105 matches
-
vesel de iarnă făcea să scânteieze zăpada așternută pe drum și pe case. Dealurile împădurite ce înconjurau satul care era așezat într-o vale făceau un decor de basm. Câteva zile fusese un viscol cumplit, dar acum natura se calmase, vifornițele încetaseră, vrând parcă să-i lase pe cei ce vor participa la această nuntă să se bucure din plin. Pe ulițe zburau săniile ușoare în clinchetul clopoțeilor de la gâturile cailor și-n ele soseau nuntașii. Clopotele bisericuței sunau voios pentru
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
care știa de la străbunicul lui, ceea ce o să vă povestesc: Era o noapte de iarnă cu vifor. Boii, strămoșii mei, dormeau liniștiți într-o peșteră din Betleem, care le era sălaș, dimpreună cu oile. Deodată, ușa se deschise, și împinși de vifornița de afară, intră un bărbat bătrân, care ducea de frâu un asin, pe care era așezată o femeie tânără. Aceasta, ajutată de bătrân, coborâ și se așeză pe un braț de fân și fără să dea semne că ar avea
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
pregetă să-l înlăture odată cu capul celui hain.” Ultimul cuvânt a fâlfâit în înalturi, pierzându-se ca un fum... ...Zi de iarnă viforoasă. O vreme care te face să-ți fie milă și de un biet câine ce tremură în viforniță. Îmblăniți până peste urechi, cu priviri întrebătoare ițite de sub căciulile cât o lume, boierii intră în sala tronului unul după altul. Îi simt că au inima cât un purice și pe buze le flutură întrebarea: „De ce ne-a chemat vodă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cârtițe, n-avem nimic, facem dragoste și atât; îmi pare rău că nu pot să te invit înăuntru, domnule Sima, nu e loc, dumneata m ai invitat atunci, era loc, dar spune drept, ce te-a făcut să vii, pe vifornița asta, până aici ?“. „Nu, că să vezi, v-am adus niște ierburi, conțin vitamine, să le aveți, la nevoie, sunt bune, deschide ușa să ți le dau.“ „Dumneata, domnule Sima, pesemne că ești un lup și vrei să deschid ca să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
subt călcâie nu se ivește țărâna și piatra ce mi se cuvin. Cum steaua nu are deasupra mea nici un nume, n-o pot ruga nici să se stingă, nici să rămâie. Pîn' la cercul de miazănoapte, unde auzi scârțâind în viforniță osia bolții, umblat-am prin feluri de locuri. Subt semn capricornic răzbii printre pinii cu umbra zgârcită. Seminții, pretutindenea altele, aprind alte focuri, și soarele-mpinge alt orruc. Fâlfâind ca din steaguri cu zariștea-ntreagă, soarta își face cu mine
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cele roz, de culoarea somonului, erau lipite pe lucrurile ei. Apartamentul părea un vârtej de buline colorate. Culorile erau anormale, aveau nuanțe de gaz sau de fiere; pe cutia din care fuseseră scoase scria „nuanțe pastel”. Produceau un efect de viforniță - sau „o grindină de meum‑tuum”, cum i‑am spus lui Ravelstein. O echipă de studenți ai lui m‑au ajutat să‑mi despachetez lucrurile În noul apartament În care m‑am mutat. Printre aceștia era și Rosamund. Firește, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că la masa întinsă-n ogradă/ sunt mai puțini ca-nainte". Un întreg univers rustic umple spațiile poeziei: strugurii roșii, spicul de grâu, porumbul, iezii, șopârlele, vicleimul, colinde în spiritul tradiționaliștilor: "Primiți cu colindul, cinstiți gospodari?/ Primiți Vicleimul?/ Prin veche viforniță, mai bați în zadar/ în poartă cu frigul." Pe poet îl strigă pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor. Sentimentul dezrădăcinării este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Nu vezi că strămoșii noștri au purtat tablaua cu plăcinte?" Nu va fi uitat nici invectiva pe care i-o arunca tatăl, în momente de exasperare, ca cele rememorate de Tușchi: " Când tata se întorcea uneori seara pe viscol și viforniță, pe când eram încă în București, bătea violent în ușa cu geamlâc și noi ne repezeam să-i deschidem. Se întâmpla uneori să nu putem merge și rămânea în sarcina lui Mateiu s-o facă. Se scula tacticos, parcă dinadins, își
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
anul următor aceiași ciobani urcau cu oile la munte. De obicei cu această petrecere se terminau muncile de toamnă. De acum putea să vină iarna. Și nici nu mai Întârzia mult, cu câteva zile Înainte de sfârșitul lunii noiembrie venea deja vifornița. Sătenii nu mai aveau de făcut cumpărături, doar gaz pentru lămpi și lămpașe, chibrituri, sare și bineînțeles tutun. Pentru toate acestea, era suficient să meargă la prăvălia evreilor o dată pe săptămână. Duminica se Îmbrăcau În straie bune și mergeau la
