96 matches
-
acestea, în ciuda acestei opoziții generale, au fost realizate unele schimbări administrative. Au fost instituite noi diviziuni regionale, dar ținuturile albaneze nu s-au unit în nici un moment într-o unitate politică unică. Regiunea a fost împărțită în 1836 în două vilaiete, Ianina și Rumelia, cu Bitola drept centru. Prin reformele din 1865 au fost create trei vilaiete: Shkodër, Janina și Bitola; un al patrulea, Kosovo, a fost adăugat mai tîrziu. Toate aveau o populație numeroasă de alte naționalități. Deși Poarta cîștigase
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
regionale, dar ținuturile albaneze nu s-au unit în nici un moment într-o unitate politică unică. Regiunea a fost împărțită în 1836 în două vilaiete, Ianina și Rumelia, cu Bitola drept centru. Prin reformele din 1865 au fost create trei vilaiete: Shkodër, Janina și Bitola; un al patrulea, Kosovo, a fost adăugat mai tîrziu. Toate aveau o populație numeroasă de alte naționalități. Deși Poarta cîștigase în acest timp o mare experiență în tratarea problemelor naționale, ea nu considera că albanezii ar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să participe reprezentanți din toate ținuturile albaneze. Necesitatea vitală a instituirii unei autorități centrale și a organizării unei forțe armate era evidentă. Conferința de la Prizren a început la 10 iunie. La ea au participat circa optzeci de delegați din patru vilaiete; reprezentanții erau în cea mai mare parte lideri religioși musulmani, notabili și șefi de clanuri. Ei au decis înființarea unei organizații permanente cu sediul la Prizren, care urma să se afle sub conducerea unui comitet central. O rețea de organizații
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
vorbea în șoaptă. A început chiar cu mult înainte de a deveni o carte. Și nu a început în Focșaniul copilăriei mele, ci în Sivas, în Diarbekir, în Biltlis, în Adana și în regiunea Ciliciei, în Van, în Trabizonda, în toate vilaietele Anatoliei răsăritene, unde s-au născut armenii copilăriei mele și care se numără printre eroii acestei cărți. Ba chiar a început cu mult înainte, o dată cu legendele și cu spaimele pe care bătrânii copilăriei mele le-au ascultat și le-au
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
au dedat țărișoara noastră cu soliile timișorene care în felul capichehăilor celor de demult băteau mătănii pe la Înaltele Porți, pe dinaintea bineprimitoarelor sofale, și cât de așteptată era solia lor, cum era scrutată cu meșteșug dobândit prin ani desaga ghiaurului din vilaietul timișan și cum pe dată Măritul Sultan (tovarășul sau tovarășa cutare) își chema imbrohorul (citește secretara) și la un semn zahereaua lua calea zahanalei. Mult mă podidește nostalgia că toate astea pier, că furateria capătă alte aspecte și se înnoiește
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Ahmed-pașa dinaintea cetății susnumite care, vorba cronicarului Mehmed bin Mehmed, s-a fost întărită de către afurisiții de dușmani cu un soi de National Missile Defense. Care a fost să fie urmarea? Păi, vă spun care. Ordia s-a năpustit asupra vilaietului pe nume Banat și l-au cucerit cu strigăte victorioase de aman. Toate astea mi-au venit în minte când o doamnă, beilerbei universitar, mi-a fost susurat la ureche cum că mult ține ea pumnii pentru ca Dabâl-iu să izbândească
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la asemenea izbândă, doamna un vajnic caraul al armiei celei purtătoare de biruință electorală a măritului padișah Vadim mi s-a mărturisit că, în acest fel, americanii se vor retrage și vor lăsa loc deplinei independențe a tuturor sangeacurilor și vilaietelor din Balcani care își pot astfel câștiga, prin oștile cele ideologice, victoria finală a unei demnității naționale depline. La supusa mea întrebare cum că cum anume ne va fi sub asemenea otcârmuire, doamna beilerbei n-a mai adăugat nimic. S-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pieirea-i politică și în luptă contra turcilor năvălitori suferi la Cossovo, pe câmpul Mierlei (1389) o înfrîngere deplină, iar după ce fu prins Șișman, cel din urmă rege neatârnat al ei, căzu și ea sub stăpânire osmană ca simplă provincie (vilaiet) (1391)). Românii, atât cei dinlăuntru cât și cei din afară de Bulgaria, avură curând aceeași soartă și formează de atunci și până astăzi o parte integrantă a împărăției osmane. După acestea, împărăția bizantină, înclinîndu-se ea însăși spre pieire, nu mai izbuti
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în serai. Din harem în ganguri, de la câzlar-agasi la capù-agasi, din poartă în poartă, de la roabe la robi, de la slujitori la demnitari, de la Divan-Yolù la Arz-Odasî, au început a umbla vorbe și presupusuri care arătau pe șahzadè Mustafa uneltind în vilaietul său din Asia. Șahzadè Mustafa avea trupe puternice în Amasia și ienicerii îl prețuiau ca pe un mare viteaz. Bizuindu-se pe credința și dragostea oștenilor, Mustafa avea deci intenția să dărâme din scaun pe părintele său Soliman. De ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
