6,727 matches
-
a poemului, decantarea expresiei până la obținerea unei sublimități bacoviene duc la o cerebralizare a sentimentelor, la o și mai puternică "abstractizare" a lor (în sensul că devin idei, tipare emoționale, evitându-se trăirea telurică, primară). Adevărată bijuterie stilistică, textul se videază la un moment dat, ilustrând înfricoșătorul "teatru gol" (scenă goală). Reiterarea unor versuri întregi ne îndreptățește să credem că Emil Botta practică un lirism circular care centripetează, în zonele de suprafață, forța poemului. În adâncime, însă, îndărătul cuvintelor, aceste forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vorbind) Și cubul se transformă astfel în anarhie, într-un teatru absurd ori grotesc, zgomotos și deșănțat, aflat sub zodia arbitrarului și a luxurei. Dar poate cea mai traumatizantă experiență a poetului este cea oferită de scena goală, teatrul gol, vidat de paiațe și de zgomote, de culori și de forme. Vidat de aplauze: Atunci, dominând acea tăcere asurzitoare, a vorbit un om înalt, cel mai înalt om din lume. Se furișase tiptil ca un motan încălțat. "Teatrul e pustiu", rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
absurd ori grotesc, zgomotos și deșănțat, aflat sub zodia arbitrarului și a luxurei. Dar poate cea mai traumatizantă experiență a poetului este cea oferită de scena goală, teatrul gol, vidat de paiațe și de zgomote, de culori și de forme. Vidat de aplauze: Atunci, dominând acea tăcere asurzitoare, a vorbit un om înalt, cel mai înalt om din lume. Se furișase tiptil ca un motan încălțat. "Teatrul e pustiu", rosti. Aș putea semnala doar existența lui Barbă-Rară, figurantul care a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și acceptarea ficțiunii ca pe o stare de infinitate: Amintire tăcută, concentrată, fără comentarii. Sensibilul dus la esență ultimă, la vidul intact, la nimic. Aceste cuvinte definesc întreaga lirică a poetului, cu dubla sa mișcare: din afară în interior (subiectul vidându-se de sine) și dinăuntru în afară (unde subiectul își proiectează eul înstrăinat, ascuns sub diferite măști la fel de străine). Totul se întâmplă cu un puternic simț al transcodării, al devierii sensu-lui prin exploatarea caracterului tautologic al imaginii. Mai departe, serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de magia scenei, hiperconștientă de iluzia în care se complace și pe care crede că doar o mimează, dar constată că nu o poate depăși. Absența este fundamental polisemantică, populată de viziuni. Prin implozia naturii (absență dusă la paroxism) se videază scena. Actorul lipsit de scenă (spațiu sacru!), ca și de recuzită, este un nonsens: Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de victorii? Jocul actorului este în sine o dramă. El e conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical pe umăr: Pământul și cerul dormeau duși visând o irealitate. Ape și văi, codri și munți se nășteau din albele frunți. Ideea că viața e vis ("La vida es sueño"), că întreaga existență nu este nimic altceva decât un imens semn de întrebare, își găsește echilibrul în ironie. Fr. Schlegel arată că "O ideea este un concept împlinit până la ironie, o sinteză absolută de antiteze absolute, schimbul neîncetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vin îndată geniului ratat. I se întâmplă uneori să facă rău spunând ceva foarte diferit de ceea ce vrea să facă sau să spună și asta pentru că cei de-alături îl cred nebun; alteori îi trece prin minte că lumea e vidă și că toți sunt umbre, umbre fără substanță, nici materie, nici lucru palpabil, nici conștiință. Arde de dorinți să se vadă dinafară, cum îl văd ceilalți, și pentru a reuși să iasă din sine însuși, rămâne să fie el însuși
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
acest epilog, a cărui istorie o cunoaște și în momentul unei naturale asociații de idei i-a venit în minte acest sonet frumos al lui Lope de Vega care începe așa: Un soneto me manda hacer Violante; que en mi vida me he visto en tal aprieto...31 Când voi termina acest epilog, în funcție de ceea ce îmi vor răspunde, îi voi pune la sfârșit al treilea vers din a doua strofă de trei a sonetului. De asemenea să ne amintim, de ce nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
bolșevicii au ajuns la putere. În formele degradante de acum, "corectitudinea publică" face cu agresivitate același lucru. Și fascismul, și comunismul visează la o lume dominată de uniformitate (dacă de cimitire e mai greu!), în care singurul limbaj e cel vidat de sens, iar asperitățile sunt rezolvate prin eliminarea brutală din comunitate a celui incapabil să adopte "newspeak"-ul ieșit din mințile îmbibate de ură ale ideologilor cu pretenții de mântuitori. Cartea lui Jonah Goldberg e lucrarea unui militant, și ea
