146 matches
-
sociale întregi se târâie printre ruinele unui sistem falimentar, măruntelind cu disperare salariile de mizerie. În același timp, o mână de privilegiați își rotunjesc conturile în bănci străine, trăind suspendați în baloane umplute cu heliul verzui al dolarului, izolați de viermuiala - e drept, dizgrațioasa - a prostimii pe spinările căreia s-au cățărat. Ar fi extraordinar dacă aceste privilegii ar proveni din munca, din inițiativa, ba chiar, la limită, din specula - însă într-un cadru firesc, deschis. Nefericirea noastră e că averile
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
să merg, seara, la spectacolul Povești de familie de Biljana Srbljanovic, am rătăcit prin oraș. Atmosfera unui mister omniprezent mă urmărește peste tot. Mă însoțește pe acolo pe unde încerc să văd nevăzutul, să înțeleg de neînțelesul, să-mi imaginez viermuiala de altădată, acel du-te vino de pe Dunăre, din port, din suflete, amestecul de aristocrație și negustorie, de gesturi mari, filantropice, de matrapazlîcuri, de misterul pe care apa, însăși, îl proiectează în jur. De aceea, aproape că nu m-am
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
folcloric, moral asupra unui spațiu - Oltenia - care există la întretăierea dintre veghe, trebăluială, vis, coșmar, agitație continuă, păreri, vorbe, mistic și realitate. Am văzut această propunere cu Gaițele de trei ori. Primul spectacol m-a îndemnat să mai aștept ca viermuiala să-i cuprindă, dinăuntru și visceral, pe toți cei implicați în distribuție. Îmi plăcuse enorm Carmen Tănase în Colette Duduleanu și m-a surprins ce forță capătă și ce culoare acest personaj nu neapărat de prim-plan. Am gustat din
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
este o ipoteză de lucru pe care o acceptăm de dragul sănătății noastre mentale: am înnebuni dacă am intui cît de pătrunși și străpunși suntem în fiecare clipă de săgețile imperceptbile ale lumii cuantice. Imaginea unor particule care străbat instantaneu întreaga viermuială a ființelor de pe glob ne sugerează imaginea unei supe cuantice în care ne scăldăm cu toții fără să avem conștiința ei. Sîntem imersați într-un ocean de particule de a cărui existență nu știm și pe care ni-l închipuim de
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
un pomelnic entuziast în care apar de-a valma dacii, Constantin Brâncuși, Babele, Sfinxul, Ștefan cel Mare, sfinți, hidrocentrale, holde aurii, maci, cai, pescăruși, fii ai patriei cu capetele ițindu-se energice din mulțime pe bulevardele Capitalei (ar trebui oare ca viermuiala lor să-mi inducă subliminal ideea de forță a masei, sau pe aceea mai subtilă și mai reavănă a abundenței de resurse - biologice?). Am jenanta impresie că regizorul s-a plictisit încă de la primele două-trei minute de film și că
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
milioane de spectatori din toată lumea. "Un om, Jean Vilar, un oraș, Avignon, o pasiune, teatrul". Un om mai degrabă taciturn, puțin expansiv a creat unul dintre cele mai dinamice fenomene, susținut continuu de municipalitate, de avignonezi. Și nu numai. O viermuială permanentă, neobosită, animă fiecare străduță, umple pînă la refuz orice spațiu de joc, la orice oră, orice hotel, pensiune, casă de închiriat, terasă, trotuar, grădină. Rumoarea nu încetează niciodată. Am întîlnit oameni care s-au obișnuit să-și facă astfel
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
de tacâmuri ale crâșmelor ce se întind de aici încolo pe kilometri; din depărtări, se aude că prin vata, muzica tărăgănata ce anunță începerea serbării, primele ore ale nopții. În cartierul rezidențial, cu vile ascunse în verdeața și blocuri elegante, viermuiala de vară se presimte la câteva sute de pași mai încolo - în drumul spre ieșirea din oraș, în mahalaua largă prevestita de melodia viorilor și de mirosul fripturii." Scriitorul manifestă o deosebită apetenta pentru revelarea farmecului arhitecturii patinate, din capitală
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
amintește mai ușor măiastrul film al lui Visconti " episodul balului în aristocraticul palat palermitan al principilor di Ponteleone. Scena de la care pleacă excursia hermeneutică este aceea când protagonistul, principele Fabrizio Salina, zărește într-una din numeroasele saloane invadate de musafiri, viermuiala gălăgioasă a domnișoarelor care se zbenguie pe pouf, marea canapea rotundă din mijlocul încăperii. Salina, observă autoarea, suferă atunci o deformare optică, o anamorfoză, prin care fetele i se arată deodată ca o ceată de maimuțe înnebunite și, ca în
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
în lumina taborică a Răsăritului. Pornește de la peisaj sau de la scena de interior și se surpă în aurul iconostasului și în aura Mîntuitorului. Acest traseu care camuflează atîtea evenimente intermediare, o revărsare de povestiri și de forme pe care nici măcar viermuiala din O mie și una de nopți n-ar putea-o echivala, mult mai scurt decît o clipită și mai condensat decît antimateria, este chiar pictura lui Oravitzan. Adică o poveste concentrată despre lumen și lux.
