943 matches
-
consider pe tata un pervers”. M-au indignat inițial, apoi doar amuzat, cei care maltratează limbajul. O doamnă din Nădlag spune găldăbuj, În loc de caltaboș și șoancă - În loc de șuncă. Un vecin , originar de lîngă Botoșani zicea jin - În loc de vin și jișine ( vișine). Un regizor tehnic de la Bacău nu putea pronunța prenadez (rostea brenadeț), nici aracet (zicea anancet) ; o bătrînă din Pufești nu ar fi zis o fi, nici moartă ( preferînd sintagma a hi!). Să mai amintesc de deja celebrele lebărbuș, angocalmin, grefe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cea porcină, ori temutul Acinetobacter baumannii. Acelea au fost niște banale răceli față de ce-a urmat: gripa cârtiței sașii, hepatita F, boala viermilor de mătase, maladia schnauzerilor pitici, pandemia de ataraxie, alergia la oxigen, la asfalt și la dulceața de vișine, gripa furnicilor, sindromul pârșului singuratic, beteșuguri având simptome atât de ciudate, Încât păreau deja a avea propria personalitate. De pildă, pesta lalelelor, a cărei primă formă de manifestare era că bolnavul Începea brusc să vorbească, cursiv și coerent, În limba
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de armistiții și de întreruperi sporadice ale focului. Tata însă nu abdica de la postura de beligerant nici în ruptul capului, cu toate insistențele și abilitățile de mediator pe care le arăta mama. Nu-l impresiona nici că tata-mare îmi culegea vișine cu hoțoaica, nici că m-a luat odată la pescuit (la Cărămidărie, o baltă de prin Pantelimon), nici că se plângea de dureri cumplite de genunchi (de la o artrită nesuferită, care până la urmă s-a moștenit ca o descărcare electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acolo? se răsti omul descris aici la Takamura. Ce faceți acolo? Hă? - Încerc să repar..., începu Takamura. Dar fu întrerupt de vocea ascuțită ca un trident a bărbatului: - Nu e voie, domne, nu e voie! Eu sunt Inspectorul Municipal Octavian Vișină și vă spun că nu e voie! Ieșiți din groapa aia imediat! - Dar, încercă japonezul să explice, dacă nu branșez cablul ăsta electric care trece pe-aici la generatorul cu șase bobine, cablul se va topi pe o distanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cablul se va topi pe o distanță de șaptezeci și șapte de metri și tot cartierul nu va mai avea curent electric timp de cel puțin două săptămâni, atât ține repararea cablului dacă este deteriorat... - Nu mă interesează, domne! urlă Vișină, roșu la față. Nu e treaba dumitale! Eu sunt Inspector Municipal, înțelegi? - Sigur, sigur, bâigui Takamura, dar... vă spun, cablul trebuie reparat urgent, dacă nu... e simplu, vedeți, trebuie doar să... - Nu înțelegi, domne? răcni Vișină. As-ta-nu-es-te-trea-ba-du-mi-ta-le! E treaba orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă interesează, domne! urlă Vișină, roșu la față. Nu e treaba dumitale! Eu sunt Inspector Municipal, înțelegi? - Sigur, sigur, bâigui Takamura, dar... vă spun, cablul trebuie reparat urgent, dacă nu... e simplu, vedeți, trebuie doar să... - Nu înțelegi, domne? răcni Vișină. As-ta-nu-es-te-trea-ba-du-mi-ta-le! E treaba orașului! Dacă se strică, se strică! Facem licitație, alegem o firmă bună, cu meseriași cu experiență, profesioniști! N-avem nevoie de ajutorul dumitale! Ne descurcăm și singuri! - Dar vreau doar să ajut... Vișină era în pragul apoplexiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Nu înțelegi, domne? răcni Vișină. As-ta-nu-es-te-trea-ba-du-mi-ta-le! E treaba orașului! Dacă se strică, se strică! Facem licitație, alegem o firmă bună, cu meseriași cu experiență, profesioniști! N-avem nevoie de ajutorul dumitale! Ne descurcăm și singuri! - Dar vreau doar să ajut... Vișină era în pragul apoplexiei. - Domne, cară-te de aici! urlă. Și astupă dracu’ gaura aia! Pleacă! Huo! - Dar lasă-l, domnule, să-și vadă de treabă, nu ne vrea decât binele, se băgă în discuție un domn de la etajul unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cară-te de aici! urlă. Și astupă dracu’ gaura aia! Pleacă! Huo! - Dar lasă-l, domnule, să-și vadă de treabă, nu ne vrea decât binele, se băgă în discuție un domn de la etajul unu. - Ce te bagi, bă? răcni Vișină. Ce te bagi? Sunt Inspector Municipal, vrei să-ți dau amendă? Hă? Vrei amendă? - Nu. Zise speriat omul de la balcon. - Atunci? Vă dau la toți amendă, jur, la toți care se bagă vă dau amendă! E împotriva legii! Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
