140 matches
-
Un coniac te rog, a zis mătușa scurt. - Eu aveam poftă de vișinată, cred că nu am mai gustat de la pomana lui unchiu', am ținut să adaug cu o voce tristă. - Dacă vrei, când plecați, îți dau o sticlă cu vișinată, s-a oferit mătușa. - Bună idee, mulțumesc, am răspuns cu gândul la unchiul Vasile. - Ovidiu, tu nu bei nimic? l-a întrebat mătușa, privindu-l nedumerită. - Nu, mulțumesc! Eu conduc, s-a scuzat el pe un ton repezit. - Ovidiu, poți
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic doi stropi din vișinată de sufletul hulitului acum Ilici, îmi aprind Kentul de rigoare și mă surprind răspunzînd cuiva, la salut, cu un zdravstvuite absolut țicnit. La drum! Țintă: Durău. Unde n-am mai fost de-un veac. Păstrînd, de-atunci, icoana unei așezări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Monte Corona, nici despre Sette Communi, nici despre Arsiero. Câte ierni petrecuse În Vorarlberg și În Arlberg?Patru ierni, și Își aminti de omul care voia să le vândă o vulpe când intraseră-n Bludenz, ca să cumpere cadouri, și de vișinata bună, cu gust de sâmbure de cireașă, de alunecarea rapidă pe cursta Înghețată a zăpezii pudrate cântând „Hi!Ho! așa a zis Rolly!“ În timp ce coborau ultima pantă Înainte de povârnișul abrupt pe care-l tăiau În linie dreaptă, și apoi depășeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deși, poate că și asta trebuia. Dar știți ce i-ați dat purcelului de mâncare? Nu. Tuciul pe care l-ați luat, cum ziceți din cămara mică, avea în el niște vișine, pe care bunicul le-a folosit ca să facă vișinată. Voi i le-ați dat purcelului, să le mănânce, iar el, când le-a înfulecat s-a și îmbătat, căci vișinile acelea aveau alcool în ele. Aoleu, sărmanul Ghițulică! se căinează copiii. Stau gata să plângă amândoi. Ce-au să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
activ al uitării Până spre după-amiază bătrânul terminase de ascuțit briceagul, Îi arătase fetei camera În care se putea instala și „aplecatul“ (din spatele casei) care servea de bucătărie, făcuse focul sub plită, o tratase apoi pe tânăra Învățătoare cu o vișinată făcută de el și-i povestise câteva dintre isprăvile lui de când era vânător. Ana se apucase de curățenie și de aranjatul camerei În care urma să locuiască, desfăcuse valiza și-și răspândise lucrurile prin Încăpere. Soarele care apăruse Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe acest obiect. Plătesc la ieșire și cu toată viteza spre blocul unde locuiesc eu și doamna Fufi. Când îi dau televizorul, e în culmea fericirii. Mă sărută, aș spune cu patimă, mă strânge în brațe, apoi îmi oferă o vișinată și o ceașcă de cafea. Mă privește cu ochi dulci, îmbietori și mă invită să văd un film la noul ei televizor, dar nu vreau complicații de altă natură. Că dacă vine nevastă-mea și află... Mai bine „Cu plăcere
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
întorceam spre chilie, înserarea se cernea clipă cu clipă. De această dată, fereastra m-a întâmpinat cu lumină plină. Am intrat grăbit. Pe masă trona o strachină plină ochi cu lapte cu tăieței. Alături, un păhăruț și o carafă cu vișinată. De pe colțul mesei, mi-a atras atenția o așchie de hârtie, nu mai mare decât un timbru. Am cercetat-o cu grabă. Era scrisul Zânei, care glăsuia : “Mi-i tare dor. Poftă bună. Zâna”. Am mâncat cu poftă. Apoi am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
am sărutat crucea din mâna călugărului. Abia atunci am revenit cu picioarele pe pământ... Ținându-ne de mână, ne-am dus la locul nostru. Când încă pluteam în vraja celor petrecute, bătrânul a pus mâna pe unul din păhăruțele cu vișinată și, cu glas ușor tremurat, a îndemnat: ― Să ridicăm paharul pentru că avem motive de bucurie. Din această clipă, acești doi copii vor fi împreună!!! Să trăiască și să ne bucure cu bucuria și fericirea lor. Să aveți grijă unul de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aia cafea? Nu. Nici ce e aia votcă, șpriț, vermut, gingilică???? Nu. Dar poate îmi arătați dumneavoastră. Dau un regat pentru o gură de cognac! Mițo, ăsta ne omoară cu mâna ta cu care ai aruncat și ultimul sfert de vișinată la chiuvetă...Domnule, n-avem! N-aveți chiuvetă? Chiuvetă avem că n-au vrut s o ia ăia de la casa de amanet. Mă refeream la băutură. N-avem. Suntem antialcolici! Poate c-aveți dumneavoastră, fără să știți, oarece tărie prin
