288 matches
-
Constantin Gâdei); Stanislaw Lem, Astronauții, București, 1964 (în colaborare cu Iadwiga Georgian); Emmanuel Roblès, Vezuviul, București, 1964; Nikolai Ciukovski, Bering, București, 1964 (în colaborare cu Gleb Bocunescu); Mihail Gherman, Honoré Daumier, București, 1965 (în colaborare cu Al. Retinski); Alexandre Dumas, Vicontele de Bragelonne sau Zece ani mai târziu, I-IV, București, 1966; Ivan Melej, Oameni și mlaștini, București, 1966 (în colaborare cu Igor Block); Antonina Vallentin, Pablo Picasso, București, 1967; Jean Jacques Rousseau, Confesiuni, I-III, pref. trad., București, 1969; Paul
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
București, 1993. Traduceri: Alfred de Musset, Mierloiul alb. Romanul tinereții lui Alfred de Musset, București, 1930; Roland Dorgelès, Plecare, București, 1931 (în colaborare cu Teodora Sadoveanu); Peter Neagoe, Vifor, București, 1936 (în colaborare cu Teodora Sadoveanu); Contele de Lytton, Antony, viconte de Knebworth, pref. J. M. Barrie, București, 1939 (în colaborare cu Costache Popa); François Mauriac, Pustiul dragostei, București, 1942 (în colaborare cu Teodora Sadoveanu); K. D. Ușinski, Cocoloșul, București, 1949; Charles Dickens, Aventurile lui Oliver Twist, I-II, București, 1944
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
și din exil și de consemnări ale evenimentelor și știrilor culturale. Cei mai importanți colaboratori sunt Al. Gregorian (Itinerarii hispanice, Colindul ciubărarilor, Jocul îngerilor), George Ciorănescu, care reunește sub titlul Preacurata în literatura universală traduceri din Francesco d’Assisi, Dante, Vicontele de Altamira, Sf. Iosif Scevophylaxiux, Francis Jammes, Paul Claudel, Pierre Emmanuel, din Vicleimul castilian, „o venerabilă relicvă literară care precedă și anunță viitoarea literatură dramatică spaniolă”, Vintilă Horia (prezent cu pagini de Jurnal, 4/1970), acestuia din urmă dedicându-i
BUNA VESTIRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285948_a_287277]
-
rebeliunile se țin lanț. Sunt mișcări revoluționare ale căror cauze și motive nu sunt întotdeauna ușor de descifrat. "Revoluția din septembrie", bunăoară, avea ca scop înlocuirea Cartei Constituționale din 1826 cu Constituția din 1828. "Benemzada" a dus la putere pe Vicontele Sa de Bandeira. Altă revoltă. "Revoluția Mareșalilor", a avut același scop și același rezultat. "Revoluția Mariei da Fonte", începută într-un sat din nordul tării și ajunsă până la Lisabona, se numește astfel din cauza unei țărănci - reale sau legendare, e greu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sociale. —E măritată? Asta era cea mai bună veste pe care o primisem pe ziua respectivă. —Vorbești serios? Întrebă Elisa, uluită. Crezi că e cea mai vizibilă mondenă din Manhattan doar pentru farmecul ei? Soțul ei e un fel de viconte austriac - nu că titlurile nobiliare austriece n-ar fi pe toate drumurile - unul dintre cei din topul 100 Forbes cu cei mai bogați oameni Încă de la Începutul anilor ’80. Ce dracu’, cred că dintotdeauna. Ce, credeai că paznicul e iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
îl descoperiră cu o uimire soră cu satisfacția deplină. Tânărul avea o siluetă perfectă, un aer european, barba potrivită după moda italiană și misterul acelui ochi acoperit cu o panglică neagră. În tinerețea ei, Toinette fusese îndrăgostită, în taină, de vicontele François-René de Chateaubriand. Citise de nenumărate ori Atala. Fervoarea, elanul pasiunii pure care răzbea din fiecare rând o lăsau, la fiecare lectură, fără suflare. Pentru ea, vicontele era cel mai mare scriitor și cel mai adorabil bărbat din lume. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu o panglică neagră. În tinerețea ei, Toinette fusese îndrăgostită, în taină, de vicontele François-René de Chateaubriand. Citise de nenumărate ori Atala. Fervoarea, elanul pasiunii pure care răzbea din fiecare rând o lăsau, la fiecare lectură, fără suflare. Pentru ea, vicontele era cel mai mare scriitor și cel mai adorabil bărbat din lume. Îl întrebă pe Ledoulx cine este tânărul. ― Ce tânăr? Consulul se uită absent în direcția indicată, dar deveni brusc interesat când îl descoperi și abia reuși să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se putea ca el, pictorul cu nume fermecător de romantic, să nu simtă imediat efluviile ei interioare, deosebit de arzătoare. Cu siguranță, va veni în întâmpinarea ei și va murmura exact șoaptele pe care ea le aștepta. Pagini întregi din opera vicontelui François-René de Chateaubriand, scriitor și amant visat, deopotrivă adorați cândva, în adolescență. Și mintea Toinettei nu înceta să le reconstituie... cu oarecare aproximație, desigur. Ah, această formă sveltă, această frumusețe grecească, de la care arta statuară și-ar putea lua tiparul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
