1,913 matches
-
erau foarte clare și de mult stabilite în sensul de care vorbea el. Mariana vrea și ea să ne mutăm aici! Bine, să vedem, încuviință Stelian liniștit și îi promise să se ducă într-o zi pe la secția financiară din Vidra, ca să se intereseze dacă exista vreun post liber de contabil. 6 Peste câteva zile Virgil plecă la mănăstire, că să-și petreacă acolo restul concediului, iar Stelian rămase din nou singur. Gândindu-se că era posibil ca Virgil să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a se muta înapoi la Vărăști și dorea să știe dacă se interesase în legătură cu transferul lui. Se porniră însă niște ploi reci de toamnă și mai trebui să aștepte câteva zile, până când putu să se ducă la secția financiară din Vidra, ca să vadă ce era de făcut cu serviciul lui Virgil. Îl găsi pe șeful secției financiare în toane bune și avu cu el o discuție interesantă și deschisă. Din păcate, însă, îi comunică la sfârșit omul cu franchețe, secția financiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atât și, încheindu-și activitatea cooperatistă pe anul 1953, își luă concediu fără plată până după sărbători (la cel legal de odihnă neavând încă dreptul, după numai câteva luni de serviciu). În ziua următoare se mai duse încă o dată pe la Vidra, unde află că postul de contabil pentru transferul lui Virgil tot nu era liber. Apoi, la sfârșitul săptămânii, își pregăti o valijoară de voiaj, încuie cu grijă toate ușile casei și puse un lacăt mare la poarta de la drum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mare la poarta de la drum și, pe o vreme de ploaie amestecată cu lapoviță, îmbrăcat cu un vechi palton și cu căciula bine trasă peste urechi, se urcă în căruța lui Mitică al lui Caloianu și o porni spre gara Vidra, iar de acolo mai departe, spre stațiunea din vestul țării, unde spera să afle alinare pentru suferințele trupești și să mai uite puțin, dacă s-ar fi putut, de cele sufletești. PARTEA A DOUA CAPITOLUL I 1 Încrezător în perspectivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să afle alinare pentru suferințele trupești și să mai uite puțin, dacă s-ar fi putut, de cele sufletești. PARTEA A DOUA CAPITOLUL I 1 Încrezător în perspectivele sale de viitor, Virgil sperase să obțină transferul la secția financiară din Vidra mai înainte de sfârșitul anului și, când într-una din zilele lui decembrie, poștașul îi aduse la serviciu, împreună cu ziarul la care era abonat, un plic albastru de la tatăl său, el se bucură copilărește, crezând că lucrurile erau pe cale să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi erau de ajuns. Dar, din păcate, iată că, vrând-nevrând, mai avea încă de stat și de răbdat prin aceste locuri străine cine știe cât timp. Oare chiar nu se putea găsi un post liber și pentru el la secția financiară de la Vidra sau bătrânului nu-i surâdea perspectiva de a-l vedea întorcându-se în casa părintească, pentru motivul că se deprinsese, poate, prea mult cu traiul său de om singur, liber și independent? Nu era sigur că așa ar fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bec anemic. Era o noapte rece, de sfârșit de an, dar liniștită. Cu toate că nu prea avea chef de vorbă, fiindcă era foarte obosit, Virgil nu se putu reține să nu-i pomenească cumnatului său despre dezamăgirea sa în legătură cu transferul la Vidra, pe care ar fi vrut să-l obțină mai înainte de sfârșitul anului și care se amâna dumnezeu știa când, fiindcă bătrânul plecase la băi, fără să fi rezolvat ceva în acest sens, așa cum promisese. Lazăr se opri și îi strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
binișor, beneficiind de amiciția cu secretarul Girolteanu și de ajutorul dezinteresat al Caloienilor, care-i aduceau din când în când, cu titlu de pomană creștinească, bucate gătite, și se îngrijeau de grădina casei, unde semănaseră cartofi. În legătură cu chestiunea transferului la Vidra, nu era, deocamdată nimic lămurit; Stelian avea de gând, totuși, să se mai ducă pe la secția financiară a raionului și să discute din nou cu șeful secției, să afle cum mai stăteau lucrurile. Din nou dezamăgit, Virgil începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se mai ducă pe la secția financiară a raionului și să discute din nou cu șeful secției, să afle cum mai stăteau lucrurile. Din nou dezamăgit, Virgil începu să se gândească că n-ar fi stricat să meargă el însuși pe la