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
violență emoțională. Fiecare dintre voi are de arătat unuia că e mai deștept decât el și altuia că e mai prost decât el. Din cauza asta, de când ați intrat în clasă, toți cu toți aveți câte ceva de împărțit. De-aia și viermuiala asta. De-aia nu ești în stare să taci din gură, Bogdane! De-aia nu sunteți în stare să vă uitați la un filmuleț de trei minute, să citiți textul, că tot timpul sunteți preocupați să-i arătați lu’ Nicolae
Înregistrări compromițătoare cu Laura Georgescu. Un membru CNA îi solicită demisia by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77871_a_79196]
-
vorba de calitatea societății la care ne raportăm. Din „paria-comunismul” lui Ceaușescu, direct sau indirect sprijinit de majoritatea covârșitoare a românilor, nu putea ieși decât ceea ce vedem acum cu ochiul liber: o societate pe drojdie, un mental colectiv deprimant, o viermuială umană fugind de responsabilitate ca dracul de tămâie. Frica românului de a-și lua soarta în mâini se traduce în votul pentru partidele populiste, dominate de figura simbolică a tătucului — fie el zâmbitor (Ion Iliescu), fie, vorba lui Dick Morris
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
ar fi fost prea banal...) care-și asaltează, în repetiții fără partener, idolul ieșit dintre cărți, crai de dughene vieux livres. Probabil, profesor de literatură. Zelul unui narator chițibușar învîrte scenarii după scenarii, unele care merg, altele nu: Intrați în viermuiala pieței, privirea mi-a fost reținută de vrafurile de crizanteme vineții (vor reveni, ca pușca, în ultima scenă, că nu degeaba sîntem la Cehov - n.m.), pe care o țigancă le descărca din portbagajul unei Dacii, gingașele înfrigurate devenind marfă informă
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
teatrului n-a fost însă chiar ușor. Mai întâi fiindcă, dacă citisem foarte mult teatru, nu îl citisem Ťtridimensionalť, așa cum e nevoie ca să fii un bun secretar literar. În al doilea rând, eram foarte departe de a cunoaște tacticile, manevrele, viermuiala pe care o constituie teatrul de oriunde. A fost un șoc pentru mine, pentru că nu puteai să pui bază pe nimic, nu doar pe prietenii, dar nici pe inamiciții. M.I.: Cum așa?! pe o prietenie, presupun că mai înțeleg, dar
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
obligatorie (și unică) a enunțului: Agopian (sau Ilfoveanu) cîest moi, iată cea mai lapidară formulă a identificării. Intr-un comentariu mai vechi asupra unei alte expoziții, încercam să-l plasez pe Ilfoveanu undeva în intervalul dintre Athos și Isarlâk, dintre viermuiala voluptoasă și fosforescentă a Levantului și lumina pură, taborică, fără umbră și fără istorie, a visului isihast. Insă această privire este cu adevărat revelatoare dacă ea îl integrează și pe Ștefan Agopian. Doar alături, cei doi artiști pot fi înțeleși
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
-mi organizeze el un cenaclu literar acasă. M-am luminat la față și am avut câteva luni un Cenaclu de vineri, printre cutii cu cărți (căci nu ne mutaserăm chiar de tot), burta mea enormă (unde se cocea Mira) și viermuielile Nonei (care, de altfel, mergea deja pe picioarele ei). Pe măsură ce ne aprindeam la discuții (deși săracii cenacliști se simțeau ca la sanatoriu, pentru că nu-i lăsam să fumeze în casă, iar asta echivalează încă, în lumea noastră artistică, cu înăbușirea
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
lumea-și vede de-ale ei, nimeni nu are treabă cu vâltoarea politică a Bucureștilor“, mă invită surâzător acum la tot soiul de sindrofii legate de o reușită sau alta, cu o încredere în viitor de-a dreptul amețitoare pentru viermuiala noastră, care-și tot plânge de milă într-o abulie ce frizează cretinismul. Dar spectacolul cel mai excitant pentru mine este amploarea extraordinară pe care a căpătat-o viața la nișă. Și nu doar printre oamenii cu dare de mână
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Marina Constantinescu Bunavestire Aproape douăzeci de zile am fost plecată din București. Din viermuiala și agresiunea patologică a acestui oraș european, în care m-am născut, am crescut, m-am format, am respirat, am iubit, am suferit, am născut, la rîndul meu, am dormit, n-am dormit, am citit, am visat. Am plecat ca
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