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
că n-avem un echivalent al lui Proust, dar de această lacună suferă majoritatea literaturilor lumii. Lăsînd la o parte pe descriptiviștii actuali, Georges Poulet însuși sublinia: instabilitatea locurilor, spațiul pierdut, personificarea culorii, fragmentarea, discontinuitatea, farmecul locurilor, lacunelor, eterogeneitatea, distanțarea vidă, iradierea, expansiunea, sinuozitățile, suprapunerile, aș spune, magia locurilor, onirismul, străfundurile memoriei, schimbarea de perspectivă (G. Poulet, Espace proustien, Gallimard, 1982). Mihaela Mancaș se referă adesea la Noul Roman; aici nu fac decît să menționez eseul lui Alain Robbe-Grillet, Pour un
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
substanțelor primordiale atribuindu-li-se o sorginte divină... Putem spune, în consecință, că un misticism păgîn, de lume incipientă, străbate aceste stihuri ce riscă însă, tocmai prin tiparul lor abreviat, de inscripție a se plasa într-un spațiu prea larg, vidat prin neglijarea fenomenologiei curente a eterogeniei celor ce sînt. Intuind o atare primejdie a plonjării în excesivă abstragere, autorul își compune o înfățișare de personaj ce mediază, "umanizează" experiența inițierii în intelect. Această postură epicizată a sa e cea de
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
că suferiți odată cu mine, pentru mine și numai din cauza mea! Da, stăi cuminti, cî om răzbati noi, cî mari-i Dumnezău și multi ninuni mai poati faci! Nici nu știm noi ci ni pregătești! Ia, dă fesu’ gios sî mai videm cum ti faci ghini! Ștefan Girovescu se conformă ca În fața unui doctor și spuse fără sfială: Ia priviți ce frumos arăt și asta numai datorită Îngerilor mei pământeni! Da, chiar ai dreptati! Ioti, Victori cum s-o Închis, păi, cum
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pre și post bovarici ai eroinei lui Flaubert - „adormiții treji” Jacques Melancolicul, Hamlet, Viola (A douăsprezecea noapte), Dromio și Antipholus (Comedia erorilor), Don Quijote (ca și el, crede Miriam Cuibus, Emma circulă prin lume „ca printr o carte uriașă”), Segismundo (La vida es sueno), Jedermann, Lucia de Lammermoor, Cotrone (Uriașii munților), Irina ( Trei surori), Peer Gynt, Gaev din Livada...; despre acesta din urmă, chiar nu ne putem Înfrînge dorința de-a cita părerea autoarei, redactată, din nou, Într-un stil cuceritor: „Într-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
utendi et abutendi. Limitele acestui drept decurg rațional din scopul dreptului În general, care este esențialmente social și trebuie să armonizeze posibilitățile fiecăruia cu cerințele binelui comun. De asemenea, dreptul la muncă - insistă exegetul italian - nu rămâne o formulă goală, vidă de orice conținut. Este indispensabil ca fiecare să primească, la vârsta cerută, un anumit grad de instrucție și educație. Statul trebuie, În același mod, să prevadă, supraveghind și completând opera familiei și a organismelor private. „În nici un caz sărăcia mijloacelor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
doar niște glume cu fofoloance. Nu sunt glume despre femei. Nu au nimic de-a face cu femeile. Razza îi retează femeii fofoloanca arhetipală și o expune pentru ca lumea s-o poată vedea și aprecia, tocmai ăsta e clenciul, mulțumirea vidă în care oamenii își proiectează atitudinile. În definitiv, ce rămâne dintr-o gaură dacă o scoatem din pământ? Cita din nou din articol, realizase Bull. Și avea dreptate, pentru că acele cuvinte încă licăreau proaspăt pe ecranul LCD al laptopului aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
radicali mov sub matricea hermafrodită a unei lumini solare cu mister lunar. Fie aceste curbe, străzi, linii, blocuri, punctate de ochii ferestrelor; grădinile, mulțimea de ființe furnicând prin labirinturile vieții, căutând prin ecuația existențială, prin care parantezele muzicale cuprind mulțimea vidă în șir monoton, satisfăcând inegalitățile, iar rezultatul teoremelor lui Lebesgue să tindă spre voracitatea acestei mulțimi. Deci, conform înaltei gândiri pline de lumină, funcția are valori repetabile, indiferent de spațiu, indiferent de timp. Geniala descoperire îl plasă pe Nilă Hagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de „fabule“ care au ca model textul urmuzian. Prima îi aparține cunoscutului scriitor și publicist Pavel Șușară și se remarcă printr-un umor