7,806 matches
-
Dezbaterea trebuie purtată mai departe, dusă până la ultimele consecințe, cu aprecieri constructive, așa cum îmi propun să fac formulând concluzii provizorii, pentru că proiectul continuă, iar în această toamnă vor apărea alte 10-15 volume. Să vedem care sunt beneficiile și care sunt viciile sau insuficiențele acestui proiect impresionant. În cele 47 de volume de până acum ale colecției "Opere fundamentale" sunt cuprinse operele a 16 scriitori din toate epocile, la care se adaugă două volume colective, unul consacrat cronicarilor moldoveni (realizat de Gabriel
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
amplă ar fi, va putea vreodată schimba ceva în sensul menționat de argumentul suplimentului. Meritul anchetei este însă acela că oferă o imagine relativ exactă a dinamicii literaturii contemporane măcar celor care activează în domeniu. Spun relativ exactă pentru că multe ,vicii de procedură" sar imediat în ochi. În primul rînd, chestionarul nu e tocmai riguros și dă prea multă libertate participanților. De pildă, în timp ce unii ,votează" numai autori cu cel puțin o carte publicată, alții îi nominalizează și pe tinerii deocamdată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
limbii noastre... Este o exagerare, desigur, spuneam, să dai limbii noastre vorbite de azi atributul istoric pe care latina poporană - vulgata -, strămoașa, îl avu până târziu, în evul mediu european. Răul, oricum ar fi, se întinde. Ca și cum, o dată cu eliberarea, un viciu obștesc, multă vreme ocultat, împiedicat să se manifeste cum trebuie, găsi brusc, în fine, mediul prielnic, bulionul microbian necesar dezvoltării. Șaișpe anișori nici nu-i mult. Vertijul e mare. Mari sunt viteza, setea, lăcomia de lucruri joase... Și înainte de 1980
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
a acelui loc securizat al letargiei, dincolo de expectativă, el este și mefient față de sine. Uneori mărturisește chiar că se disprețuiește: "recitesc ce am scris pînă aici: antipatic personaj". Cu toate astea, nu este un profesionist al repaosului absolut, scrisul este viciul pe care îl practică la vedere, deopotrivă amuzat și luîndu-l în derizoriu dar și cu o conștiință pe care nu încearcă să o mascheze. Efectul pervers e că scriitorul Livius Ciocârlie este cu atît mai creditabil cu cît Livius Ciocârlie
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
aici cea mai importantă, nu personalitatea și performanțele tehnice ale artistului contează în primul rînd, ci simultaneitatea formei grafice cu mecanismele memoriei noastre culturale. Ieșită din seria spațiului construit, casa memorială este purtătoarea unui mesaj subtil, dincolo de calitățile sau de viciile ei arhitecturale. Ea se transformă într-o subspecie a portretului, se personalizează și preia în eternitate dimensiunile celui care a locuit-o.( Pentru unele, din nefericire - și la nefericire ar trebui să trecem și rația noastră de lașitate -, eternitatea a
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
jertfim pentru cei pe care-i iubim. Între această dăruire de sine și abandonul de sine, satana păstrează mai multe pante atât de ușor înclinate, încât abia se simt. El știe că dragostea este domeniul prin excelență al confuziilor între viciu și virtute: în nici o altă parte omul nu se înșeală mai abitir în ce privește motivările sale și nu se mulțumește mai bine cu sofisme cusute cu ață albă. În nici o altă parte, masochismul și egoismul strâmt nu se înveșmântează cu mai
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
numai păcatul curviei nu poate. De aceea se străduiește întotdeauna să înșele oamenii să cadă în curvie 173. Atât de gravă este desfrânarea, încât Sfântul Ioan Casian afirma că ar fi mai bine pentru cel pătimaș să fie atins de viciul gloriei deșarte, decât de flacăra desfrânării 174 și, cu toate că acest viciu este unul din păcatele cele mai greu de învins, desfrânatul ori nu se vindecă, ori cu greu se mai poate ridica după prăbușire 175. Gravitatea cea mai mare este
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
înșele oamenii să cadă în curvie 173. Atât de gravă este desfrânarea, încât Sfântul Ioan Casian afirma că ar fi mai bine pentru cel pătimaș să fie atins de viciul gloriei deșarte, decât de flacăra desfrânării 174 și, cu toate că acest viciu este unul din păcatele cele mai greu de învins, desfrânatul ori nu se vindecă, ori cu greu se mai poate ridica după prăbușire 175. Gravitatea cea mai mare este că desfrânatul nu-și strică doar trupul său, ci atentează, din cauza
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
rămânere necesară în lumea textului (de pildă, Onochefalos certifică orice inepție atâta vreme cât ea e de găsit în manuscrise). Mai important, în schimb, mi se pare să reiau, la final, observația că structura fragmentată a lumii Țiganiadei nu e neapărat un viciu. O dată ce ne vom familiariza cu geometria cvasifractală a acestor denivelări nu va mai rămâne decât un pas până la apariția cititorului pasionat al unui asemenea poem. Un pas făcut cu grijă, pe un teren sinuos...