o saturație. Încet, încet, oamenii vin la teatru, cumpără cărți nu ca să-și populeze o bibliotecă, ci, pur și simplu, ca să le citească. Am intrat și eu să-mi cumpăr cîteva cărți și m-a trăsnit contrastul. În afara librăriei, vacarm, viermuială, minciună, dezastru. Înăuntru, liniște, gesturi clare, precise, ca și dorințele din spațiul vital și normal. O insulă. Mi-am amintit de Eugenio Barba care vorbea despre teatru în fel și chip, dar și ca „despre un ghetou al libertății, o
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
au fost pervertite, dizidența stă la masă cu prostituția, totul este maculat, lumea este decerebrată, spiritul nu mai este capabil să coaguleze o societate tot mai dependentă de showbiz și de lupta disperată pentru supraviețuire. Totul în jur este fojgăială, viermuială, dimensiunea spirituală rămîne o nostalgie a unor vremuri demult dispărute. Postmodernitatea este un timp al vitezei, al mecanicii al alergării pe orizontală, care face abstracție de dimensiunea verticală a existenței umane. În fața acestui climat dezolant ai două posibilități: să te
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
mutră de nespusă răutate pentru o fetiță de numai cinci ani. Fata ținea în cealaltă mâna un cerc și avea în păr un pompon caraghios, iar băiețelul strângea țeapăn la piept o minge vărgată de cauciuc. De unde se procopsise cu viermuiala asta de rubedenii? Când avusese timp să se-nconjoare cu oamenii-ăștia care trăiseră în București cu mult înainte de venirea ei aici? Căci Maria sosise-n oraș, părăsindu-și Tîntava natală, în timpul războiului, când se angajase, o dată cu Vasilica, ucenică la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înfipsese în țeasta moale a caloianului. Fiecare-și apăsase degetul arătător pe pieptul lui, de-o parte și de alta, așa că-n curând făptura de lut avea coaste. Aduseseră apoi icoana cea făcătoare de minuni cu care cândva preotul înfruntase viermuiala din adânc și rostiseră, fără să-nțeleagă un cuvânt, un șir de vorbe bulgărești, lăbărțate și-mpletite ca o velință mohorâtă. Apoi numărară până când sorții căzură, pentru prima dată în acel an, pe Maria, care se înfiora, pe când celelalte șase se-ntoar-seră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și se-ndreptase către cortina cusută cu paiete scîn-teietoare. Desiree trase de-un șnur pe care băiatul îl observa acum pentru prima oară, și cele două laturi ale cortinei se tra-seră încetișor în părți, dezvelind - ce ciudat! - nu culisele cu viermuiala lor de forțoși, măscărici și îngrijitori, nici măcar noaptea plină de rădaște și stele ce trebuia să se fi lăsat, ci un uluitor, transparent, nesfârșit, parfumat cer albastru ce ardea în cadrul ieșirii, aruncând deodată o fâșie de lumină virginală în întunericul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strada. "Mamaie, dă-o dracului, te caută moartea pe-acasă și tu încurci lumea-n tramvai?" se răstește o țoapă cu păr vopsit portocaliu la o băbuță care-i tușise în față. Ajungi, după două stații, la intersecția Oborului, o viermuiala de oameni, căruțe și mașini cu tabla încinsă de soare. Caldarâmul e plin de balegi. Predomină aici țăranii, cu pălăriile lor negre de fetru și cu pieptare subțiri, de vară. Își cară căruțurile cu ceapă, morcovi și roșii la piață
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mare un cântec vesel: De dimineață lângă lac pescarul amator/ își cânta ca pentru el un cântecel de dor..." Ce de lume! Fiecare zorind spre daravelele lui. Stai în intersecție cel puțin un sfert de oră și, o dată scăpat din viermuiala, tramvaiul țâșnește pe Colentina, stradă la fel de-ngustă ca și Moșilor, dar mult mai pustie. Aici casele se mai ivesc printre maidane și depozite doar ca ultimele cioturi de măsea ale unui om bătrân, care le-a mai și-ngălbenit de tutun
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
am văzut cum bivolarul agățase pe altcineva să-i explice cum își controlează el centrii mai nervoși. Un balon În tren era cald. Cald al dracului, aș putea zice spre a vă aduce pe buze cuvântul monșer. Cald și înghesuială. Viermuială. Aglomerație. Plin de indivizi din Sighetu-Marmației care lucraseră în București sau Bucale cum ziceau ei și care se întorceau acum acasă. Murdari, îmbâcsiți. Papornițele unele peste altele. Din unele, ieșea un miros de salam. Din altele, nu. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]