Vidra, ca să vadă ce se putea face pentru a grăbi transferul. În săptămânile și în lunile care urmară, el continuă schimbul de scrisori cu bătrânul, dar lucrurile se împotmoliră tot mai mult. Prin februarie, văzând că nimic nu se mai mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care urmară, el continuă schimbul de scrisori cu bătrânul, dar lucrurile se împotmoliră tot mai mult. Prin februarie, văzând că nimic nu se mai mișcă, Virgil se decise să apuce taurul de coarne și să facă, în fine, deplasarea la Vidra, dar tocmai atunci îi veni Marianei sorocul să nască și trebui să amâne, din nou, totul pentru altă dată. Până atunci, soția sa își dusese sarcina cu bine, deși nu se mai putuse bucura, ca în vremea când era însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Stelian la grea încercare, dar cu chibzuința lui de bun gospodar, precum și cu ajutorul vecinilor și al secretarului Girolteanu, care-i trimisese în două-trei rânduri acasă lemne de foc, ieșise în primăvară cu bine. În preajma Paștelui se dusese din nou pe la Vidra, ca să vadă ce se putea face cu serviciul lui Virgil. Din păcate, se întorsese așa cum plecase, fără să fi rezolvat nimic. Nici un post de funcționar contabil nu devenise între timp vacant. Totuși, cu amabilitate, șeful secției financiare, îi făcuse cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să obțină în cursul acelui an mult doritul transfer. Zadarnic îi tot scrise el tatălui său, cu rugămintea reînnoită de a grăbi cu rezolvarea problemei și zadarnic se deplasă el însuși, într-o zi ploioasă și rece de toamnă, la Vidra, în același scop. Ușile transferului său rămâneau mai zăvorâte decât o poartă de cetate. Din acest motiv, el avu tot mai dese dispute și chiar certuri cu Mariana, care, după plecarea Iustinei și a lui Lazăr Popescu la Vărăști, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și să se șteargă la cur, fluierând a pagubă. 2 De-abia în anul următor, în vară, reuși Virgil să obțină, în sfârșit, după chinuri și lupte seculare, mult visatul transfer. Întâmplarea făcu ca unul din contabilii secției financiare de la Vidra să vină la Brănești, unde își avea familia, iar Virgil să meargă în locul său; mai bine nici că s-ar fi putut!... Stelian nu avu nici o contribuție la acest aranjament, dar se arătă și el foarte satisfăcut de reîntoarcerea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să moară ei, poate, și de acest regim țara tot n-avea să scape. Puterea sovietică era prea mare, pentru ca o biată țărișoară ca România să se desprindă cu ușurință din amarnica-i îmbrățișare... 4 În noul său serviciu de la Vidra, Virgil reuși să se acomodeze cu destulă ușurință. Experiența anilor petrecuți la secția financiară din Brănești își spuse cuvântul și îl ajută să devină, în scurtă vreme, șef al serviciului buget. Mai mult chiar, la Vidra el ajunse să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
noul său serviciu de la Vidra, Virgil reuși să se acomodeze cu destulă ușurință. Experiența anilor petrecuți la secția financiară din Brănești își spuse cuvântul și îl ajută să devină, în scurtă vreme, șef al serviciului buget. Mai mult chiar, la Vidra el ajunse să treacă drept un tip conștiincios, priceput și harnic. La acestea se mai adăuga și corectitudinea sa, astfel că șeful secției financiare, Bârlădeanu, cel care îl tot purtase cu vorba pe Stelian, motivând că nu sunt posturi libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scurtă vizită, maica Agripina, care își încheiase slujba de la Institutul Teologic și se întorcea la mănăstire. Restul acelui an trecu într-o relativă liniște, fără evenimente notabile în viața familiei. Virgil ajunse să se simtă în noul lui serviciu de la Vidra la fel de bine ca în serviciul pe care îl avusese la Brănești. Un singur incident neplăcut avu loc în preajma sărbătorilor de iarnă, când fu chemat, într-o noapte, la postul de miliție, unde un ofițer de la Securitate îl supuse unui lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se așternea un lințoliu greu de liniște, familia Teodoreștilor trecea din nou prin momente de cumpănă. Astfel, Virgil, de la a cărui întoarcere acasă nu trecuse decât un an și ceva, hotărî să se mute cu Mariana și cu copiii la Vidra, într-o casă cu chirie. Hotărârea se datora nu doar gurii soției sale, care de câtva timp îl tot bătea la cap că numai la Vidra și doar la Vidra, cu toții împreună, și-ar fi putut găsi cu adevărat fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un an și ceva, hotărî să se mute cu Mariana și cu copiii la Vidra, într-o casă cu chirie. Hotărârea se datora nu doar gurii soției sale, care de câtva timp îl tot bătea la cap că numai la Vidra și doar la Vidra, cu toții împreună, și-ar fi putut găsi cu adevărat fericirea, dar și altor motive. De curând, socrul Grigore Gospodin, tot umblând să cumpere pământuri în stânga și-n dreapta și să-și dezvolte afacerile lui cu grădinăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
