288 matches
-
de Cosmo Gordon Lang, arhiepiscop de Canterbury. Nașii lui au fost: regele George al VI-lea (unchiul patern), regina Mary (bunica paternă), Prințesa Helena Victoria (verișoara sa), Lady Margaret Hawkins (mătușa maternă), Lordul William Montagu Douglas Scott (unchiul matern) și vicontele Gort. Din cauza războiului, ziarele nu au identificat locația exactă a botezului, și s-a scris că a avut loc "într-o capelă privată din țară". În 1947, Prințul William a fost paj la nunta verișoarei sale, Prințesa Elisabeta cu Prințul
Prințul William de Gloucester () [Corola-website/Science/324278_a_325607]
-
mobilizarea. Armata britanică a încercat să ajungă la Cairo prin Alexandria, dar a fost oprită timp de cinci săptămâni în urma bătăliei de la Kafr-el-Dawwar. În august, o armată britanică, cu un efectiv de peste 40000 de soldați, comandată de Garnet Wolseley, prim viconte de Wolseley, a invadat zona Canalului Suez. Avea mandat să distrugă forțele lui ‘Urabi și să curețe țara de rebeli. Trupele de ingineri au plecat din Anglia spre Egipt în îulie și august 1882. Includeau subunități de pontoane, cale ferată
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
înjunghiat mortal pe domnitorul Ion-Vodă cel Viteaz, călcând jurământul otomanilor de a-i cruța viața. El s-a născut ca Scipione Cicala în Genova sau Messina în jurul anului 1545, fiind membru al unei familii nobiliare, familia genoveze Cicala. Tatăl său, viconte (di Cicala), a fost, potrivit lui Stephan Gerlach, un corsar în slujba Spaniei, în timp ce despre mama lui se spune că a fost o turcoaică din Castelnuovo (azi Herceg Novi). Vicontele și fiul său, capturați în Bătălia de la Djerba de către marina otomană
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
fiind membru al unei familii nobiliare, familia genoveze Cicala. Tatăl său, viconte (di Cicala), a fost, potrivit lui Stephan Gerlach, un corsar în slujba Spaniei, în timp ce despre mama lui se spune că a fost o turcoaică din Castelnuovo (azi Herceg Novi). Vicontele și fiul său, capturați în Bătălia de la Djerba de către marina otomană în 1560 sau 1561, au fost duși mai întâi la Tripoli (în Africa de Nord) și apoi la Constantinopol. Tatăl a fost răscumpărat din captivitate în timp util și, după ce a
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
Elisabeta a II-a și a Ducelui de Edinburgh. De asemenea, este o verișoară îndepărtată a mătușii ei, Diana, prințesă de Wales. A fost botezată la capela regală a Palatului St. James la 20 decembrie 1988. Nașii ei au fost: Vicontele Linley (vărul tatălui ei), Ducesa de Roxburghe (acum Lady Jane Dawnay), Mrs John Greenall și Mrs Henry Cotterell. A fost numită după Prințesa Beatrice (fiica cea mică a reginei Victoria), după regina Mary (bunica reginei Elisabeta) și după al doilea
Prințesa Beatrice de York () [Corola-website/Science/327632_a_328961]
-
pictorului Louis Boulanger (1806-1867). Ca urmare a faptului că romanul a fost compus din mai multe fragmente scrise și publicate disparat, manuscrisele originale sunt păstrate în diferite locuri. O parte din manuscrise („Le Rendez-vous”, „L’Expiation”) au fost achiziționate de vicontele Charles de Spoelberch de Lovenjoul și sunt conservate în prezent la biblioteca prestigiosului Institut de France. Alte manuscrise („Souffrances inconnues”, „À trente ans”) au fost oferite de Balzac marchizei de Castries și sunt conservate la Fundația Martin-Bodmer din apropiere de
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
masacrați la Paris(unde veniseră în număr mare cu ocazia nunții), dar și în interiorul Luvrului. Ca să-și salveze viața Henric al III-lea de Navarra se preface că se convertește la catolicism. Un gentilom hughenot grav rănit, Gabriel de Levis, viconte de Leran, se ascunde în camera Margaretei, iar aceasta îi salvează viața. Masacrul nu sfârșește în acea noapte, ce va rămâne în istorie cu numele de Noaptea Sfântului Bartolomeu, ci continuă săptămâni întregi în toată țara. În 1574 Carol al
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
faimoasă mai ales pentru numeroasele aventuri amoroase care mai târziu l-au inspirat și pe Shakespeare, care găsește inspirație pentru Zadarnicele chinuri ale dragostei. Margaretei i se atribuie o relație cu unul dintre cei mai iluștri tovarăși ai soțului ei, vicontele de Turenne. În 1579 izbucnește al șaptelea război religios numit și războiul amanților, pentru că s-a crezut în mod eronat că a izbucnit din cauza Margaretei. În realitate confictul a izbucnit din cauza unei întâlniri dintre Henric de Navara și un locotenent
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