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cum mi s-a părut mie - cu un zâmbet pișicher, a grăit: Îți aduci aminte de lichiorul pe care l-ai băut mai ieri? Da, părinte. Și ce bunătate! Păi de unde crezi tu că pot lua eu rachiul pentru lichior, vișinată sau afinată sau...? De aici... Zicând acestea, a pus mâna pe un căzănel alături de care se găseau tot felul de mărunțișuri. Apoi a continuat: Îi dau foc pe afară, ca să nu aprind cumva șopronul, și cât rachiu îmi trebuie mie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
picnic din însoritul mai al lui 1905 sau 1906 cu rochii albe și pălării florentine... Vâlcu se întoarse cu o sticlă și două pahare. Turnă lichidul gros, roșu. ― A trebuit s-o scot din damigeană. Aveți ocazia să gustați o vișinată unică. Specialitatea casei: cu scorțișoară și sâmburi de caise. Bău dintr-o înghițitură apoi puse paharul gol pe masă clătinând din cap. ― Ce nenorocire... Mâine abia se împlinesc patru zile de când ne-am despărțit. Erau sănătoși, teferi... ― Spuneți-mi, domnule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cianură, inventează înscenări rafinate, ascund un cadavru, și-l ascund bine ― stau zid cu buzele pecetluite. E altceva! O miză extrem de mare sau care, cel puțin în ochii lor, a căpătat proporții fantastice. Vâlcu își turnă încă un păhărel de vișinată. Al maiorului rămăsese aproape neatins. ― Un mobil material, șopti contabilul, literalmente, nu văd. Panaiteștii sânt oameni modești. Câștigau destul de bine, dacă ne gândim la felul în care își petreceau nopțile, dar nu tezaurizau. Sânt convins că în viața lor n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu o tavă de argint în mână, pe care erau aranjate pahare de cristal și o sticlă pătrățoasă, a pus tava pe masă, s-a așezat, apoi a turnat în paharul lui și-n al mamei, spunând că e o vișinată de casă foarte bună și, fără să ciocnească, și-a dat paharul pe gât, de-abia după aceea zicând noroc, și atunci și-a băut și mama vișinata, iar ambasadorul i-a umplut din nou paharul, la fel și pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
turnat în paharul lui și-n al mamei, spunând că e o vișinată de casă foarte bună și, fără să ciocnească, și-a dat paharul pe gât, de-abia după aceea zicând noroc, și atunci și-a băut și mama vișinata, iar ambasadorul i-a umplut din nou paharul, la fel și pe-al lui, dându-l imediat pe gât, apoi n-a mai umplut paharele, ci s-a lăsat pe spate în fotoliu, privindu-ne fără vorbă, și atunci m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci i-am răspuns pe loc, Zair, și ambasadorul a zâmbit și a dat din cap și a spus că-i foarte bine, e foarte mulțumit de mine că știu atâta geografie, chiar că aș merita și eu puțină vișinată, la urma urmei sunt deja băiat mare, apoi a luat al treilea pahar de cristal, l-a umplut cu licoarea aia roșie, mi l-a pus în mână și mi-a zis, noroc, să-l beau până la fund, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și-a mai turnat un pahar, l-a băut și pe ăsta dintr-o sorbitură, apoi a pus paharul pe tavă, s-a uitat la mama și a întrebat-o ce mai face tata, atunci mama a dat și ea vișinata pe gât, și-a pus picior peste picior, spunându-i că tocmai de aceea a venit, ca să afle asta, pentru că de patru luni nu mai avem nici o veste de la el, și ea e foarte îngrijorată, și e sigură că tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
