1,930 matches
-
momente, sîntem înclinați a refuza pur și simplu departajarea în cauză. În altele însă... Ștefania Plopeanu e o au-toare care ține a-și dovedi "emanciparea", ieșirea de sub tutela unei feminități imprescriptibile. Drept care ne aduce la cunoștință că și-a "cheltuit" viclenia, id est strategia disimulatoare atribuită sexului său, acea preocupare de-a așeza capcane pe căile presărate de pericole ale vieții: "Toată fericirea/ pot s-o dăruiesc/ azi gratuit/ ni-mic nu mai am de ascuns/ simulacrul, viclenia/ cea minunată/ s-
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
și-a "cheltuit" viclenia, id est strategia disimulatoare atribuită sexului său, acea preocupare de-a așeza capcane pe căile presărate de pericole ale vieții: "Toată fericirea/ pot s-o dăruiesc/ azi gratuit/ ni-mic nu mai am de ascuns/ simulacrul, viclenia/ cea minunată/ s-au cheltuit;/ hăituiala lupească/ acum/ e a clipei// doar clipa/ mai e un călău/ în repaos" (Repaos). Altminteri, adică fără acest act de "generozitate", am fi avut a face cu "cruzimea" ființei care, mai slabă fiind, înțelege
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
și ele, printre care, la 1054 s-a înfăptuit marea ruptură a Romei de Orient, de Bizanț... Curios, cel mai viu lucru din ce-am văzut în fosta livadă a lui Lateranus unde azi se ridică bazilica și palatul este viclenia băiețașului cu laptele și bătrînul ademenind cu fărîmituri de biscuiți șoriceii ascunși într-un canal cu chepeng găurit, chiar sub privirile lui Francesco d'Assisi, - monumentul de vizavi de bazilica San-Giovanni. * Dar, soarele puternic te îndeamnă să intri repede într-
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
în primul rînd în dorința lui Țîțo de a fi el însuși un Stalin și nu unul dintre mărunții satrapi ai acestuia. Toate topos-urile tacticii și strategiei politice staliniste, care în fond se pot reduce la un singur termen - viclenie - pot fi regăsite în politica lui Țîțo de a conduce un stat pluri-etnic. Și tot asemeni lui Stalin, Țîțo s-a folosit de poziția politică, de partidul unic, de dezbinare și mituire politică și nu numai. Meritul sau, daca îngăduim
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
au jucat Avarul de Molière, în regia lui Jean-Paul Rousillon și Horațiu de Corneille, în regia lui Jean-Pierre Miguel, regizor format la "grupul de teatru antic de la Sorbona", actulamente administrator general al Casei lui Molière. De data asta au prezentat Vicleniile lui Scapin de Molière, o montare aparținînd lui Jean-Louis Benoit, care a avut premiera pe 22 noiembrie 1997. Un spectacol, cu alte cuvinte, de data recentă. O așteptare în plan ideal a fost dublată de una reală, posibilă, încă de
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
și știința rostirii cuvîntului, a plasării accentului în frază, pentru valoarea acordată textului cu o amendare a unui joc static, bazat nu în primul rînd pe artă actorului că un complex de mijloace, ci pe vocația rostirii. Am privit spectacolul Vicleniile lui Scapin conștientă de șansă de a vedea pe scena Teatrului Național din București zece dintre actorii trupei Comediei Franceze, dar și cu sentimentul acut dezvoltat pe parcursul derulării reprezentației că mă aflu într-un muzeu din care, oricît m-aș
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
trait că activist al PCR, ca președinte al Uniunii Scriitorilor și ca scriitor amator cu veleități de scriitor profesionist nu sunt nici pe departe o revelație. Ele cuprind puține informații și foarte multe comentarii prin care autorul urmărește, cu o viclenie primitivă, să se prezinte pe sine ca pe un om demn de respect. La fel de dezamăgitor este și limbajul folosit, convențional, nenuanțat, plin de stereotipiile cuvântărilor și articolelor de ziar din epoca. Ion Cristoiu încearcă să salveze cartea, făcându-i respirație
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
în economia simbolică a mișcărilor antitotalitare. Regizorul încearcă să recupereze tocmai naturalețea personajului, o naturalețe care are în ea ceva frust, părți nedizlocate cultural dintr- un monolit, o directețe glisând spre brutalitate, reprimată abia în ultimul moment, un fel de viclenie, de instinct educat al pericolului și oportunității care relevă charisma sa de lider. Electricianul reclamă absența oricărui complex de inferioritate în fața intelectualilor și o face nu o dată pentru ca faptul să nu devină semnificativ. Există la Walesa un dispreț abia disimulat
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
repede în deziluzie. Iar ultimul jurnal înregistrează implicarea ei activă în acest tip de dezbatere. De departe, proiectul de la 22 este pentru ea marea dezamăgire, laolaltă cu altele, individuale, ale unor intelectuali pe care-i acuză că sunt „dedați cu viclenia și interesul” și care „nu vor să accepte că și în exil s-a suferit. Doar ei, acolo, au dus răul”. Sau, și mai răspicat, ea notează că intelectualii „devin conformiști pentru avantaje minore, când își puseseră, mai înainte, cariera