devenit Iacob al II-lea al Angliei și Irlandei și Iacob al VII-lea al Scoției. Cu Marguerite sau Margaret de Carteret Cu Lucy Walter (c.1630-1658) Cu Elizabeth Killigrew (1622-1680), fiica lui Sir Robert Killigrew, căsătorită cu Francis Boyle, Viconte Shannon în 1660 Cu Catherine Pegge Cu Barbara Villiers (1641-1709), soția lui Roger Palmer, Conte de Castlemaine; numită Ducesă de Cleveland de drept. Cu Nell Gwyn (1650-1687) Cu Louise Renée de Penancoet de Kérouaille (1649-1734), numită Ducesă de Portsmouth de
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
moralului” vor completa bombardamentele strategice dacă vor viza zonele locuite de muncitorii industriali prin distrugerea moralului sau uciderea lor, ceea ce în final urma să ducă la distrugerea industriei militare germane. Această convingere avea ca sursă politica primului mareșal al aerului, vicontele Hugh Trenchard, care considera că trebuie dusă o ofensivă pe teritoriul inamicului, o politică care își avea originea în perioada primului conflict mondial. Se considera că distrugerile fizice și psihologice odată făcute în Germania și teritoriile ocupate de germani, civilii
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
George Warris Hulton și al proprietarului de ziar Edward Hulton. Bunica ei maternă, Janie Sheffield, a fost doamnă de onoare a Prințesei Margaret, Contesă de Snowdon. Străbunicul ei patern a fost politicianul britanic, originar din Canada, Hamar Greenwood.Hamar Greenwood, Viconte de Greenwood. Printr-unul din stră-străbunicii ei materni, Delevingne se trage din baroneții anglo-evrei Faudel-Phillips; doi dintre strămoșii ei pe acea linie au ocupat funcția de Lord Mayor of London. A a urmat cursurile școlii de fete Francis Holland din
Cara Delevingne () [Corola-website/Science/334873_a_336202]
-
implicat în plănuirea operațiunii „Goldeneye”. Serviciul lui militar din timpul războiului și cariera de jurnalist l-au ajutat în crearea fundalului și a detaliilor pentru nuvelele cu James Bond. A fost însurat cu Ann Charteris, care divorțase de Esmond Harmsworth, viconte de Rothermere. Fleming și Charteris au avut un fiu, Caspar. Fleming a fost un fumător și băutor înrăit; a murit în 1964, la 56 de ani, din cauza unui atac de cord. Două dintre cărțile lui cu James Bond au fost
Ian Fleming () [Corola-website/Science/300077_a_301406]
-
a fost unul dintre cei mai buni generali ai lui Ludovic al XIII-lea al Franței și apoi ai lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Henri de la Tour d'Auvergne a fost fiul lui Henri de la Tour d'Auvergne, viconte de Turenne și al celei de-a doua soții a acestuia Élisabeth de Nassau, fiica lui Wilhelm Taciturnul. S-a născut la Sedan și a primit o educație protestantă, dar o infirmitate fizică și în special un impediment în vorbire
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
unelte, au fost găsite în jurul cetății. Numele său vine din latină: "mons securus", care a derivat în "mont ségur", ceea ce înseamnă "dealul cel sigur" în limba occitană. În Evul Mediu, regiunea Montségur a fost condusă de Conții de Toulouse, de Viconții de Carcassonne, iar în final de Conții de Foix. Se știu puține lucruri despre fortificație până la Cruciada Albigensiană. În jurul anului 1204, Raymond de Péreille, unul dintre cei doi seniori de Montségur, a început să reconstruiască castelul care era în ruine
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
este un titlu nobiliar ereditar, între baron (care are valoare mai mică) și conte (care are valoare mai mare). Un viconte este un membru al nobilimii europene a cărui titlu de conte este de obicei, ca în almanahul nobilimii britanice, deasupra unui baron și mai jos decât un earl (în Marea Britanie) sau un conte (echivalentul continental pentru earl). Denumirea vine de la
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
conte (echivalentul continental pentru earl). Denumirea vine de la forma acuzativă ("vicecomitem") a cuvântului latin medieval "vicecomes", format din "vice" ("deputat") + "comes" (în sensul original "companion", dar mai apoi cu sensul de curtezan imperial, și în cele din urmă "conte"). Cuvântul viconte, folosit în limba engleză din 1387, vine din franceza veche "visconte" (în franceza modernă: "vicomte"), din latina medievală "vicecomitem", cazul acuzativ al cuvântului "vicecomes", din latina vulgară "vice-" "asistent" + latină "vine" (original "însoțitor"; mai târziu va fi curtean roman imperial
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