legii! Și tu închide groapa! Mă auzi!? Takamura dădu trist din umeri, se urcă în buldozer și împinse grămada de pământ peste cablurile fierbinți. Apoi turnă beton, îl netezi cu un aparat sofisticat, japonez, și îl uscă cu un foen. Vișină privi aceste acțiuni cu ură și dușmănie. - Mama voastră de străini, zise când Takamura termină de uscat betonul, vă băgați cu toții nasul în țara noastră... de parcă nu ne-am descurca și singuri, așa cum ne-am descurcat până acum... Mâhnit, Takamura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
străini, zise când Takamura termină de uscat betonul, vă băgați cu toții nasul în țara noastră... de parcă nu ne-am descurca și singuri, așa cum ne-am descurcat până acum... Mâhnit, Takamura porni cu buldozerul înspre sediul firmei de la care îl închiriase. Vișină rânji triumfător și își aprinse un Carpați. - Și dacă te mai prind că îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, te bag în pușcărie! urlă în urma japonezului. Mă auzi? Te bag în pușcărie!!! În acel moment se produse pana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
curent. * * * Pe aeroportul Otopeni se adunase un puhoi de lume, de parcă naționala de fotbal s-ar fi întors triumfătoare din Macedonia sau chiar Islanda. De fapt, oamenii veniseră să-l petreacă pe Takamura, care decisese, în urma eșecului înregistrat în fața lui Vișină, să se întoarcă pe meleagurile lui natale, unde nimeni nu-i căuta nod în papură sau îi punea bețe în roate. - Rămâi, nene Takamura, rămâi, se rugau fanii lui de el. Nu poți să ne lași singuri! Avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
on Heaven’s Door al lui Dylan, Stones, ne descurcăm... Ne îndepărtarăm, râzând, de locul faptei. Ursul se ridică din zăpadă și își scutură blana. Gloanțele din pistolul meu erau, de fapt, făcute din zahăr și umplute cu sirop de vișine. Ursul se linse pe frunte. - Miam, zise. Luă pistolul pe care îl aruncasem pe jos și își goli magazinul în gură. Toată lumea era fericită. 19-21 octombrie 2004 ANGST Sunt singur în birou. Colegii au plecat de mult acasă. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
perfect. Suedezul urmări scena cu un zâmbet delicat și un dezinteres prost mascat. - Jucați golf? mă întrebă. - Da. - Se vede. Ce lovitură! Superbă! Ne așezarăm în jurul coșului cu tartine, îl rugai să se servească și luă una cu dulceață de vișine. Nu mă deranja, mai aveam încă două. - Unde rămăseserăți? întrebai. - Patinoarul, zise, ștergându-și buza de jos cu un șervetel. - Ah da, îmi amintii. Patinoarul. Da, gheața o vom importa din Groenlanda. Între cei doi mesteceni de-acolo va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
reginei absolute și umbra de L’Air du Temps sunt trena invizibilă dindărătul a tot ceea ce reprezintă lumea lui Brandy Alexander. Fâlfâitorul păr roșcat prins în eșarfa de brocart mi-amintește de-o gogoașă din tărâțe. O uriașă brioșă cu vișine. E un fel de nor-ciupercă roșcat-fraise care se înalță deasupra unui atol din Pacific. Picioarele astea princiare sunt într-un soi de pantofi-capcană ortopedici din lamé auriu cu mici chingi și lanțuri aurii. Astea-s picioarele de aur, prizoniere, ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mi-e fața acum, fără mandibulă, gâtul mi se sfârșește într-un fel de gaură din care-mi atârnă limba. În jurul găurii, toată pielea e un țesut cicatrizat: gâlme strălucitoare de-un roșu închis de parcă aș fi nimerit plăcinta cu vișine la un concurs de mâncat plăcinte. Dacă-mi las limba să atârne, mi se vede cerul gurii, roz și neted ca un dos de crab, iar în jurul palatului îmi atârnă vertebrele albe în formă de potcoavă ale dinților de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
podul unei palme îndeasă între dinții îmbrăcați în porțelan ai lui Ellis un portofel de piele de țipar ud leoarcă și ronțăit. Fața lui Ellis e de-un roșu închis și strălucitoare, așa cum ai arăta dacă ai nimeri plăcinta cu vișine la un concurs de mâncat plăcinte. Un deget descărnat desenează un haos de sânge și lacrimi, muci și bale. Părul domnului Parker e căzut peste ochi. Cealaltă mână a sa e strânsă pumn în jurul a treizeci de centimetri de limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