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
atât de lent sau chiar se întrerupe, fără putință de reurnire eficientă. Ar însemna (și ar trebui!) să facem investigații speciale, pentru a ne convinge când e vina editurii, când e vina îngrijitorului de ediție, când e vorba de un viciu de sistem (politic, cultural, administrativ) care descurajează prin ignorare și ignoranță. O altă problemă căreia i-ar trebui consacrată o analiză serioasă privește instituția (adică editura) care să se ocupe de edițiile critice. Am semnalat dezastrul privatizării total neinspirate a
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
autorități, pentru flagrant, să fugă din țară și un alt Gregorian - poate siamez, poate sosie, poate o reîncarnare dâmbovițeană, sau... - care a fost eliberat, fiindcă arestarea sa (la Arad), zic reporterii tv pentru a crea senzații și paranormalități), avusese ce-știu-ce vicii de procedură și nici vorbă să fi fost vinovat de toate câte i se puneau în cârcă. Dimpotrivă, așa cum prea clar se vedea în imaginile tv, adepții M.I.S.A. nu practicau decât o yogă slab evoluată (dovadă că participanților nu li
Soții Haralampy s-au certat by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12966_a_14291]
-
la punct Stând “cu părul cam vulvoi Și făcând pe supăratul: -«Ce să fie ? Nu-i nimic. A trecut»” bivolariatul... Aplauze! Și s-a adeverit, și de această dată, că doar mass-media a stârnit toată hărmălaia punând la cale un viciu de procedură la reținerea/arestarea gurului Gregorian Bivolaru. Din cauza întunericimii de la vama arădeană... *)“Alcoolul dăunează foarte grav sănătății!”
Soții Haralampy s-au certat by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12966_a_14291]
-
în capitală cu cafea, fie și verde, netrecută prin foc, dar să aibă ceva lumea necăjită... Nu era o pungă prea mare, vreo jumătate de kil, cafeaua însă se dusese, trebuia să împrumut, nu pot fără ea, nu mă lasă viciul - mă gândeam în timp ce priveam cei doi, trei pasageri, toți bătrâni, aplecați și culegând anevoie bob cu bob înțepenite printre interstițiile dușumelii tramvaiului, care circula vesel cu viteză, binedispus de captura făcută... * Ștefan Bănulescu, redactor șef la Luceafărul, pe când stam și
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]
-
Moscova. Pe Sartre îl cunoștea bine, îl lingușise ca să-i mențină amiciția, apoi șantajat probabil de emisarii lui Stalin îl va târâ în noroi fără scrupule. Fiindcă a compus piesa de teatru Les mains sales (Mâini murdare), o radiografie a viciilor celor care slujesc o credință oarbă, Sartre trebuia discreditat. Ehrenburg îi deplângea pe spectatorii naivi momiți la un spectacol oribil. El îi îndemna să nu urmeze un anunț publicitar prin care erau invitați să contemple un acrobat de circ într-
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
prea mare importanță științelor liberale, pe care mulți sfinți nu le cunosc deloc, iar alții care le cunosc nu sunt sfinți. Și că am amintit de Muze ca de niște zeițe, chiar dacă în glumă, precum și faptul că am spus: «admirația viciului». De asemenea, că am spus că filosofii, neînzestrați cu adevărata evlavie, au strălucit prin lumina virtuții”<footnote Augustin, Retractationes, I, 3, 2 (p. 5 în traducerea de la Editura Anastasia, București, 1997). footnote>. Augustin se teme în acest loc de a
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Ion Simuț Alt viciu evident în construcția canonului de la „Aula” e neglijența sau ușurătatea de a încredința susținerea numelor mai noi, din contemporaneitate, tocmai unor critici foarte tineri, lipsiți de autoritate deocamdată și incapabili să ofere altora legitimitate. Critici tineri, fără suficientă experiență, sunt
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
că se vede încă o dată clar, simptomatic, nerăbdarea păguboasă de a impune scriitorii optzeciști sau chiar mai tineri, de a-i substitui (dacă se poate, merită încercat!) scriitorilor consacrați într-o epocă anterioară, bănuită pe bună dreptate de impostură și viciu de sistem: perioada comunistă. Iluzia vizibilă e că această schimbare chiar s-ar putea realiza cum ai bate din palme: ignori, pur și simplu, numele pe care vrei să le contești ca valide și credibile și propui în loc altele. Această
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
