478 matches
-
prezintă toți pașii de evoluție ai revistei. Partea cea mai interesantă a prezentării o constituie: Încrestări pentru viitor, din care reținem: „Pășind la acest post de conducere, Între două generații, una care se pleacă spre apus și alta care freamătă vijelios din anii tinereții, Întindem un braț Înspre cei de la dreapta noastră și altul spre Înviorătoarea primăvară, schițăm simbolic semnul crucii și În numele ei chemăm pe toți la muncă spirituală, pacinică și Împăciuitoare. Nu vom Înceta de a aminti și reaminti
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
nici de un vers frânt și nici de nefericiții vraci de grădinarii cei răi de aceste sfinte neînsemnate detalii Rozalia cea fără formă nici înger nici basm e de-abia o adiere deasupra unui strop mai mare ca Dunărea și vijelioasă printre prăzile noastre tălmaci și martoră-a veacurilor prin care se strecoară pulsul mai teribil decât imaginea decât petala insațiabilă a Rozei Rozalia Poeții balene sinucigașe în locul zgârie-norilor în locul unor meșteri și ucenici îndrăgostiți vă repet cu insistență naiv la
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
dreptate, comparație între scrisul lui Florin Toma și cel al lui Urmuz. Totul, în Moștenirea Familiei Bildungsroman concură pentru punerea în evidență a cuvintelor. Jocuri de cuvinte cvasi-gratuite, coq-ŕ l'âne-uri, aliterații (,vântul ce vai! vai! vai! viu vuia voios vijelios"), parafrazarea ironică a unor expresii celebre (,infestina lente"; ,Ce e femeia?... O loază de odihnă și plăcere") sau a unor titluri de referință, (tabloul Stârpirea din Serai, Entomologycum Magnum Neurophylie), onomastica bizară (Cornelia Ceaunu-Rektass, Aliodor Sakâzian-Scripcaru, Filofteia Wesley-Scaraghiaur, Aristide Răchiteanu-Schulf
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
TVR1, Pro Tv, Antena 1...), fiecare dându-ne câte o știre ,în exclusivitate" de care aflasem cu o oră înainte de la alte televiziuni (Prima, Realitatea, Antena 3...). Parcă nimic nu mai contează, doar dezmeticirea din reverie de către prietenul Haralampy intrând vijelios în bucătăria transformată în sufragerie... - Domnule, îmi zice (totdeauna mă respectă când intră încălțat în sufragerie...), lasă teve-ul și ghicește ce am aici... Și-l văd fluturând prin semiobscuritatea încăperii un petec de hârtie. Las telejurnalele și simțind nevoia să
"Niciodată educația nu va mai fi cenușăreasa bugetului" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11105_a_12430]
-
foioase țepile pentru invadatori - vreo douăzeci de mii și mai bine, pe undeva prin preajma Bucureștilor, într-un moment de oarecari neînțelegeri cu puterea otomană. Dacă astăzi Uniunea Europeană procedează cu atâtea precauții la primirea în rândurile sale petentului turc laic, un vijelios trecut militar, fie și cu lamentabil sfârșit, operează încă în memorii. Cât ne privește, de la Mircea cel Bătrân - de la Rovine, la Ștefan cel Mare - de la Vaslui, unde a avut loc prima înfrângere în loc dechis a turcilor în Europa, natura ne-
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
3. Parlamentarii italieni și-au redus salariile cu 10%... Haralampy: - Asta nu e contagioasă? Nu, îl liniștesc. 4. Urmărirea penală va continua să fie anunțată prima dată prin presă, pentru ca vinovații s-o poată șterge din țară... 5. ,Dor de vijeliosul Sebastian Bodu..."(foxtrot, după o melodie de Sergiu Malagamba). 6. Folclor nou: Hai cu mine, măi, băiete, Pe centură, la strumpete Țurai, mă! 7. Etc.