rafinat, astfel încât... nu face obiectul investigației noastre. Cea de-a doua, Absurdistan sau tzara lui Urmuz (Euro - Vida M, col. „Singular“, 2000), publicată de Romulus Sălăgean, este însă un fiasco, ceea ce înseamnă că ne putem ocupa de ea. Spre deosebire de Urmuz, care a lăsat o clipă limbajul să funcționeze în gol, curios să vadă ce se întâmplă când un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a răspuns doctorul, pornind grăbit spre ieșire... făcând uitat faptul că are pe deget inelul bulibașei... ― ȘÎ când știu eu răzultatu’? ― Da’ ce aveți voi... de vă băgați În sufletul omului ca musca...? ― Da-i a’ nostru șî vrem sî-l videm acasî, cî l-o uitat satu’ di când o plecat... Biata țigancă vorbea deja cu ușa, care i s-a Închis În față. „Uiti-ti numa’ ci Însamnî domnu’ profisoru’ șî cu domnu’ doctoru’ ceal tânâru’, cu vorba ca di
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trezit salutat de o țigancă, Însoțită de un flăcău tăciuniu. A privit la femeie și repede și-a dat seama că este fosta lui pacientă de la Pomârla și cea cu inelul bulibașei... ― Apăi, bunule, am vinit cu ficioru’ meu sî videm di târguieli pintru nuntî. SÎ Însoarî, mânca ț’-aș. Iaca amuș Îi toamnî șî giucăm la nuntî. ― Ce face bulibașa, pe care l-am operat? ― Numa’ suflețălu’ matali ceal bun șî mânuțâli aiestea - i-a cuprins țiganca palmele Într-ale
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sî văd dacî viniț’ la noi, cum ne-o fost vorba. Da’ numa’ nu chica fețî boirești la drum lung... Așă cî ci mi-am zâs? Ia sî trag eu o fugî pânî la șpital la domnu’ doctoru’ nostru sî videm ci gânduri ari. ȘÎ te-am așteaptat aici cî În șpital nu sî cadi... ― Cam ai dreptate matale. Cât privește drumul nostru către dumneavoastră, nu ți-oi putea spune nimic până nu stau de vorbă cu domnul profesor. ― ȘÎ cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
opirez’ mata, domnu’ profisoru’? Tari ti rugăm... Agiutâ-ni cî... Uiti, ea Îi mama Stăncuțî... Profesorul a stat puțin În cumpănă și apoi a răspuns: ― Bine. Am s-o operez eu. Așa că mergeți acasă În pace. ― Da’ nu putem s-o videm? ― Ca s-o vedeți trebuie să stați până la amiază... Să știți Însă că aici nu va duce lipsă de nimic. Vom avea noi grijă de toate. Fiți liniștite. Veniți peste patru zile. ― Dacî așă spui matali, domnu’ profisoru’, atunci vinim
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în care este îmbrăcată. Interdicție totală de a se mișca. Dacă se mișcă simte dureri mai ales în coapsa stângă. Are gânduri, are senzații și simțăminte, deși nu își simte capul, de parcă în locul lui s-ar afla o imensă cavitate vidă. Presimte că în patul din stânga ei, acela în care suferise tânăra care plecase în fotoliu pe rotile, nu este nimeni. Nu aude ușa deschizându-se și nici pașii ușori care se apropie. Tresare când o voce autoritară i se adresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Plecăm la Timișoara! Au răspuns o mie de glasuri într-unul singur, fără să mai țină seama de situația în care se aflau... * * * Un manelist răgușit, puțin amețit și cu salivă pe buze, împreună cu o colegă tabagică, ambii cu privirea vidă, interpretau obsesiv aceeași strofă a unui posibil șlagăr: Haide Escu la putere!/ Scapă țara de lichele!/ De coirupți și marii hoți,/ Să dai de pământ cu toți! Și întreaga comédie se derula ca urmare a promisiunilor ferme de la marele miting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
apologia "războiului drept" ca mijloc "eficient" de prevenire a terorismului, să adopte principiul neutralității (fie cu asumarea trecutului, precum germanii, fie fără această asumare, ca japonezii) sau să încerce, pe cont propriu, sfărâmarea celui mai pernicios dintre falșii idoli: eticul vidat de apelul la sacru, care, deși apără și chiar garantează dreptul la viață al fiecărui individ în plan teoretic, îl condamnă pe acesta din urmă la moarte în plan practic. Această ultimă soluție nu este însă posibilă decât printr-o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
reuși să accept ceea ce s-a întâmplat". Comparați acest scurt și deosebit de intens pasaj, în care metaforizarea este implicită, cu cel din Ciocoii vechi și noi, în care arhivarul descrie cât se poate de prolix (practic, funcționăresc) iubirea exemplară și vidată de tușe freudiene dintre banul C... (desemnat anterior, printr-o delicioasă sintagmă redundantă, drept "venerabilul bătrân") și odrasla acestuia, Maria: "se apropie de bătrân și depuse pe mâna lui un sărut inocent și plin de dulceață. Bătrânul o strânse la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]