103 matches
-
cu un chip de suedeză - lumea spunea că fusese dansatoare și că multe capuri căzuseră din cauza ei -, intervine și le taie starea: bună-ziua, Maestre, ați venit pe la casa dumneavoastră? Da, instalez aici o studentă de-a mea. Glasul bărbatului e vexat, vecina închide ușa repede, a înțeles. Un apartament mic, aproape o garsonieră, dar are două camere, totul e foarte curat, se vede că e văruit de curând, în alb, ușile albe, gresie la intrare, holul, bucătăria și sufrageria, toate au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca un tip care era luat la scărmănat pentru prima oară. Știa de efectul produs atunci când nu cunoști dinainte întrebările. O știa atât de bine, încât nu era deloc tulburat. Într-o străfulgerare, Gosseyn pricepu. Se dădu înapoi, teribil de vexat. Incredibil, cât timp îi trebuise să înțeleagă adevărul. Îl privi pe prezicător și zise, în sfârșit cu o voce calmă, dar tranșantă: - Și acum, ai vrea să-mi explici cum ai intrat în contact cu Discipolul? N-a fost vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ceea ce-i spunea Katsuie. Și, indiferent ce se vorbea, bătrânul părea să nu înțeleagă, repetând doar aceleași și aceleași răspunsuri, la nesfârșit. Cu sentimentul că întrevederea lor era o adevărată vânare de vânt, Katsuie nu putea să nu se simtă vexat de motivele ascunse ale lui Hideyoshi de a-i fi trimis un războinic atât de senil și surd ca sol oficial. Oricât de mult îl brusca pe bătrân, nu se-alegea cu nimic. Cu furia sporită de iritare, îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni ale căror zâmbete și forme erau expresia libertății totale. Un sex de tablă arab. Un con heterociclic, hesperidian, cu înflorituri, basoreliefuri și cârlige încovrigate laterale, aidoma ácelor pentru pescuit, pândind și amenințând viața cu ascuțimea nemaivăzută a tăișului său, vexând-o. Un monstru de metal gravat cu slove arabe, rele, al căror unic sens era destinul fără scăpare al umanității. Un demon, săturat de legile existente, hotărât în același timp să le protejeze prin enunțarea unor concepte antinomice doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vorba, cel puțin așa sper. Mă simțeam un ticălos al dracului de deștept și sexy după săptămâna mea de rai, așa că am luat-o diplomatic. Le-am spus să aștepte și să păstreze discreție. Sigur că s-au simțit puțin vexați pentru că m-am dat mare tot timpul acelui prânz care avea gust de spermă de focă proaspăt capturată și cap de țipar. Da, eram cât se poate de convingător, de pasionat. Și chiar așa eram. am treizeci și cinci de ani, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și Artă, Academia Română, Institutul de Teorie și Istorie Literară „G. Călinescu”, Editura C.N.I. „Coresi” S.A., București, 2001, p. 561). Într-un pamflet intitulat „Criticul de porțelan”, publicat în Lumea românească, an I, nr. 10, vineri, 11 iunie 1937, H. Bonciu - vexat de judecățile aceluiași critic - e apostrofat nemilos, cu formulări preluate vădit după Camil Petrescu, cel din „Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile”: „abil farmacist de alifii incolore și nemirositoare (...) sînt încredințat, de altfel, că și din vina lui s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dacă nu ești cumva informator al Securității, îi spuse Felicia râzând. I-am asigurat, bineînțeles, că nici vorbă de așa ceva!... Știi, ei sunt niște oameni care au pățit multe la viața lor... Am eu figură de informator? exclamă Victor, puțin vexat de asemenea bănuieli. Străbătură Cișmigiul și ieșiră în zona dinspre Conservator. Felicia locuia, împreună cu părinții ei adoptivi, nu departe de Cișmigiu, într-o zonă veche și liniștită a orașului. Când ajunseră, ea îl trase de mână în curtea casei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nu mai țicnit decît alte persoane care se preumblă printr-un loc complet necunoscut În pantofi Weston și Într-un costum la patru ace atît de nasol! Replica promptă și virulentă Îl descumpăni. Și În plus mai era și ocărît! Vexat de aluzia la stilul lui vestimentar, Fersen luă loc, fără să mai aștepte să fie poftit, În mașina Mariei și trînti portiera. TÎnăra polițistă se strecură la volan. - Vii direct de la Paris? - Eram la Nantes, eram pe punctul să Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pescarii nu s-au sinchisit prea mult de vitejia mea. M-au învrednicit doar cu o privire, după care n-au mai ridicat ochii din ceștile lor. Parcă nici nu existam. Parcă nici nu le vorbisem. Mă ignorau. Mă simțeam vexat de această tăcere încă și mai mult decât de rușinea pe care o pățise Marta și am zbierat: „Cine