"Acționar este ăla care are acțiuni" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10936_a_12261]
-
prunc! Cu cine l-ai zămislit? Urmează jurămintele corespunzătoare în timp ce pe Prima tv se transmite emisiunea aproape înduioșător de ridicolă - ,Fete fierbinți" - care va contribui, împreună cu serialul despre familia Vijelie (reluat, spre îndestularea sufletească a telespectatorilor...), la ridicarea atât de vijelioasă a respectivului post tv pe stâlpul rating-ului, încât s-ar putea să dispară din puterea vizionării noastre... Ce să facem? Vom suferi consolându-ne cu alte emisiuni, de la alte televiziuni... Apropo: invitatul lui Robert Turcescu la emisiunea ,100%" din
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
înghețate. Balada cîrților Cărți lungi cum plopii cărți scurte cum fustele fetelor romanțioase cărți libere cum azurul ceresc cărți captive cum canarii în colivie cărți fosforescente cum ochii felinelor cărți dure cum bastoanele albe-ale orbilor cărți domoale cum lacuri cărți vijelioase cum motocicletele cărți logoreice cum un italian cărți care nu scot o vorbă cărți ce se dezbracă nervos cum exhibiționiștii cărți ce se-ascund una într-alta la infinit. Zi de octombrie Din neadevăr luăm puterea victoriei înfrîngerile se-adîncesc în
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
luat o traiectorie curioasă și total neprevăzută, de mine cel puțin, că de Taty ce să mai zic. Mai întâi s-a izbit cu un zgomot asurzitor de calorifer, apoi și-a schimbat direcția (fără voia mea) și a pătruns vijelios pe ușa sufrageriei lovind drept în tastatura calculatorului. ( Că și Mamy, ca deșteapta, a pus tastatura exact unde nu trebuia) Și ca să fie și mai rău de atât, acum țopăia țanțoșă pe parchet spre disperarea mea nedisimulată, dar mai ales
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
nori, Ploile din Cer să cadă. Dar când din iad vin drăcușori, Ațâță spiritu-n pradă. De spiritul rău, răzvrătit, Brăzdează Cer cu arc de foc, Alungă duhul îndrăcit, În urmă lăsând curat loc. Căldura o ia din Soare, Aduce vânt vijelios, lapoviță și ninsoare, Prin anotimpul friguros. Menire sfântă-și duc mereu, Arhangeli ca sfinți și părinți, Cât va vrea Tatăl Dumnezeu. De credincioși sărbătiriți. Când vin Moșii de Arhangheli, Fructe se-mpart pentru cei morți, Dar și lumină-n lumânări
MITUL SFINȚILOR ARHANGHELI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384717_a_386046]
-
binevenite. Indiferenți la discursul ei, cei mai mulți oameni continuau să se ghiftuiască și să-și umple sarsanalele, gândindu-se numai la ziua următoare. Mărit pe măsură ce trecea timpul, urletul intens, prelung și lugubru reveni. Îl urmă un val alb și înspumat, ieșit vijelios din lacul de acumulare, amenințând să măture totul în cale. Participanții la sărbătoare intrată în panică, urlară, țipară, împletindu-și glasurile cu schelălăielile și lătrăturile câinilor, până când un individ, cu un ochi ce bătea până departe, anunță: - Ne-a pus
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
de grijile de fiecare zi. Înaintez agale prin multimea de copii care se stropesc cu bucurie unii pe altii până într-un loc de unde pot să mă scufund. Si tocmai când să mă arunc cu forță înainte,un skijet înaintează vijelios spre mine ,tulburându-mi apele și plăcerea de a înota. - Dă-te dom′le la o parte, nu vezi că am demaraj ?! urlă în disperare cineva pe care nu apuc să-l văd fiind prea ocupat cu fuga. Ies... mai
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
generoasă, brațe pline cu belșug de poamă deasă. În coș așez cu grijă, mere și gutui. Cu aroma lor „să rup gura târgului"! Din dealuri, stejarii cu frunze ruginii privesc de sub poale, culegători de vii. Nucii falnici, bătuți de vânt vijelios, plâng de grija roadelor căzute pe jos. Ciocârlia-și ascunde cântec de jale că, pe frig și ceață, tristețea-i prea mare. Vântul duce în zare, jalea frunzelor că, nimic nu le poate fi de ajutor. Furnicile se grăbesc să
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
gură, dar zgomotul dispăruse de mult. „Nu-i semn bun!” - își zise cu amărăciune. Urcă pe scară în fânar, sperând că de la înălțime îl va zări pe Pătru undeva pe coline, la liziera pădurii. Din depărtări un punct se apropia vijelios de sat. Bucuroasă bătu din palme ca o fetiță: - El este, iubitul meu soț! Dar nu termină vorba că o musculiță îi pătrunse în ochi. O scoase cu colțul de la șorț și privi din nou în zare. Spre dezamăgirea sa
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
este, iubitul meu soț! Dar nu termină vorba că o musculiță îi pătrunse în ochi. O scoase cu colțul de la șorț și privi din nou în zare. Spre dezamăgirea sa realizează că din atâta concentrare, acel punct ce se apropiase vijelios, nu fusese decât sărmana musculiță. Amărâtă și ca vai de ea o apucă amețeala și în stomac simți un leșin. Se afundă pe spate în fân, ca să nu cadă din fânar, și cu privirea spre bolta cerului ațipi... Pătru descalecă
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