divină Toinette, primește toată iubirea mea!... Ah, ma bien-aimée, ange de lumière, fuis cette terre de ténèbres! Tu es ma... Aici, cu imaginația ei, nu prea reușea să vadă urmarea. Evoluția lucrurilor nu mai era tot atât de clară ca în paginile vicontelui. Oare el va sta în picioare sau la picioarele ei? Și oare ea va ridica buzele întredeschise spre el sau va întinde brațele și-i va cuprinde obrajii plini de lacrimi? În fine, se vor descurca ei într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
n-am avut niciodată vreun pacient nevrozat de propriul său divorț. Cauza bolii era Întotdeauna divorțul Celuilalt.” Doctorul Wagner, chiar când vorbea, zicea Întotdeauna „Altul“ cu A mare. Fapt e că am sărit În sus, ca mușcat de o aspidă vicontele tresări ca mușcat de o aspidă o sudoare rece ca gheața Îi brobona fruntea baronul Îl privea țintă printre rotocoalele leneșe ale țigărilor lui fine, rusești „Vreți să spuneți, am Întrebat, că se intră În criză nu din cauza divorțului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
alte elemente creștine, pe care le-au integrat propriei spiritualități. Era pe vremea Cruciadelor. Mai precis, pe la sfârșitul celui de-al unsprezecelea secol al erei noastre. Și mai precis: anul 1099. în acea cruciadă s-a întâmplat să lupte și vicontele de Turenne, un om foarte devotat apărării religiei creștine în fața ofensivei musulmane. Ajungând el pe pământul sfânt, înaltul nobil și oștean a fost impresionat de tot ce a văzut. S-a închinat cu evlavie la relicvele ce aminteau de Cel
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
s-a jertfit pentru iertarea păcatelor noastre, Domnul Iisus Hristos Nazarineanul. El s-a întors acasă cu un gând: să realizeze ceva care să amintească și francezilor de începuturile erei creștine. Gândindu-se pe tot parcursul drumului de întoarcere acasă, vicontele a descoperit până la urmă soluția. în apropiere de Turenne, trecând printr-un sătuc care abia se înjgheba, cu oameni nevoiași dar cu credință în Dumnezeu, el a hotărât: - De azi înainte, acest cătun se va numi Nazareth. Oamenii s-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
semnificații, precum și o altă rezonanță, s-a ajuns ca, în timp, să se folosească doar cuvântul Merle. Aceasta s-a petrecut, probabil Îsau în mod sigură, după ce oamenii din Evul Mediu, organizați în mici stătulețe Îprovinciiă, conduse de prinți, conți, viconți, duci, au început să construiască fortificații suplimentare, sporind astfel buna apărare împotriva eventualilor Îsau virtualiloră năvălitori. Așa s-au petrecut lucrurile și în cazul Castelului Mierlelor, a cărui primă atestare documentară vine de prin secolul al XIII-lea. Locul, semănând
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
La plată mușteriul ezită o clipă cui să dea banii. Dar finul întinse mâna hotărât, înșfăcă hârtiile și le trecu prin barbă cu privirea lui sălbatică care lucea de satisfacție. - Hai noroc, și să trăiești ! EXECUȚIA Câtva timp Lică fusese vicontele de Bragelonne : îi plăcea să-l sărute marchiza de Chevreuse și să fie înconjurat de o ceată de ogari, tot așa de mult ca duelurile din înserările parisiene. Apoi citise o carte cu aventurile unui pescar ; după ce o termină se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
-se la picioarele ei, ea fiind acum ca și oarbă, acoperit cu o blană de berbec. Lâna de Aur! S-a spus că țintea la tron, dar știam că el voia cu totul altceva, controlul asupra Planului. Atunci a devenit viconte de Saint-Alban. Și, imediat ce s-a simțit tare, l-a eliminat pe Dee. Regina a murit, trăiască regele... Eu eram acum un martor nedorit. El m-a atras Într-o cursă, Într-o seară În care, În sfârșit, Dark Lady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
citească paginile lui și eliminând referințele personale. Ne lăsă chiar să credem că Abulafia i-a furnizat combinațiile. Că Bacon era autorul manifestelor Roza-Cruce, citisem deja și În altă parte. Dar o aluzie mă frapă: aceea că Bacon ar fi vicontele de Saint-Albans. Ceva Îmi tot zumzăia prin cap, ceva care avea de-a face cu teza mea mai veche. Mi-am petrecut noaptea următoare scotocind printre fișele mele. „Domnilor“, le-am spus eu În dimineața următoare, cu o anume solemnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
retrage, așteptând, omul Însărcinat să stabilească cel de-al treilea contact. Saint-Martin-des-Champs era „Le Refuge“! „Totul intră la fix, ca Într-un mozaic“. „Acum urmăriți-mă. În epoca Întâlnirii eșuate, Bacon are doar douăzeci de ani. Dar În 1621 devine viconte de Saint-Albans. Ce anume găsește el În bunurile strămoșești? Mister. Fapt e că tocmai În anul acela cineva Îl acuză de corupție și pune să fie Închis pentru câtva timp În temniță. Bacon găsise ceva care provoca teamă. Cui? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