sunt nemernicii? Arătați-mi-i”. Întrucât nimeni nu mă auzea în continuare, am izbit cu patul puștii în masa de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o impresiona, de a obține mai mult decât un salut colegial, un surâs de complezență sau o vorbă politicoasă din partea ei. Blonda Înaltă și cu gropițe În obrăjori părea neclintită, imperturbabilă și insensibilă ca o cariatidă. Unii s-au simțit vexați În amorul lor și, considerând-o prea mândră, prea infatuată, au amenințat-o, În cele din urmă, cu răzbunarea. Alții au lansat zvonuri și legende dintre cele mai bizare pe seama ei: că e lesbiană (știau asta din spusele unor indivizi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ceva mai rezervat. De regulă, numim expeditiv Întâmplare toate Împrejurările ale căror resorturi cauzale ne scapă pentru că nu le aprofundăm suficient - n-avem răbdare, n-avem timp, n-avem voință... Mărturisesc că tonul didactic al domnului profesor m-a cam vexat. Mă trata ca pe un student din ultima bancă, tolerant și condescendent, și dacă n-ar fi fost surâsul binevoitor care Îi lumina fața În timp ce vorbea, cred că aș fi replicat destul de țâfnos. N-am făcut-o. Eram prea excitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce ocazie pe la Paris?”, la care nici măcar nu-mi dăduse șansa unui răspuns detaliat, și a unui la fel de formal „unde veți sta pe perioada sejurului?”, nu s-a arătat interesată aproape deloc de ilustra mea persoană, treabă care m-a vexat puțin, ca să fiu sincer. Nu că țineam neapărat să par important În fața ei, Doamne ferește, nu sunt genul și nici nu mă dau În vânt după flirturi ocazionale, dar cu atâta discreție din partea unei dame nu te Întâlnești pe orice cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce atitudine va adopta doamna psiholog În situația dată? Va aborda ea, din proprie inițiativă, chestiunea În spiritul nemuritorului adevăr fotbalistic, că atacul este cea mai bună apărare, sau va aștepta să deschid eu discuția? A doua variantă mă cam vexa, ca să fiu sincer, pentru că, Între altele, putea să Însemne că, În sinea ei, păstra speranța că totuși nu m-a dus mintea să deduc ce era de dedus, iar asta Îmi părea o insultă de neiertat la adresa inteligenței mele. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îndoială!? Mda...) Eva m-a ascultat inițial cu suverană condescendență. Nici măcar nu se ferea să se arate mai preocupată de lista de coduri, varianta descifrată, pe care o tot parcurgea cu privirea de la cap la coadă și retur. Mă cam vexa cu chestia asta, dar nu Într-atât Încât să-mi diminueze aplombul demonstrativ. Când a catadicsit să deschidă gura, am avut surpriza să constat că mă urmărise cu mai multă atenție și interes decât lăsase să se vadă. - Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acum acreala împotriva marinarilor. Nu-și mai amintește că ei au fost și sunt încă cei mai buni susținători ai Republicii. Dar cât e de absurdă situația aceasta! Un guvern care se pretinde republican - urând pe republicani, persecutând pe republicani, vexând pe republicani!" La 5 octombrie, aniversarea instaurării Republicii, Granjo redă libertatea tuturor deținuților politici. Dar când, în aceeași zi, vrea să vorbească la monumentul eroilor revoluției, mulțimea începe să-l huiduiască, strigând "Trăiască Republica și republicanii!" și "Moarte reacțiunii și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
transpirată pe balcon, nu vrea să pună un chilot mai gros. Vara cel puțin n-are nimic pe dedesubt... Ioniță Dragu roși violent și întoarse capul. Florence scrîșni: ― Ești penibil! ― Dar, draga mea... Șerbănică clipea buimac: Nu văd ce te vexează! O știm cu toții, ai fost totdeauna o cochetă. Splendid, numai că trebuie să te îngrijești. La urma urmelor, un chilot cu picioruș... Spune tu, Ioniță, găsești ceva degradant în asta? ― Taci! țipă doamna Miga apucând o scrumieră de marmură. Taci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spumoasă, dar totuși selectivă și empatică (nu „socializezi” cu oricine și oricum !), este bănuită de intruziune și con damnată ca atentat la intimitate. Conversația trebuie să niveleze și să gratuleze pe toată lumea cu un how nice ! diplomatic pentru a nu vexa individul. Pe de altă parte însă, intimitatea nu mai contează și cedează frenetic în fața tehno socializării fără frontiere. Noi reglementări se înghesuie în ambele sensuri. Cine ne apără și mai ales de ce anume ? De noi înșine, cumva ? „Din această dilemă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fost vară. Nu era în apele lui. Nici eu n-am reacționat decît după logica șubredă, strîmbă a femeii neiubite. Ecoul iubirii în Beethoven al meu suna fals. M-a depărtat și nu cu diplomație. M-a jignit, m-a vexat cu bună știință. Mozart am aflat avea o înclinare spre cuvîntul crud, spre limbajul vulgar; sunetele pure compensau sunetele impure ale muzicii. "Tare ești previzibilă în toate gesturile. Dragostea se cîntă la patru mîini. Nu ești făcută pentru dragoste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