veste de la el, și ea e foarte îngrijorată, și e sigură că tovarășul ambasador, cu relațiile pe care le are, poate să afle asta în câteva minute. Atunci ambasadorul a clătinat din cap, și-a mai turnat un pahar de vișinată, l-a dat pe gât, și s-a uitat lung la mama, și a întrebat-o ce anume o face să creadă așa ceva, la care mama a zis, tovarășul ambasador să nu mai fie atât de modest, fiindcă știe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe ambasador să mă-mpingă afară, pe coridor. Înainte de-a ieși pe ușă, ambasadorul s-a întors, s-a uitat la mama, spunându-i să-l scuze pentru un moment, o să revină imediat, și a arătat spre sticla cu vișinată și i-a zis că cel mai bine-ar fi dacă, până atunci, mama ar mai bea puțin din vișinata asta bună. Afară, pe coridor, iarăși m-a apucat de umeri, împingându-mă înaintea lui, mergeam destul de repede, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
uitat la mama, spunându-i să-l scuze pentru un moment, o să revină imediat, și a arătat spre sticla cu vișinată și i-a zis că cel mai bine-ar fi dacă, până atunci, mama ar mai bea puțin din vișinata asta bună. Afară, pe coridor, iarăși m-a apucat de umeri, împingându-mă înaintea lui, mergeam destul de repede, de-a lungul unui culoar, apoi am trecut printr-o cameră mai mică, ajungând pe un alt culoar, peste tot pereții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
credeam că n-o s-o mai găsesc nicicând pe mama, dar atunci am smucit o ușă și iată-mă din nou în camera mare, mama stătea într-un picior lângă unul dintre fotoliile de piele și râdea, măsuța era răsturnată, vișinata se prelingea pe pieile de zebră, printre cioburile paharelor de cristal și ale sticlei, un cap de antilopă căzuse de pe perete, și capul cel mare de leu era pe jumătate căzut, ambasadorul stătea sub el, sprijinindu-l cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cioburile paharelor de cristal și ale sticlei, un cap de antilopă căzuse de pe perete, și capul cel mare de leu era pe jumătate căzut, ambasadorul stătea sub el, sprijinindu-l cu o mână ridicată deasupra capului ca să nu cadă în vișinata de pe jos, cu cealaltă mână încerca să-și îmbrace cămașa, iar când m-a văzut, a început să strige că, na, bine c-am ajuns în sfârșit, e timpul să mă car de-acolo, și s-o iau numaidecât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
proaspăt lustruit. Buf! face trenul posterior când ia contact cu podeaua. Zdrang! face tabloul care zboară cât colo. Gazda izbucnește fără să vrea în hohote de râs. ─ Cu ce să vă servesc? zice ea într-un sfârșit, rușinată. Vreți o vișinată? După trânta asta, mai aveți curajul să-mi oferiți de băut? ─ Vai, domnule Ciortea, i se putea întâmpla oricui. Zău, nu-i nimic. Hai, stați aici că aduc acușica paharele, se ridică ea și dispare în bucătărie. Și ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Pene verzi albastre! Și nu sunt peruș, nu peruș! Tangara mă cheamă! Tangara cu cap castaniu! Pascal își suge degetul sângerat. Gazda revine în sfârșit din bucătărie cu o tavă de argint pe care a așezat două păhărele, clondirul cu vișinată și un platou de cornulețe făcute în casă. Unele sunt mărunte cât degetul mic și delicat curbate precum secera lunii noi, altele, de o jumătate de palmă, se tolănesc pe plaja de zahăr pudră ca masculii de morsă după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zilele călduroase de vară, forfota matinală din piețe, vrafurile de vișine pe tarabe, cu pielița plesnind pe alocuri datorită cărnii îmbelșugate. Cât e de ciudat, cât de ciudat, se gândește, și gândul îl umple de o melancolie dulce-amăruie exact ca vișinata din clondir. Ele există deja și totuși nu există, spune el. Într-adevăr, încuviințează femeia în șoaptă. Sunt pregătite dintru vecie, sunt rânduite în fiecare an și totuși de fiecare dată trebuie așteptate, conjurate chiar, continuă Pascal. Dacă sunt rânduite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
obicei zburătăcește prin casă, dar când am musafiri o închid, să nu deranjeze. Dar poate că dumneavoastră nu v-ați supăra...? Vai de mine, iubesc păsările, zice Pascal. De fapt cred că iubesc toate animalele. Și arborii, adaugă el. Și vișinata. Gazda surâde. Iar Pascal bagă de seamă că atunci când zâmbește, nu mai pare atât de cercetătoare în domeniul muzicologiei comparate. Și când pleacă de pe canapea ca să dea drumul păsării și se ridică în vârfurile picioarelor și întinde brațele, cu toate că undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]