port metri și metri de mănuși din mătase neagră, strânse pe brațe. Tocurile sunt vertiginos de înalte. În jurul țesutului meu cicatrizat înfășor kilometri de tul negru spuzit de scântei pe care mi l-a dat Brandy, peste strălucitoarea plăcintă de vișine unde mai demult îmi era fața, înfășurat strâns, până când îmi rămân doar ochii afară. E-un look sumbru și morbid. Senzația e că am depășit puțin limita. S-o urăsc pe Evie cere mai mult efort decât înainte. Toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rînd la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sîmburii la vișine...". Narațiunea din "Ca frunza-n vînt" e construită din instantanee, în succesiunea unor figuri aproape închise ermetic în portrete făcute fără cusur, împietrite în nemișcarea unor marionete pe care le-a părăsit păpușarul, uneori sau scufundate în curgerea cleioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mama, tatăl, fiica, se purtau cu multă atenție unul față de celălalt, parcă se temeau să nu-și clintească unul, altuia gândurile. Mama prepara din nou friptură la tavă și plăcintă cu brânză dulce coaptă în ulei încins, ori tarte cu vișine. Se ridicau de la masă ghiftuiți și căutau câte un colțișor singuratic. Calmul aparent din casa lor se datora și colegilor de birou ai tatălui care se repeziseră să-i demonstreze că nu era prudent să se joace cu sufletul fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fana, cumpără-mi ziarul, stai la rând la pui, spală vasele alea, alege fasolea, șterge mozaicul, vezi dacă a venit laptele, cheamă-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sâmburii la vișine... Târziu, când Sidonia se trezi cu tâmplele albite, când copiii erau cât ea de înalți și când, în fine, crezuse că acea atracție sexuală din ea pierise, ea deschisese deodată ochii mari și văzuse cât de mult investesc părinții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luptă cu ea, cu ea sau cu alții și n-are pe nimeni alături care să-i arate, uite, de aici și până aici. Apoi, fără voie gândul o purtă din nou la Fana. Era sfârșitul lui iunie, fata culesese vișine într-un coșuleț din plastic galben, avea o rochie roșie cu punctișoare mici, movulii, o fundă pe cap din același material ca și rochia, pășea absentă pe cărăruia bătătorită și atunci când o observase pe Sidonia,așteptând-o pe băncuța din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Era deci adevărat, secolul vitezei secătuise sensibilitatea. Se gândi că poate mulți vor veni în ultima clipă așa că porni să-și caute locul. Se afla într-o lojă în apropierea celei centrale Înăuntru totul era tapisat cu pluș de culoarea vișinei putrede. Pe unul dintre scaune ședea un bărbat. O privi curios și suspicios o vreme. Curând începu spectacolul și amândoi își dirijară atenția către scenă. În pauză o întrebă foarte sobru dacă Emilia îi dăduse biletul pentru spectacol și Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
țese codrul ià; logodna semințelor blânde cu lutul bătrân; vânturi grele bat în geamuri; tonuri de bronz și aur fără strălucire alternează cu portocaliul palid de flacără înaltă, cu limoniul diafan de fluture primăvăratic, cu roșul dulce și putred de vișină coaptă; frunzele salcâmilor se agită, se strâng cap la cap într-o adiere de vânt și încep să șușotească; splendoarea lor târzie în lumina sonoră a celor din urmă zile cu soare; frunze galbene, ruginii, zdrențuite de ploi și arse
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lacurilor, iar vânturi grele bat în geamuri. Cât vezi cu ochii se-mpâclește fumul. Tonuri de bronz și aur fără strălucire alternează acum pretutindeni cu portocaliul palid de flacăra înaltă, cu limoniu diafan de fluture primăvăratic, cu roș-dulce și putred de vișină coaptă, cu galben și cu roșu își coase codrul ià. Și fiecare copac din cei mari primește toamna după ritualul lui. Plopii lungi îi trimit în întâmpinare roiuri mărunte de fluturi, stejarii sună în cale din foi de tinichea ruginite
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În adânc, precum colesterolul, leucocitele sau eritrocitele. Plutesc În sânge sau sunt lipite de pereții arterelor ca niște afișe În metrou pe care nici dracu nu le mai citește. Fata se așeză pe o treaptă, se ghemui În blezărul ei vișină putredă de velur și Începu să plângă Încet, abia auzit, În așteptarea unor mângâieri tandre care nu Întârziară să vină. Se strângeau În brațe și Își spuneau că va fi bine și aici, odată, cândva, pentru toți. La fel le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]