împotriva nedreptății lumii și a vieții, întrucît autojustificării false în exces îi corespunde excesul de inculpare a tuturor celorlalți, considerați ca fiind nedrepți. Nemulțumirea este prea ușor justificabilă prin faptul că toți oamenii sînt motivanți falși, de unde rezultă că vanitățile vexate caută obsesia obținerea triumfului vanitos asupra celuilalt, fie prin meditațiile neputincioase ale nervozității, fie prin explozia revanșei lipsite de scrupule, caracteristică banalizării. Vina comună deși ambivalent contrastată duce la sancțiunea comună. Fiecare participă la vină și la sancțiune în măsura
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
științifică, pentru că nimeni în perioada postbelică și postrevoluționară (după 18) nu mai creditează scrierile antisemite paulesciene, considerate unanim ca fiind determinate conjunctural, în contextualitatea epocii în care a trăit și care nu mai au absolu t nici o relevanță astăzi. Ceea ce vexează, oneros aș putea spune, memoria lui Paulescu este modul derizoriu în care un elev al unei școli de medicină în care s-a format (domnul Peter Manu în speță). îl prezintă pe cel care a contribuit la gloria și emanciparea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
al III-lea, moment în care Italia se răscoală, situație de care Piemontul va profita înglobându-și 4/5 din statele papale. Se creează astfel, în 1861, Regatul Italiei cu capitala la Roma. Guvernul lui Victor Emanuel nu încetează să vexeze Biserica pe orice cale. Suprimă ordinele religioase, descreștinează învățământul, introduce căsătoria civilă, în plus generalul Garibaldi hărțuiește continuu trupele Vaticanului. Această stare de lucruri se încheie în 1870 când, după retragerea garnizoanei franceze trupele italiene atacă Roma, invadând-o din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cât și mijloacele de tratament efectiv al acestora. O dată ce știința medicinii a dezvoltat capacitatea de tratament eficient al acestor maladii, atunci lipsa îngrijirii medicale a acestor oameni a devenit o problemă socială. Dintr-o asemenea perspectivă, nu trebuie să fim vexați de uimirea stârnită lumii occidentale, imediat după 1990, de situația jalnică a oamenilor cu afecțiuni mintale din țara noastră. Ajunși aici, putem preciza că o împrejurare socială devine o problemă când există credința că ceva poate fi făcut în legătură cu ea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
i �Neamul rom�nesc�, 13 ianuarie 1917 29 O via?? de om... , vol. ÎI, pp. 288-290 ? i �Neamul rom�nesc�, 18 noiembrie 1916 30 �Cap? a� era un magazin de cafea ? i produse de patiserie frecventat asiduu de �nalta societate bucure? tean?. Vexat de mul? imea adunat? acolo că s? discute evenimentele politice, Iorga i-a tratat ca fiind frivoli, caracteriz�nd opiniile lor că �p? rerile adun? turii de la Cap? a� 31 O via?? de om... , vol. ÎI, p. 218 32 Familia Iorga c? tre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
nu juxtapună, neconvențional, cu brutalitate, albul văros lîngă roșul chimic. Simplu, ar zice pișicherul vecin de atelier: n-ar fi fost Gauguin. Moment meditativ: e aceasta condiția specială a geniului, de a nu ține cont de conveniențe, dimpotrivă, a le vexa pe cît posibil, dintr-un impuls aparent insurgent, dar, în definitiv, exprimînd doar cu sinceritate forța interioară, irepresibila forță a situării excepționalului în afara seriei. Cel care a formulat, de altfel, într-o fericită expresie pitoresc-neologistică situația, a fost Călinescu: ablația
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cea mai bună. Dezamăgirii că regiuni știut mai civilizate ale teritoriului național au votat în favoarea unei forțe malefice i se adaugă, iată, opțiunea cvasigenerală a generației tinere pentru aceeași malefică forță. De-ar fi numai superficialitatea și dorința de a vexa, specifice vîrstei. De n-o fi fiind complet altceva: contaminarea acestui tineret, subcultivat și debusolat, de către părinți, bunici, rude vîrstnice, cu morbul nostalgicului comunism și deci neputința lui de a opta, în cunoștință de cauză, pentru partea civilizată a Europei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]