94 matches
-
cărora le dădu drumul scoțînd un strigăt, Îngrozit de armele pe care Fersen și Marie le țineau ațintite asupra lui. Uluirea lui era atît de comică Încît Marie izbucni În rîs, reușind astfel să-l facă să se simtă și vexat. - Vi se pare amuzant? Mi-am uitat cheia... Contemplă consternat dosarele risipite pe podea. - Și cînd mă gîndesc că le-am rînduit pe toate În ordine alfabetică! chițăi el pe un ton tragic. Lucas Își puse placid arma În toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În dreptul fiecărui tablou din mica sa pinacotecă. Singur, fără Zorela, Întrucât, după spusele patronului, ea nu era obiect de colecție, adică nu avea cotă pe piața operelor de artă. Deocamdată. Carevasăzică așa, zise ea, fără să pară În vreun fel vexată. Ea ar fi putut intra de câțiva ani pe piața asta. De când o tot invita pictorul din Piața mare să pozeze În atelierul lui. Curul ăsta merită o pânză, Îi zicea el, de câte ori o vedea visând În fata țigăncilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
propune soluții. O lăsam pe ea să fie cât de deșteaptă poftește. Chestia era: avea un plan? Gândise o strategie de căutare sau se Încredințase sfântului noroc? Dacă ar fi bănuit ce-mi trecea prin minte, ar fi fost, probabil, vexată profund: asta era, deci, părerea mea despre ea!? Bineînțeles că venise cu lecția pusă la punct, firește că avea un plan. Mi l-a expus succint și trebuie să recunosc obiectiv că era mai simplu și mai logic articulat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de nevinovăție; funcționează În toate justițiile de tip democratic din lume... - În schimb, toate polițiile, indiferent de tipul lor, operează, până la proba contrarie, cu prezumția de vinovăție. De-aia sunt polițiștii atât de iubiți pretutindeni. M-am uitat la ea vexat. - Stai puțin, tu vorbești serios? Vrei să spui că... - Deocamdată, eu nu vreau să spun absolut nimic, vreau doar să te Întreb câteva lucruri. Ești liber să răspunzi sau ba, nu suntem la o secție de poliție, nu te acuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scrisoare? ― De adio, firește, prin care-și ia rămas-bun de la soție. Grigore Popa își adună haina la gât. ― Aiureală! Se strîmbă: Cel mai analfabet grafolog va simți imediat falsul. Caută altceva, cucoană! ― Dar m-ați înțeles greșit, făcu bătrâna ușor vexată. Vom bate scrisoarea la mașină. El însuși obișnuia să-și rezolve astfel toate lucrările. Zâmbi încurcată: Ați uitat cât vă enerva țăcănitul? Când aruncați cu papucii în ușă... Nu mai așteptă răspunsul și luă o foaie de hârtie așezînd-o în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
frânele scârțâind, Împachetate În fum și-n mirosul de cauciuc ars. Un troleibuz mai bătrâior care Încerca să-și manifeste plenar entuziasmul, clămpănind din lungile-i antene, se decuplă singur de la curent și rămase Înțepenit În intersecție, ceea ce stârni claxoanele vexate ale unui mic grup de decapotabile, care asistau dintr-o zonă ceva mai retrasă la momentul de cotitură din istoria lumii auto. Aceste claxoane, tocmai pentru că erau delicate, ca niște voci drese În mod politicos, au părut cumva disonante față de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
foarte ușor. Mai greu e să le și împlinești. Cum vrei tu sa mă convingi pe mine, proprietar, să dăruiesc țăranilor pământul pe care-l muncesc, împreună cu dânșii din moși-strămoși, când în același timp tu însuți cumperi moșii și... Puțin vexat, avocatul nu-i dădu răgaz să continue: ― Pardon, pardon! Să punem lucrurile la punct! înainte de toate să fim înțeleși că nu discutăm chestia din punct de vedere particular, personal. Eu am vorbit făcând abstracție că tu, întîmplător, ești mare proprietar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să mergem... să intrăm în pădure... Vrei? Mina: (sesizează o insinuare de care se îngrozește) De ce să mergem în pădure?!!! Ilie: (încă în intenție, dar cedînd) Așa... să nu ne vadă nimeni... Mina: (aproape de repulsie) Dar ne vedem noi... Ilie: (vexat, furios) Fir-ar al dracului de viață! Am ajuns să ne temem mai mult de noi decît de alții. Mina: E vorba de rușine. Ilie: Și rușinea tot teamă e! Teamă în pat, lae servici, teamă la w.c. Mai dă-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
plus) Dragă, stai, să fim calmi și toate se vor limpezi. Maria: Ce să se limpezească? Ce să se limpezească? Te pomenești în casă cu niște străini, așa tamnesam... Vecin 1: (către ceilalți vecini) Ei, ați auzit? Vecin 2: (fals vexat, dojenitor) Sigur că am auzit. Adică noi sîntem niște străini! Să știți că nu ne-am așteptat la asta! Auzi, străini! Maria: Da ce-ați fi fiind? Vecin 2: Dar nu v-a spus vecinul, care v-a cîntat și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îți spun cu multă prietenie, crede-mă, dumneata, și aici e buba, nu mai ești demult stăpîn în casa asta. Adevărat? Ești, ce-i drept, un om cu destule merite, recunoscute de toată lumea, dar în casă ai cam eșuat... Mihai: (vexat, strîmtorat) Da... se poate... Și ce-i cu asta? În familie se mai întîmplă și cîte-o criză de asta. Dar trece. Se rezolvă. Am eu grijă. Pun lucrurile la punct. Vecin 1: Foarte bine, foarte bine. (discret) Dacă vrei, ajutăm
