avut, cum atestă documentele, rezultate modeste și o orientare nesigură în cultura
Marga, bilanț la șase luni de ICR: am stopat excesele, clientelismul, partizanatul by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/80139_a_81464]
-
onținută în titlu și în subtilu (Bucăți feline în felii strînse la un loc de...) e un prim pas al ludicului, rimînd cu un grațios comportament - cum altminteri? - de pisică. Ilustrațiile semnate de Andrei Gamarț aduc în nota lor voit vetustă, evocatoare a unor reviste "de familie" de odinioară, acel echivoc oportun al raporturilor noastre cu necuvîntătoarele ce prezintă avantajul unei magnifice intemporalități, în fața căreia nervozitățile efemerului omenesc în secvențele-i succesive, agitate de-atîtea și-atîtea pretenții, n-au încotro: bat în
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
în platoșa limbii latine, suferă de o uzură provocată de schimbarea gustului în timp. Volumul e același, nu s-a schimbat cu o literă în ultimele opt secole, și cu toate acestea, gustul posterității îl pune în categoria textelor iremediabil vetuste. Valoarea lui stă în originalul latin, și a încerca să-l traduci într-o limbă modernă înseamnă a-i face rău. Sînt texte care nu pot fi traduse fără a le bagateliza, semn că spiritul unei limbi clasice nu poate
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
de marxism făcînd din el o țintă predilectă: invazia sovietică a fost însoțită de răzbunarea tocmai acelor marxiști împotriva cărora se ridicase în decembrie 1920. Infiltrați după 1945 în toate posturile-cheie ale societății, ei au curățat ideologic România de scoriile vetuste ale gîndirii reacționare. Și cum curățarea s-a făcut la propriu în manieră pozitivistă, Brăileanu este inclus în procesul guvernului Antonescu și condamnat la 20 de ani de închisoare. Astfel sociologul devine o peripsema socială, adică o scîrnăvie trecută în
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
politice majore omul basculează între eroism și lașitate. Lașitatea te duce la conformism. Conformismul are la bază lașitatea. Te supui evenimentelor, știind că singur nu le poți înfrânge; și nu-ți convine să candidezi la eroism. CONSERVATORI Reacționar e cel vetust și învechit. Conservatorii mari nu sunt reacționari, pentru că au de partea lor legile eterne ale lui Dumnezeu. Cred că acum, la noi, ar fi optimă o conducere conservatoare, realizată însă într-un climat democratic. Adică un partid conservator, tradiționalist, naționalist
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
spre izvor și spre vărsarea în eternitate. Vehicolele acestei deplasări sunt memoria și imaginarul. Fiindu-i străină lumea de azi: Stau mut în fața televizorului/și nu-l aud;/văd imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de cocotologie". Literatura din epocă oferă, în plus, numeroase dovezi atribuite numelor diferitelor personaje literare: Doña Perfecta, Pio Cid, Manuel Bueno, Hamlet García, doña Barbara, Tigre Juan..., simbolism nominal din care Unamuno făcea participii, ironizând astfel personajele sale: Avito (bătrân, vetust, în spaniolă viejo, vetusto), Apolodoro (cel mai frumos, lo más bello) etc. 11 Volapük a fost un limbaj artificial creat în 1879 de sacerdotul german J.M.Schleger cu intenția de a servi ca limbă universală. Provine din cuvintele: world și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
unde rutina și comoditatea amenință să semene confuzie, aplatizarea criteriilor și, implicit, anularea ierarhiei valorilor. Deopotrivă de păgubos este un anumit sectarism, cultivat sub pretextul specificității și duce, practic, la ignorarea interferențelor și cantonarea într-un perimetru pîndit de izolare vetustă, de partizanat tradiționalist." Conform acestui program, în primul număr din 2008 al Realității evreiești, suplimentul pentru "cultura memoriei" îi e de-di-cat Margaretei Sterian (1897-1992) - artist plastic, scriitoare și traducătoare a cărei operă multiformă a îmbogățit patrimoniul cultural al țării noastre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
simțul critic diminuat, kitsch-ul e un produs de fast food spiritual". Timpul nostru ce promovează "civilizația ochiului" se vădește culpabil prin deșănțarea acesteia, întrucît nu avem a face cu o privire "educată", conforme unei rugi a Psalmistului, reprodusă în vetusta tălmăcire a lui Dosoftei: "Ochii îm(i) destupă a-nțelege". Incultura privirii ar putea duce la dramatice consecințe: Ne protejăm ochii cu ochelari de toate culorile, nu și privirea. Lipsește atitudinea critică, îndrumătoare , mustrătoare. Copilul și tînărul de azi cresc
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
lui Columb, se desfășoară portul. N-am rămas decât puțin, el fiind la fel ca toate porturile. Mai mult decât o atenție pasageră merită însă aici clădirea "Căpităniei Portului Barcelona": impunător edificiu de secol 19, amintind cu o demnitate ușor vetustă de altă lume și alte vremuri, când locul era intens animat de călătorii cu vapoarele care veneau și plecau necontenit și nu de turiștii care sosesc acum cu avioanele. E ceva solemn și melancolic, de nobil scăpătat, dar păstrându-și
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