latină "vine" (original "însoțitor"; mai târziu va fi curtean roman imperial sau beneficiar de încredere, iar în cele din urmă conte). Ca rang în albumul nobilimii britanice, a fost mai întâi înregistrat în 1440, când John Beaumont a fost numit viconte Beaumont de regele Henry al VI-lea. Cuvântul viconte corespunde în Marea Britanie cuvântului din anglo-saxonă "shire reeve" (stând la baza cuvântului care denumește biroul care nu aparține deloc nobilimii și care este ales de rege, al șerifului). Astfel viconții de la
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
roman imperial sau beneficiar de încredere, iar în cele din urmă conte). Ca rang în albumul nobilimii britanice, a fost mai întâi înregistrat în 1440, când John Beaumont a fost numit viconte Beaumont de regele Henry al VI-lea. Cuvântul viconte corespunde în Marea Britanie cuvântului din anglo-saxonă "shire reeve" (stând la baza cuvântului care denumește biroul care nu aparține deloc nobilimii și care este ales de rege, al șerifului). Astfel viconții de la început primeau titlul de la monarh, nu ereditar; dar în
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
numit viconte Beaumont de regele Henry al VI-lea. Cuvântul viconte corespunde în Marea Britanie cuvântului din anglo-saxonă "shire reeve" (stând la baza cuvântului care denumește biroul care nu aparține deloc nobilimii și care este ales de rege, al șerifului). Astfel viconții de la început primeau titlul de la monarh, nu ereditar; dar în curând au avut și ei tendința de a fi stabliți ereditar "lato sensu" (în sens larg).
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
al regelui. D'Artagnan nu este însă unul din mușchetarii din titlu; acesta se referă la prietenii săi Athos, Porthos și Aramis. Povestea lui d'Artagnan se continuă în alte două romane ale lui Dumas, "După douăzeci de ani" și "Vicontele de Bragelonne". "" a fost publicat în revista "Le Siècle" între martie și iulie 1844. Dumas pretindea că se baza pe manuscrise descoperite în Biblioteca națională. S-a dovedit ulterior că Dumas se inspirase din cartea "Mémoires de Monsieur d'Artagnan
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
Victor Hugo sau Alfred de Vigny. Romanele sale de aventuri, cărora li se dedică din 1863, îi vor asigura un loc stabil în posteritate: "Cei trei mușchetari" (1844), "După douăzeci de ani" (1845), "Regina Margot" (1845), "Contele de Monte-Cristo" (1845), "Vicontele de Bragelonne" (1850), "Colierul reginei" (1850). Romanele sale „sfidează orice critică, atrăgând prin vitalitatea și exuberanța lor, prin elanul pasionat care le animă”. Ele au fost traduse și tipărite in limba română începând cu anul 1856, la Tipografia Națională a
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
de onoare pe sora ei, Pippa. Au fost patru ajutoare de mireasă: Lady Louise Windsor, fiica cea mare în vârstă de șapte ani a Contelui și Contesei de Wessex, Margarita Armstrong-Jones, fiica cea mare în vârstă de opt ani a Vicontelui și Vicontesei Linley, Grace van Cutsem, fiica în vârstă de trei ani a prietenului cuplului Hugh van Cutsem (care și-a acoperit urechile în timpul sărutului din balcon a prințului și prințesei din cauza zgomotului făcut de mulțime) și Eliza Lopes, nepoata
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon - d. 31 iulie 1944, deasupra Mării Mediterane) a fost romancier, eseist și reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii "„Le
Antoine de Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/298367_a_299696]
-
împărat. Duhovnicul lui Aquila i-a hrănit ambiția contelui și l-a încurajat să creeze propria sa facțiune printre curteni. Paulo Barbosa da Silva (administratorul palatului) a fost alarmat de acest lucru. El împreună cu Aureliano de Sousa e Oliveira Coutinho, Viconte de Sepetiba, au format un grup cunoscut sub numele de "Facțiunea curtenilor", care era alcătuit din funcționari cu rang înalt la palat și politicieni notabili. Ei au exercitat o puternică influență asupra lui Pedro al II-lea ani de zile
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
nu își dea seama că forțele Moritani au fost completate de către trupele [[Casă Harkonnen|Casei Harkonen]], dușmanii de moarte ai [[Casă Atreies|Casei Atreides]]. Războinicii sardaukar ai Împăratului padișah se vor implica pentru a preveni un război pe scară largă. Vicontele Hundro Moritani a planificat această ofensiva tot că un mijloc de a aduna Casele Ecazi, Atreides, și forțele imperiale să îi anihileze cu ajutorul unui dispozitiv apocaliptic. Complotul este dejucat când Hiih Resser, Maestrul de arme al casei Moritani, dezactivează armă
Paul of Dune () [Corola-website/Science/326739_a_328068]