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
proaspete aduci tu, nu? Gh. P. doi: (într-adevăr, a adus și de data asta; scoate din geantă pachețele cu saleuri și fursecuri, pîrjoluțe și o sticlă de plastic cu vin) Cîți bani ai la saltea? Gh. P. unu: (fals vexat) Eu nu țin banii la saltea, ei îi țin... în perne... (Gh. P. doi scoate din geantă și albumele, le pune lîngă fotoliu) Va să zică iar le-ai adus! Și doar ți-am spus de-atîtea ori că m-am săturat să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acestea nu sînt decît vanități. Elanul este o forță motivantă cu o intensitate extraordinară, dar forța motivantă a vanității nu este deloc mai puțin intensă. Victoriile succesive și treptate ale elanului se manifestă zilnic prin indici minimi; învingerea micilor vanități vexate sau triumfante, a ranchiunelor, a acuzațiilor și nemulțumirilor sentimentale, niște nimicuri toate, dar care au tendința să se amplifice în nesfirșite meditații, invadînd întreaga viață psihică prin exaltare imaginativă și sfîrșind prin "a se încarna", adică prin a se manifesta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții societăților. Acest fapt nu ar avea deloc nevoie să fie constatat cu atîta precizie, dacă plîngerea sau triumful asupra inegalității fericirii (prea exclusiv considerată după împărțirea bunurilor materiale) nu ar constitui motivele cel mai secret ascunse ale tuturor vanităților vexate sau triumfante, cauză esențială a injustiției dominante. Vechiul Testament vorbește despre soarta temporală a poporului simbolic "ales" și tot simbolic chemat să se alieze în timpul vieții cu "Cel Veșnic" (cu adevărul etern, adică cu imanența justiției). Pedeapsa imanentă pentru "ruperea alianței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acela pe care îl iubesc, pe care îl ador mai mult decît pe oricine și decît orice. Este limpede că sarcina devenită tot mai vanitos exaltată, tot mai irealizabilă, începe să dea naștere unor culpabilități exaltate, unor vanități triumfante sau vexate, unor acuzații tînguitoare față de o lume cae nu apreciază înălțimea intențiilor și care se opune realizării acestora prin multudinea tentațiilor pe care le oferă ea. Eșecurile pe plan social sînt inevitabile, ceea ce duce la intensificarea sarcinii exaltate consolalare și în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pentru a cîștiga energie și timp și pentru a pune capăt resentimentelor meditative cu ajutorul valorificărilor reconciliante, putem întotdeauna să ne trezim din starea semisubconștientă a visărilor diurne, a viselor cu ochii deschiși, în care ne hrănim cu energia noastră vanitățile vexate, în căutarea triumfului, și pierdem timpul vieții noastre prin reiterarea plîngerilor nedemne și prin elaborarea proiectelor de revanșă; în care ne vedem, sărman erou, învingător imaginar al tuturor adversităților și adversarilor, cu condiția să nu ne prăbușim în angoasa morbidă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pervertire simțită imediat. Orice discuție în afara experienței este inadmisibilă. Cu titlu de experiență, este suficient să ne dăm osteneala sau mai curînd să trăim bucuria de a anihila fie și doar un resentiment, apelînd la contravalorificări obiectivante, la o vanitate vexată, de exemplu, ca să simțim năs-cîndu-se imediat în locul ei bucuria eliberatoare. Dacă acest lucru este valabil pentru un singur resentiment, el este adevărat pentru toate resentimentele care umbresc viața psihică. Iar dacă acest lucru este valabil pentru viața psihică a unui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
află că Cioran îl bîrfește și-i scrie pe loc o scrisoare violentă, acuzîndu-l că nu este decît un... om de litere (adică nu un spirit mare), fiecare carte a sa nefiind altceva decît rezultatul unor lecturi din alții. Cioran, vexat. Dă din umeri (la urma urmei, impasibil adică) și-i spune memorialistei: Acestea-s certuri între scriitori! Tîrfe care se întîlnesc pe același trotuar!" Recunosc: mă topesc după astfel de... subsoluri ale coloșilor. Și mă plictisesc impecabilele mumifieri. Ce baghetă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
proaspete aduci tu, nu? Gh. P. doi: (într-adevăr, a adus și de data asta; scoate din geantă pachețele cu saleuri și fursecuri, pîrjoluțe și o sticlă de plastic cu vin) Cîți bani ai la saltea? Gh. P. unu: (fals vexat) Eu nu țin banii la saltea, ei îi țin... în perne... (Gh. P. doi scoate din geantă și albumele, le pune lîngă fotoliu) Va să zică iar le-ai adus! Și doar ți-am spus de-atîtea ori că m-am săturat să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de bogat care te ține pe genunchi (AC, 11, martie 2008, p.19) Nu-i pasă că unii suferă... e un monstru ascuns într-o bunăciune de femeie înaltă, slabă și brunetă (www.utilecopii.ro/forum, 2007) Dar ea, amazoana, vexată că mizeria mea de Passat "secandhendî" cerșește un loc în fața-i, dă bice la caii-putere (AC, 14, 9-15 aprilie 2008). Dacă N2 este un nume propriu de persoană, adjectivul calificativ și adjectivele deictice însoțesc automat elementul din prima poziție: Oare
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]