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
acelora dintre elevii săi ale căror familii avuseseră de suferit de pe urma secetei. De fapt, nenorocirea îi lovise pe toți, căci toți erau săraci. Zilnic Daru împărțea copiilor câte o rație, care, nu încăpea îndoială, le lipsise în acele zile de viforniță. Poate că vreun tată sau vreun frate mai mare vor veni astă seară, și el le va putea da puțin grâu. Trebuiau s-o scoată la capăt până la recolta viitoare, doar până atunci. Gerul trecuse și vapoare întregi cu cereale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
furioase, umbrela păcăni cu zgomot, desfășurându-se. Cuprinzând la întâmplare infinitul spațiilor necuprinse s-a stârnit un curent groaznic. Aruncă repede umbreluța, renunță la ochelari și arme și se cățără agil pe motociclul spațial Honda. Trebuia să atragă după el vifornița și furia găurii negre pe trasee secrete și se grăbea viclean să-i ofere o falsă momeală, pentru a deruta inamicul. I se întipări pe mutrișoară un zâmbet cinic și porni imediat; se auzi zgomotul vehiculului tușind cu intermitențe, apoi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu scoate nici un sunet; simte instinctiv trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns sânul plin cu lapte și lacom, începe să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au transmis bărbaților, - Mănâncă... Laur mănâncă! Agitația tăcută a urbei și vifornița se potoliseră. Pe stradă felinarele luminau simptomatic casele și salcâmii nemișcați în gerul care se muiase. Fulgii mari de nea, așterneau zăpada uniform și peste locurile unde nu se depusese omătul. În casă era liniște și cald. Prea multe lucruri
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
reiese că decepția micului corp expediționar (cinci persoane) a fost extrem de dureroasă. Cei cinci au înfipt steagul Marii Britanii și s-au fotografiat. Pe drumul de întoarcere spre ultima bază de la care porniseră, pe un ger năprasnic (40°-42° C) și viforniță cumplită, au ajuns pînă la 11 mile de bază unde ar fi putut fi salvați. Ultima însemnare scrisă de Scott în Jurnal (finele lui martie) conține doar un rînd: We shall stick it out to the end, but we are
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a oaselor în culoare. Colecționam poleieli de ciocolată tot pentru nuanțele lor de nenumit, acele ape de verde și roz care nu erau culori, ci emoție pură, stări pure de spirit. Unde am văzut, într-o noapte de iarnă, pe viforniță, o fereastră colorată în care s-a arătat o clipă un cap de fată, pudrat în obraji, cu buzele violent făcute și cu ochi scîn-teietori? O fată tunsă foarte scurt, care a râs viforniței și, în aburii încolăciți, a închis
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
într-o noapte de iarnă, pe viforniță, o fereastră colorată în care s-a arătat o clipă un cap de fată, pudrat în obraji, cu buzele violent făcute și cu ochi scîn-teietori? O fată tunsă foarte scurt, care a râs viforniței și, în aburii încolăciți, a închis din nou geamul. E o amintire vagă și totuși extrem de persistentă, căreia nu-i pot prinde deloc contururile. Foarte devreme, într-o dimineață înghețată, cu ciripit de vrăbii și crengi aurii 19 de copac
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a îngreunat mușchii și oasele; dacă a fost realitate, am perceput-o cu un câmp de conștiință îngustat, redus la senzații, la culori stinse, la sunete înăbușite. Nu știu cum am ajuns dedesubt, la ușa lor, mare, stacojie, buretoasă de-atîtea ploi și vifornițe. Nu știu cine mi-a deschis, cine m-a condus în camera aceea intimă, luminată de o veioză pusă-ntr-un colț și acoperită cu o bucată de mătase roșie. Femeia era lungită pe cerga de pe patul foarte jos, goală, cu pubisul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
politic și propagandistic ale perioadei Mihai Viteazul, Serata, Facerea lumii, Asediul, Frații (1971) ; Puterea și Adevărul, Aventuri la Marea Neagră, Cu mâinile curate, Bariera (1972) ; Ceața, Ultimul cartuș, Conspirația, Dragostea începe vineri, Departe de Tipperary, Șapte zile, Despre o anume fericire, Vifornița (1973) ; Capcana, Trecătoarele iubiri, Întoarcerea lui Magellan, Proprietarii, Un comisar acuză, Trei scrisori secrete, De bună voie și nesilit de nimeni, Stejar, extremă urgență, Tatăl risipitor, Agentul straniu, Un zâmbet pentru mai târziu (1974) ; Zidul, Ilustrate cu flori de câmp