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
lor, iar psihanaliza face parte din această categorie. După doi ani, și eu și Leonid Dragomir, autorul dialogurilor din acest volum, eram adepții unei secte de prozeliți cu apucături de delfin: ne cufundam în apele unui daimon (inconștientul) ale cărui viclenii menite a ne păcăli vigilența le dejucam prin formule magice cu putere de exorcizare: sublimarea, refularea, defularea, mijloacele de apărare, întoarcerea refulatului, complexul lui Oedip și complexul castrării, regresia la stadiile copilăriei și fixarea pe stadiul anal al libidoului - alături de
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
Roxana Covrig Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, demontează discursul acid al lui Traian Băsescu, amintind un moment de viclenie al cărui protagonist a fost chiar președintele. "Președintele Băsescu a folosit drept pretext al declarației sale de ieri preocuparea privind eventuale efecte negative ce s-ar putea manifesta ca urmare a reducerii CAS cu 5 procente. Trec peste limbajul pe
Călin Popescu Tăriceanu demontează discursul lui Traian Băsescu. O viclenie, ca în 2009 by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21732_a_23057]
-
o ezitare abia schițată, când trebuia să spună ceva neplăcut. O reținere. Nimic din accentul bătăios al celor ce narează patetic faptele de vitejie ale conaționalilor... Era ca la un meci. Mai scandalizat mă arătam eu, când venise vorba de viclenia atacului aerian. Atac aerian, aflasem din presă mai târziu, încurajat de serviciile speciale britanice, ca să provoace intrarea Americii în război. Charles se arătase extrem de șocat și de intrigat. Făcusem o gafă nepermis de ușor și înaintea unui băiat englez impecabil
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
mine - ai coborât în inima mea!.../ I-ai dat inimii/ lumină și grai - solara dăruire - vioara vorbei - imensitatea omului - semnul purității - Ogorul sfânt/ semințele dreptății - izbânda suferinței". Ca să nu mai vorbim de enunțuri devastatoare ca acestea: "Unde-i bogăția/ domnește viclenia!". Slujind într-un protocol vetust și naiv al relației dintre poet și poezie, dintre cititorul de azi și clasici (vezi stereotipul voievodal în cazul lui Eminescu), Nicolae Sinești este inevitabil poetul versificărilor corecte, în plasa psalmilor arghezieni. Facilitatea alunecării de
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
studiată. Încât, din două una: ori artificiala, cabotina, bătrâna Elisabeth Taylor era o Suzy intrată pe ascuns în regnul uman; ori Suzy era o Elisabeth Taylor sexagenară catalogîndu-se, fatal, prin efectul, prin caracterul simiesc al senectuții, în tabăra marilor antropoide... Viclenia amîndurora mă șocase. Asemănare, comică aproape. Trebuia să ajung la Los Angeles ca să aflu ce mică este distanța între noi și strămoșii noștri. Dacă Darwin ar mai fi trăit, și ar mai fi avut un dubiu, și ar mai fi
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
principal - șireata evitare a păcatului privind ipostaza de îndrumător politic al literaturii -, concentrarea pe chestiunile materialicești ale Uniunii Scriitorilor aduce o contribuție decisivă la explicarea misteriosului proces de înrolare a marilor scriitori interbelici la jugul proletcultismului. Noul regim a avut viclenia de-a le satisface din plin nevoia de a trăi boierește după anii de trudă interbelică, perioadă în care banii se obțineau cu mare greutate. Sadoveanu, Arghezi, Călinescu s-au văzut potopiți cu bani în schimbul unor prostioare pentru a căror
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
aceasta din urmă, de statistici și recensăminte. Capitolul (secțiunea) din carte despre portretul moral și intelectual al evreului aduce, la început, în dezbatere evreul inteligent și viclean, cînd inteligența era socotită primejdioasă. Pentru că această inteligență, înnăscută sau dobîndită, naște, invariabil, viclenie. Și se citează, în sprijin, destule exemple, din care nu lipsește și aprecierea lui Cioran din 1936 (Schimbarea la față a României). O altă prejudecată negativă a acestui portret moral este prezentarea evreului ca fiind, exclusiv, fricos și laș. Călinescu
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
atât de mândră și cu un trecut războinic și revoluționar atât de patetic, nu putu să facă față confruntărilor militare. În 1939, exaltați cum sunt, polonezii atacau călare blindatele germane, ca pe vremea lui Pan Tadeusz. Ei sfârșiră zdrobiți. Cu viclenia lor scită, îi ocupară și rușii, după masacrul odios al ofițerimii poloneze de la Katin. Știu din copilărie cum arată niște soldați polonezi. Acasă, la Urziceni, ni se repartizaseră câțiva. Ședeau toată ziua închiși și fumau și vorbeau bând din erzatzul