mijlocie a Barcelonei începutului de veac 20, am avut tot timpul sentimentul că mă plimb prin apartamentul bunicilor. Redescopăr ca pe vechi cunoștințe o mulțime de obiecte familiare, începând din bucătărie, prin toate încăperile, până în camera copiilor plină de farmecul vetust al unor jucării care fuseseră și ale tatălui meu, pentru a le descoperi apoi eu însumi prin cine știe ce debara. Dau astfel uneori peste câte o enclavă a trecutului, prinsă ca o furnică într-un strop de chihlimbar, și mă înfior
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
o lume în care idealul a căpătat o tentă reacționară (oamenii cu idealuri sunt un potențial pericol prin simplul fapt că nu pot fi manipulați cu aceeași ușurință ca restul), o lume în care tradiția e asimilată cu o povară vetustă și anacronică, într-o lume în care memoria strămoșilor e judecată ca o sursă de tensiuni nedorite, iar naționalismul este privit ca o fărădelege atît de mare că în scurt timp pînă și națiunea va deveni o noțiune fascistă, o
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
personaj uman, cu amintiri, gînduri și proiecte, apare pe ecran, dar un personaj a cărui formă o putem schimba ad libitum. Așa se face că ideea potrivit căreia gîndirea unui om trebuie musai să se înfățișeze în haine antropomorfice e vetustă. Noului personaj i se va crea pe calculator orice chip se dorește, căci în fond nu avem de-a face decît cu o interfață menită a stabili contactul dintre noi, privitorii, și creierul hard al calculatorului. Interfața poate fi schimbată
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
zile, pe când nu puteam spera că voi ajunge vreodată s'o văd, Portugalia reprezentase pentru mine un fel de tărâm magic, greu de închipuit. Puținele ei imagini la care aveam acces sporeau misterul, în loc să-l domolească. Emanau un anume farmec vetust, în răspăr cu simbolistica modernității de factură anglo-saxonă ce cucerise global "generația '68", zisă și "hippie". Cu ajutorul lui Dumnezeu - care mi-a permis să trăiesc mai mult decât mult-regretatului meu amic și magistru de limba portugheză, Marian Papahagi - am reușit
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
nefiind altceva decât multiplele fațete ale unei realități radiografiate cu o privire scrutătoare care îl transformă pe Molero în-- tr-un filozof, preocupat de descifrarea sensurilor propriei sale existențe în contextul în care este inserat. Machado cristalizează imagini dintr-un cotidian vetust și face din fiecare personaj în parte o insulă umană. Recent publicat în Franța, revistele culturale pariziene, de la "Magazine Littéraire" la "Fígaro" au apreciat romanul drept "una din marile cărți ale secolului". După spusele autorului, romanul nu s-a încheiat
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
el peste noapte), cu tot calabalâcul lui imund (saci și sacoșe de hârtii scrise și mototolite: mototolite prin scriere) într-o convenție deja fanată, căreia îi acordă privilegiul ultim de a o squatta, de a o locui." Dincolo de aerul puțin vetust al majusculelor, intuiția lui Bogdan Ghiu funcționează. Se mai pot inventa și inventaria oare textualisme la finalul unui fragment de acest fel? În toiul discuțiilor despre tehnicile multimedia, el insistă în reconsiderarea ideii - încă neepuizate - bazate pe "bunul de tipar
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
mîncați pe iarbă, înainte ca ea să mănînce din voi". Dar Stockhausen a fost și un destoinic admirator, mai puțin de dragul modelor (care, se știe, au jucat un rol imens în avangarda de după 1945), cu scopul de a nu părea vetust sau desuet, și mai mult datorită unor revelații pe care le-a trăit încă de la debut ca pe adevărate momente de extaz și pe care le-a integrat imediat în propria sa creație, înfrățindu-se astfel cu Rochefoucault, cel ce
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
aptitudinea psihologică a genului epistolar. Nu ne mai arde de așa ceva și nici nu mai găsim vreun folos în contemplarea estetică a unor mesaje cărora astăzi le pretindem un singur lucru: transmitere rapidă de informații utile. Restul ține de dantelăria vetustă a unei epoci cînd oamenii aveau timp să scrie. Acum nu mai au timp, și de aceea nici de scrisori nu le mai pasă. Schimbarea aceasta e radicală și ireversibilă, în ciuda stăruinței cu care ne repetăm că e-mailul a păstrat
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
rimează perfect cu podul lung de 17 km azvârlit peste estuar, cu futurismul edificiilor, dar și cu Parcul Națiunilor și surprizele sale (de pildă, "vulcanii" din ceramică policromă ejectând coloane de apă). Elogiile de mai sus nu exclud ambianța ușor vetustă, lipsită de obsesiile ipohondrice ale "lumii hipercivilizate". Nici străzile uneori la fel de accidentate ca la Cluj, Timișoara sau Iași. Pentru studioșii arhitecturii, dar și pentru orice om avid de frumusețea urbană necontrafăcută, Lisabona, și Portugalia în genere, merită să fie o
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
cerea un partizan al autenticității, voi spune că această Pledoarie... îmi pare o tentativă disperată de autolegitimare. Fără vreun indiciu de talent, de inspirație, de creativitate, fără forță cognitivă, fără pregnanță expresivă, fără propulsie imaginativă, fără toate aceste imponderabile, desigur, vetuste, depășite, out-of-date, volumul Simonei Popescu se susține exclusiv prin spirala resentimentară a producătoarei. Scuturate de citatele masive din diferiți scriitori, capitolele apar atât de căznite în platitudinea lor "nonconformistă", încât din cele peste 300 de pagini, format mare, ale volumului
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]