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
1962) 111-112, 115 Vară sentimentală (1985) 234 Vânătoarea de vulpi (1980) 192 Veronica (1973) 198 Viața învinge (1951) 61, 68-69, 76, 78, 80-81, 91, 97, 211, 222, 228 Viața nu iartă (1959) 61, 68, 73, 101-104, 138, 154, 160, 284 Vifornița (1973) 191 Vremea zăpezilor (1966) 111-112 Vulcanul stins (1987) 234, 244-245 Vultur 101 (1957) 61, 68, 97, 114 W W.R.: Misterele organismului (W.R.: Misterije organizma) (1971) 175 Z Z (1969) 174 Zbor planat (1980) 243-244 Zidul (1975) 192-193
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
I Incursiuni prin memorie Același pămînt Era un om nu prea înalt, îndesat, cu ochi zămisliți din lumină, cu fața zîmbitoare și blajină, înfrățit cu pămîntul, cu fluierul din lemn de fag, cu oile, cu cojocul întors pe dos, cu vifornițe și zloate, cu singurătatea și tăcerea, cu oamenii. Admiram la el o centură țintuită cu butonași galbeni, un briceag atîrnat cu o nojiță din piele, un ciomag cu măciulie pe care erau încrustate meșteșugite hieroglife fără înțeles. Îi mai admiram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ajutați și vă mulțumesc de pe acuma. Cu prietenie, Al. Arșinel 3 (Dolhasca), 30 ianuarie 1976 Stimate domnule Dimitriu, Vă rog să-mi iertați neexecutarea acelor obligații ce singur mi leam luat față de D-stră. Am ieșit târziu de la școală. Și cum vifornița crescuse și trenurile nu aveau un mers normal, cu primul autobuz de pe Mărășești, am întins-o spre gară, până ce a sosit trenul de Iași cu 110’ întârziere. Mai greu mi-a venit de la Dolhasca spre casă: troienele erau grozave! Pentru
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
nu cred că mulți savanți citesc „Suplimentul“. Veți zice că nu mai am despre ce bucurii să scriu dacă am ajuns aici. Nu-i deloc așa, numai că voiam să explic cum am reușit zilele astea să mă înseninez, în ciuda viforniței și a întunecărilor de afară și dinăuntru. Ca să mă stâmpăr cumva, n-am făcut sport, n-am băut extract de sunătoare, nici nu m-am ghiftuit cu ciocolată neagră sau cu ardei iute, deși bucuriologii dau undă verde la toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
care nu călcase decât pe trotuar ... ce o aștepta la iarnă, cu zăpezi până la genunchi ... dacă nu chiar troiene de metri grosime. Eu trăisem atâția ani la țară și știam ce înseamnă noroiale toamnei și zăpezile iernii ... adesea însoțite de vifornițe care îți blocau respirația. Spre surprinderea mea ... ea a rezistat eroic ... dar cu greu am ajuns la școala din sat pe la 8,15'. Era un local de școală tipic satelor noastre ... relativ îngrijit, dar pustiu acum încă spre final de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
șubrede de trestie și-n viscolele ernii. Mănâncă lasați pe vine o bucată de mămăligă cu brânză, pe urmă iau ghioaga și se duc iar la treaba lor. Câteodată, în vijelie, o perdea cade, îi strivește. Uneori se rătăcesc în viforniță, îi acoperă ninsoarea, îi rup lupii... Viață de nomazi. Unii dintre locuitorii nestabili de lângă curte au pentru apărare o armă formidabilă ca și-n timpurile preistorice: un buzdugan cu mănunchiul de lemn și c-o boambă mare de alamă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
măcar câteva minute. Totul e ca șuierul acesta al vântului să mă lase În pace! Cum-necum, va trebui să mă adaptez la noua situație și să Încerc să mă detașez de cele ce se Întâmplă În jur. 20 decembrie 2012 Vifornița de afară și-a făcut de cap toată noaptea, iar o ușă sau fereastră deschise au fost mereu izbite de perete, așa că numai somn n-am avut. Iar ca totul să culmineze, am ratat și Sfânta Liturghie, deși la Utrenie
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
însuși, neluând în seamă amenințările tot mai tranșante și transparente ale atacanților mercenari, puși în solda crivățului atotputernic, numai el pasionat până la viciu de muzica interpretată și compusă de el cu un uimitor talent încerca să atenueze asperitățile stridente ale viforniței, opunându-i propria sa formație muzicală, protejând într-o formă discutabilă spațiul în care șapte ființe creștin-ortodoxe dormeau nevinovate, cu ușoare tresăriri spasmodice cauzate de răcirea progresivă a camerei, bombardată de trâmbele tot mai dese și mai furioase ale crivățului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]