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
între ei încă de la nașterea religiei lor. " Că sunt și acum împărțiți în mai multe secte decît State; și că se trecură unii pe alții prin foc și prin sabie vreme de douăsprezece veacuri întregi (...). " Că nicidecum datorită urii și vicleniei nu l-a recunoscut Israel pe Isus, și nici datorită unor vederi josnice sau carnale sunt legați evreii de legea lor veche; ci dimpotrivă, numai în nădejdea bunurilor cerești îi sunt credincioși, în ciuda prigoanelor babilonienilor, sirienilor, romanilor; în ciuda risipirii lor
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
recunoaște și de a folosi mijloacele utile în vederea îndeplinirii unui scop superior. De unde, adepții lui Ignațiu de Loyola conchid: Dacă scopul este bun moralmente, facultatea de a-l duce la îndeplinire este lăudabilă. Dacă este rău, orice iscusință este o viclenie josnică (Une fouberie basse)... Aristotel neagă, așadar, transcendența imperativului moral, iar iezuiții sunt în spiritul acestuia când afirmă că moralitatea ,,nu este un scop ideal transcendent", ci reglementarea și ordonarea virtuții accesibile omului. Nemaiexistând directive morale de aplicație generală, iezuiții
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
imediat pe eșafod!... Nu vom invoca istoria dinadins spre a defăima ființa pe care biologia o așează, omenește vorbind, în mijlocul atracției absolute, precum și în centrul poeziei universale. Cele mai pasionante texte din lume nu au fost însă închinate iubirii, ci vicleniei feminine în stare să subjuge și să apere neamuri întregi. Ca Iudita, nimicind pe vrăjmașii seminției sale, cucerindu-l pe generalul asirian Olofern, opresorul evreilor... Ea se roagă mai întâi lui Dumnezeu - de fapt somându-l, ca pe orice bărbat
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
mereu prada ușoară a propagandei comuniste. O carte cum e aceea a lui Koch (care nu i-a plăcut d-lui Iorgulescu, în treacăt fie zis) despre Sfîrșitul inocenței adună un material uriaș din care se vede bine la ce viclenie ticăloasă ajunseseră serviciile secrete și de propagandă sovietice, urcă din anii '20-'30 ai secolului 20, în recrutarea unor mari personalități. Utilizînd orice mijloc ticălos și orice idee nobilă, ideea de pace ori aceea de solidaritate, sovieticii finanțau organizații internaționale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
fi întîrziat să aleagă fizionomia, chipul Praxiteei... Revăzîndu-l pe vechiul ei prieten, amîndoi adoratori ai lui Shakespeare, ea îi aruncă în treacăt una din replicile din Iulius Cesar: Now let it work mischief, thou art, afoot!... Și-acum, la treabă: viclenie stai la pîndă!" Era actul III, scena II. Anticarul continuă zîmbind: Take thou what course thou wilt!.... "Apucă orice cale vrei!" Pe urmă amfitrioana îl certă că îl pusese pe bietul Axente, autodidactul marxist, într-o situație penibilă ținîndu-i teoria
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
intacte. Dacă ea va fi înfrîntă, după cum estimăm, ce ne vom face? Singura șansă pe care o avem este să ne sustragem și să rezistăm de acum înainte exigențelor Reichului. Ungurii au fost mai deștepți decît noi. Să le imităm viclenia. N-o să mai murim pentru Hitler".) Știa, chiar de la regina-mamă Elena, de tratamentul umilitor aplicat de Antonescu Palatului Regal și era mereu în conciliabule cu Maniu, știind bine de strădaniile șefului respectat al opoziției, deși în 15 mai 1942 i
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
spiritualizat, mai reflexiv, mai autentic. Foarte bogat în memorie literară, foarte palimpsestic, roiul de figuri care s-a strâns în jurul Lustrei, ca un fel de poveste fără sfârșit. Ea încearcă să spargă cumva deochiul "operei nescrise", această mitologie a eșecului, vicleniile istoriei neîntâmplate, ce au făcut în ultima vreme nimicul atât de atractiv. Din câteva secvențe cu grad mare de recurență în presa ultimelor luni (lumină, chit că, în burta, invers, bun la toate, arcă, teme mici) voi încerca să refac
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
pe care poetul abia ar mai prinde să le noteze. Dar apucă, totuși, să le noteze, ba chiar să le descrie mecanismul de galop: „Realitatea se folosea de închipuire iar închipuirea prindea aplomb,/ Venea din toate părțile,/ Își însușea toate vicleniile./ Rațiuni îngîmfate, cauze, consecințe presăra pe drumuri pline de colb./ Rana se bălăngănea cu înțeles în ferestre, printre ciorchini expresivi,/ Spre toamnă,/ Umbra cafenie a sîngelui se legăna printre nuci uriași, printre frunze mustoase,/ Altădată, nu știu cum, avea o mișcare rapidă
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]