totul și nu are nevoie de celelalte fragmente. Nu, lucrurile trebuiau să fie mai complicate. Ne Înfierbântarăm timp de câteva zile, până când Belbo se hotărî să recurgă la Abulafia. Iar răspunsul a fost: Guillaume Postel moare În 1581. Bacon e viconte de Saint-Albans. La Conservatoire se află Pendulul lui Foucault. Venise momentul să-i găsim o funcție Pendulului. Am fost În măsură să propun În câteva zile o soluție cât se poate de elegantă. Un diabolic ne propusese un text despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
avea să se Întâmple. Printre atâția exaltați care Înghit momeala, cineva din nucleele autentice, luat prin surprindere, iese În față. În cazul ăsta, ți-nchipui cât s-a mâniat Bacon: Fludd, imbecilule, nu puteai să-ți ții gura? Dar, domnule viconte, My Lord, aceia par să fie de-ai noștri... Cretinule, nu ai fost Învățat să n-ai Încredere În oamenii papei? Pe tine trebuiau să te pună În frigare, nu pe nefericitul acela din Nola!“ „Dar atunci“’, zicea Belbo, „de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
înainte de a începe efectiv povestea aventurilor lui Don Quijote și ale lui sancho Panza, marele Cervantes ne obligă să digerăm o alambicată dedicație de o pagină în onoarea unui suveran (Ducelui de Bejar, Marchiz de Gibraleón, conte de Benalcázar y Beñares, viconte de La Puebla de Alcocer, Domn al orașelor Capilla, Curiel și Burguillos etc.). apoi i se adresează cititorului prin intermediul unui prolog etalat pe 11 pagini (Cititorule lipsit de alte treburi, și fără să mă jur m-ai putea crede că tare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ne înțelegem lumea. Poate că ar trebui să nu mai căutăm narațiuni totalizatoare care să dizolve diferențele și contradicțiile". 352 Ihab Hassan, ibidem. 353 În 1962, Italo Calvino publica, într-un volum unic, intitulat Strămoșii noștri, trilogia de romane cuprinzând Vicontele tăiat în două, Baronul în copaci și Cavalerul inexistent. Lor li se adaugă o fertilă creație nuvelistică (din volumele La urmă vine corbul, Intrarea în război, Povestiri), Basme, dar și o susținută activitate eseistică și publicistică. Italo Calvino a condus
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
simbolice din jurul statutului de apartenență la această elită a Vechiului Regim. Totuși, nobilimea reprezintă un grup cu poziții sociale disparate. Unii nobili sunt bogați, alții săraci. Găsim printre ei persoane reduse la condiția de simpli salariați de condiție modestă, precum vicontele François-René de Bayle, șeful stației de metrou pariziene, ca și oameni foarte bogați. Familia Wendel și-au construit averea în domeniul siderurgic din zona Lorenei. Baronii Rothschild, care au primit titlul de la împăratul Austriei, prin intermediul lui Metternich, sunt desigur de
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
acest punct de vedere, un moment crucial. S-au văzut aristocrați încercând să "păstreze sau să reînvie tradiția nobililor oțelari". Cei mai celebri au fost familia Wendel, dar și mareșalul Soult, duce de Dalmația, care s-a asociat cu un viconte de La Rochefoucauld pentru a pune bazele Companiei de Oțeluri d'Alès [Vidalenc, 1966, p. 29]. Capitalul industrial și financiar a devenit indispensabil nobililor pentru a-și asigura o poziție dominantă, pe care simpla deținere a unor bunuri funciare nu ar
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
evrei ruși." Și: "Vineri, 21 iulie/2 aug. 1878 (ora 11) ajuns la București... eu îndată iarăși la lucru, în mijlocul încurcăturilor Horowitz Warschawski Rubinstein Hessen Hagianoff", pentru ca miercuri, 26 iulie/7 august, să noteze: "la 8 (seara) la Warschawski cu vicontele de Gaston (prestidigitator și redactor la jurnal la Constantinopol)". Incredibil, dar Maiorescu regretă faptul că s-a încheiat războiul, frustrându-l de noi câștiguri. Comparați preocuparea galopantă pentru "parale" cu publicistica extraordinară a lui Eminescu privitor la complexitatea evenimentelor în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
amante pe care le-a avut. Lucrarea apocrifă intitulată Mémoires de M. de '*** pour servir à l'histoire du XVII* siècle, 1643 1690, publicată prima dată în anul 1760, la Amsterdam, Editura Petitot, a fost atribuită lui Nicolas de Flecelles, viconte de Corbeil, presupus 52 conte de Brégy. În această lucrare se dezvăluie un secret amoros al regelui. Astfel, pe când ieșea din baie, la vârsta de șaisprezece ani, a fost surprins de doamna de Beauvais, spălătoreasa reginei Ana, care l-a
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]