hotărî să se mute cu Mariana și cu copiii la Vidra, într-o casă cu chirie. Hotărârea se datora nu doar gurii soției sale, care de câtva timp îl tot bătea la cap că numai la Vidra și doar la Vidra, cu toții împreună, și-ar fi putut găsi cu adevărat fericirea, dar și altor motive. De curând, socrul Grigore Gospodin, tot umblând să cumpere pământuri în stânga și-n dreapta și să-și dezvolte afacerile lui cu grădinăritul, dăduse de buclucul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
servise asemenea instituții. Rămânea numai să stabilească în ce condiții și sub ce formă... ...Dar ce vrei matale să faci nu e bine!... îi reproșă Virgil, cu puțină vreme înainte de a-și lua calabalâcul și familia, ca să se mute la Vidra. Doar nu te obligă nimeni, nu-i așa, să le dai o mână de ajutor acestor porci, așa cum nu te obligă nimeni să ții poza lui Lenin pe perete sau să fii abonat la ziarul "Scânteia"!... Matale greșești și exagerezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atâta la americani!... Pe când discutau așa, portița de la drum se deschise și în curte le intră lelea Căna, nevasta vecinului Ivan, care îl întrebă pe Ștefănel, aflat prin fața casei, dacă era adevărat că ei aveau de gând să plece la Vidra. Era ultima zi de duminică a lunii noiembrie și din cerul plumburiu și mohorât începuse să se cearnă încet prima lapoviță a iernii care bătea la ușă. 2004 2005 CUPRINS PARTEA ÎNTÂI..............................................................5 CAPITOLUL I 7 CAPITOLUL II 20 CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
VIGNETA Cel mai fericit ești, spune Manfred, când articolele încă ți se zbenguie în minte. Dar scrisul le domesticește, ca să nu spun că le ucide. Ceea ce e scris, literele propriu-zise, sunt animale împăiate. în treacăt fie spus, tata avea o vidră împăiată pe masa de scris. Era destul de mică, probabil un pui. în ultima vreme am simțit adesea ceva ce amintește de senzațiile lui Manfred în fața scrisului. Cele mai bune idei sunt cele pe care nu le voi spune niciodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Transformarea limbii române în jargon prin utilizarea abuzivă a diferitelor influențe străine provoacă efecte comice, ca și în Micuța, dar de nivel inferior. Dacă eliminăm tentativele lui Asachi ori Bolintineanu, drama românească istorică în versuri se impune odată cu Răzvan și Vidra, din 1867. Apariția ei nu va declanșa însă o serie. Pînă în primele decenii ale secolului al XX-lea, drama istorică românească în versuri a adoptat, aproape fără excepție, tonul "excelsus", plasîndu-se în registru retoric și valorificînd limbajul nobil. De la
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
în registru retoric și valorificînd limbajul nobil. De la Alecsandri pînă la Davila ori Iorga, s-ar zice că acest registru stilistic a reprezentat condiția obligatorie a însăși dramei istorice. Prima piesă din serie avusese însă un regim diferit: Răzvan și Vidra nu adoptă tonul solemn, nu beneficiază de largi volute retorice, iar drama devine tragedie doar în ultimele scene; pînă atunci, asistăm la o înfruntare de natură psihologică și socială, la un amestec de Victor Hugo (Ruy Blas) și Schiller (Die
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
în dramă ceea ce făcuse în Ursita, adică o reconstituire istorică verosimilă lingvistic. Piesa se petrece în secolul al XVI-lea, ca și Despot Vodă, dar între cele două drame se deschide o prăpastie stilistică. Prin structura ei profundă, Răzvan și Vidra are un regim de excepție în cadrul dramei noastre istorice. Eșuat în poezia lirică, în cele cîteva balade, ca și în poezia cu pretenții filozofice, Hasdeu și-a luat revanșa asupra lui însuși în poezia dramatică. A intuit zona unde originalitatea
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]