literară „Patria română“ a scriitorului George Coșbuc. În ultimul timp, copiii, viitorul unei țări, nu mai sunt îndemnați să prețuiască locul din care s-au înălțat, nu mai sunt îndemnați să păstreze cu sfințenie valorile naționale. Timpul pare un râu vijelios care rupe totul în calea lui. Adulții uită să mai trăiască alergând după cele materiale spre a oferi un trai liniștit copiilor, sădindu-le în suflet ideea că totul în viață se rotește în jurul unei singure noțiuni, banul. Copiii îmbrățișează
DIN IUBIRE PENTRU GLIA STRĂBUNĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384071_a_385400]
-
verii - sub semnul Soarelui, îngemănat cu steaua polară a lui Ernest Hemingway, Aldous Houxley, Marin Preda, Dumitru Radu Popescu, George Enescu, Adrian Păunescu -, Corneliu Leu a luat în piept cu frenezie vâltoarea vieții, dovedindu-se un vajnic înotător prin apele vijelioase ale unor timpuri mereu în schimbare. Trece rapid și sigur, ca un precoce, dar temerar căpitan de cursă lungă, prin Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, aruncându-se, cu pasiune, patos și luciditate, în nobila, dar dura profesie de jurnalist
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
capul lui Mihai Viteazul, de la Mânăstirea Dealu?) înainte de a-și scoate noua carte de identitate, pe suport electronic și de plastic, în iarna anului 1993. Combatanții erau plini de vervă, scânteietori în replici, stârnind totdeauna hohote de râs și aplauze vijelioase în finalul spectacolelor. Spiritul de descătușare și de luare în răspăr - cu, aproape, inconștiență juvenilă, afirm acum, pentru că atunci îi lăudam din alte considerente și cu alte argumente, tocmai pentru a nu stârni bănuieli, neliniști ochiului necruțător al cenzurii... - era
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
gata-gata să-și ia zborul. Omul însă doarme liniștit; stânca nasului se înalță drept, traversată oblic de șanțul unei cicatrici; la poalele ei, hățișul mustății e amarnic bântuit de vântul răsuflării; un șuier subțire, apoi tot mai gros însoțește ieșirea vijelioasă a aerului din nări; un alt val de aer, întâlnindu-l pe primul, țâșnește din gură, și astfel unite, formează un singur curent care, din două-n două secunde, mișcă perdelele patului, făcând o deschizătură pe care tocmai intrase musca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dunărene pe grâu, orz, ovăz, rachiu de pere, icre de morun și miere de albine. Suntem deci pe mare, într-o frumoasă dimineață cu soare. O, Mare Neagră! Câți poeți, prozatori, critici nu ți-au cântat cu meșteșugite cuvinte valurile vijelioase! Pe câți mateloți cuprins-ai de-ai morții reci fiori! Câte lighioane groaznice la vedere și atingere adăpostești în întunericu-ți matern! Pe dâra albă de spumă din urma corăbiei, cei patru eroi ai noștri priveau jucându-se delfini albăstrii ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
această mașinărie s-a pus deja În mișcare. Meșterul Îl fixă, surprins de tonul neliniștit. - Dar natura sa nu-mi mai e cu totul necunoscută... murmură el. Privirea lui Dante se aprinse de interes. - Și scopul? - Un lanț de rotații vijelioase. Tot mai accelerate prin reducerea diametrului roților. Cei doi bărbați se priviră țintă În ochi, siguri că aceeași idee le trecuse prin minte. Poetul fu cel care curmă tăcerea cel dintâi. - Așa cum, În univers, cerul Lunii se rotește mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
priorule, zise Alberto, acționând din nou fluturele. Îl făcu să mai parcurgă un sfert de rotație, iar axa Începu să se Învârtă și mai repede. - Cheia acționează asupra frânei interioare, permițându-ne să reglăm viteza de rotație. În mișcarea lor vijelioasă, cele două semiluni opuse creau În ochiul poetului imaginea unui cerc complet din alamă solidă. - Dar la ce slujește? mai Întrebă Dante. Alberto, după o clipă, readuse fluturele În poziția inițială, stingând viața mecanismului, care se opri cu o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de grinzi incandescente ce se prăbușea străfulgerând intermitent prin ferestruicile din zid, ca și când o oaste amețitoare de torțe ar fi coborât vijelios pe scări. Sus, mai rămăsese doar cercul de creneluri carbonizate, o vatră enormă din care ieșeau fum și flăcări roșiatice, aidoma fălcilor unui balaur care Încerca să muște cerul. Intuind prăbușirea, asediatorii se retrăseseră, lăsând pradă focului și surpării trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
maestru în ale pescuitului, inginerul Guță, din ale cărui mâini ieșeau muștele pe culori, momeala răpitorilor. Am călcat cu piciorul, de nenumărate ori, locul pe unde apele Argeșului, ieșite din turbinele centralei subterane, sunt mânate înapoi în albie, după ce ies vijelioase de sub munte. La peste o sută de metri sub pământ, curgeau tot timpul niște izvoare subterane, care ne udau până la piele. Totul era luminat. Două brigăzi de mineri, una dintr-o parte, cealaltă din alta, s-au întâlnit cu o
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]