care deocamdată lipsesc din canon. Da, dar mă tem că va fi prea târziu pentru ca primele propuneri (cele mai discutabile) să fie acceptate, să fie crezute. Și toată acțiunea, nobilă în intențiile ei didactice, riscă să fie compromisă. Un alt viciu e absența criticilor legitimizatori. Doar două nume (Ion Bălu și Cornel Ungureanu) sunt printre colaboratori din generația șaizeci, unul (Cornel Moraru) dintre șaptezeciști, câțiva optzeciști (nu-i mai enumăr) și mulți foarte tineri. Al. Mușina, în tandem cu Al. Cistelecan
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
important decât orice pentru mine este să scap de lene, de irascibilitate, de lipsa de caracter”. 17 august (Tecuci)...” Seara m-am lăsat dus de visare și am lenevit. Mai important decât orice pentru viața mea este îndreptarea celor trei vicii: lenea, lipsa de caracter și irascibilitatea...” 28 august. “Am 26 de ani. Am scris câte ceva și m-am gândit la multe... Mai important decât orice pentru mine este să scap de lene, de irascibilitate, de lipsa de caracter.” 7 septembrie
Zamfira și Însemnările artificierului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13041_a_14366]
-
pentru școală, pentru canonul didactic e cu totul altceva. Iar când începi tocmai cu numele care vor trezi rezistență, care riscă să fie contestate, e cu siguranță o strategie greșită. Ca să rezum, acesta e cel mai grav și mai frapant viciu de strategie în construcția editorială a canonului de la „Aula”: propunerea de intrare prea timpurie în canon a unor nume, a unor scriitori care nu au cristalizat încă sau nu au încheiat o operă, care să se apropie de instalarea temeinică
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
lui Moravia tot atâtea fundaluri teatrale minuțios descrise, în care evoluează personaje consonante cu locul și cu atmosfera. Un oraș provincial cu pretenții de capitală, un amestec de zgomote și de forfotă, o chintesență de snobism și un creuzet al viciilor, Roma lui Moravia este în același timp Mecca boemei culturale și singura scenă politică posibilă, dar este mai ales un centru viu al lumii literare postbelice. Între colinele acestui oraș au loc toate scandalurile generate de apariția volumelor sale, aici
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
iernii-n șir desculți... fătul mi se părea mi se părea că nasc preludiile-n cântec dar am rămas doar om și stea cu fătul timpului în pântec ritual în zori auzi duelul cu mine femeie în tine etern doar viciul scânteie eu lunec alb pe drumuri curate târându-mi crucea uscată în spate merg ca un pustnic fără lanternă răscrucile mor neîntrebate picură-n mine poezia eternă mânjită cu sângele: g. istrate
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
explică Mircea, ar fi bazat în parte pe biografia lui Baudelaire. Amîndoi au fost traumatizați, în copilărie, de recăsătoria mamei văduve, iubită cvasi-incestuos, cu un militar (generalul Aupick, generalul Knoyle în roman). Asta ar explica înclinația lor spre rău, spre viciu, spre autotortură, spre imaginația crimei etc. Numai că Baudelaire și-a transpus aventurile - în mare parte imaginare - din sfera răului în marea poezie a Florilor răului, pe cînd "dublul" său ratat, închipuit de Huxley, sfîrșește efectiv în crimă și sinucidere
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
100 de kile. La drept vorbind, ce să caute la cinematograf, să vadă cai verzi pe pereți - cum zicea adesea -, când așezămintele lui preferate erau restaurantele "Trocadero" și "Mircea", aflate pe bulevard, în zona Universității. Acolo nu-l împingea vreun viciu, ci interesele lui de cerealist blagoslovit cu un carnețel în buzunar și cu un telefon la domiciliu. În rest, cuvântul dat și respectat îl scuteau de nevoia vreunor servicii de contabilitate, de administrație, control financiar, planificare, juridic sau personal. De
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
Înlocuiește cu o alta, prozodia caută să se adapteze, trecând de la o rimă riguroasă la una mai lejeră. Dar rămâne starea pamfletarului care se Îndrăgostește de ceea ce ironizează, efervescența tânărului și, de tânăr, orgoliul pertinent și elegant pe care numai viciile, sincopele din coerența conformistă, le poate conferi intelectualului. Resimțim, paradoxal la șaptezecistul Mircea Dinescu, influența deopotrivă a unui suprarealism, dar și a unui postmodernism debutant În ultimele volume, la fel cum ne sunt semnalate vagi trăsături ale acestor tendințe În
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]