patricieni era mai mult decât oricând încredințată că vorbele mari care încearcă să cuprindă necunoscutul și neștiutul nu au nici măcar umbra unei realități. În fața unei voințe covârșitoare, totul trebuia să cedeze. Prima noapte a revederii ei cu Soliman-Sultan rodise domnia vilaietului Ciliciei, în preajma Stambulului - deocamdată temelie a clădirii mărețe pe care o pregătea pentru iubitul său Baiazid. S-a dus și ea împresurată de curtea domnească la țărmul Mării Pontice, să așeze pe Baiazid-bei în scaun de poruncă. I-a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce urma să-l primească ulterior. Negocierile s-au prelungit, Serbia intrînd în război abia la 13 decembrie, la trei zile după căderea Plevnei. Guvernul sîrb spera să obțină prin tratatul de pace teritoriul de la sud din cadrul "Vechii Serbii", inclusiv vilaietul Kosovo și sangeacul Novi Pazar, pînă la rîul Lim. Avînd în vedere aceste așteptări, Tratatul de la San Stefano a fost un adevărat șoc pentru Serbia. Ei i s-au dat două sute de mile pătrate (aproximativ 520 kilometri pătrați n.t
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unii lideri ai conducerii albaneze au elaborat veritabile programe axate mai cu seamă pe linia naționalismului european al vremii. Scoțînd în evidență mai mult unitatea culturală și lingvistică decît diferențele religioase, acestea cereau crearea unui stat albanez format din patru vilaiete: Janina, Kosovo, Bitola și Shkodër. Limba administrației și a educației urma să fie albaneza. Un asemenea plan era foarte greu de pus în practică. Evident, zonele în chestiune nu erau nicidecum pur albaneze; grecii și slavii aveau serioase pretenții istorice
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
puteau fi în pericol, urmînd să fie împărțite între acești competitori. Era posibil să se repete situația în care se aflaseră acestea în timpul Congresului de la Berlin. Lipsa unei unități politice albaneze era deosebit de primejdioasă. Dorința de unire a celor patru vilaiete era astfel expresia unei necesități naționale. Văzînd că Poarta nu dă nici un răspuns, albanezii au început să se organizeze din nou singuri. Întruniri ale reprezentanților lor au avut loc la Pejë în noiembrie 1897 și în ianuarie 1899. Nu exista
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
încă un acord general asupra programului ce urma să fie adoptat. O mare parte dintre ei erau tot loialiști și acceptau poziția guvernului. Printre partizanii schimbării predominau două curente generale de opinie. Primul, mai moderat, voia ca toate cele cinci vilaiete (adică inclusiv Salonicul) locuite de albanezi să se unească într-o singură provincie. În școli urma să se predea atît în albaneză cît și în turcă, dar aceasta din urmă rămînea limba oficială. Acest plan era susținut de conservatori. Grupările
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
otomană și-a menținut atitudinea inflexibilă. Ea se aștepta la loialitate și se opunea alfabetului latin, preferînd adoptarea scrierii arabe. În cele din urmă, în martie 1910 a izbucnit o revoltă la Priština, care s-a răspîndit curînd în tot vilaietul Kosovo. Ea a fost înăbușită după trei luni de lupte. Acest eveniment a avut repercusiuni asupra tuturor ținuturilor albaneze. După încetarea revoltei, conducerea otomană a închis organizațiile și școlile naționale albaneze și a interzis apariția publicațiilor. Liderii au fost întemnițați
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
extins curînd și în sud. Poarta acordase deci concesii importante referitor la școli, la limba albaneză, la recruți și la impozitare. Alfabetul latin a fost și el acceptat. Conducerea otomană nu a cedat în schimb în problema unirii celor patru vilaiete. În septembrie 1911, cînd a izbucnit războiul dintre Italia și Imperiul Otoman, posibilitatea obținerii unor cîștiguri suplimentare părea aproape sigură. Mișcarea națională albaneză suferea încă de pe urma faptului că nu avea o conducere centrală cu autoritate reală și cu capacitatea de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
zone. În această perioadă conducerea otomană pierduse controlul efectiv asupra regiunii. Cu toate acestea, exista încă o dezbinare profundă în rîndul liderilor albanezi în privința obiectivelor naționale; unii urmăreau aproape exclusiv înlăturarea regimului Junilor Turci, în timp ce alții cereau unirea celor patru vilaiete în regim de autonomie administrativă deplină. În august 1912, rebelii au cucerit Skopje, acțiune care a șocat Poarta. Ea a acceptat în septembrie unele dintre cererile insurgenților, dar în octombrie, înainte de a se ajunge la un acord final, a început
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
principalul element de contradicție între statele balcanice. Macedonia, o regiune cu o suprafață de 25 000 de mile pătrate (64 000 de kilometri pătrați n.t.) și 2 milioane de locuitori, nu avea granițe politice clare, fiind împărțită între trei vilaiete: Selanik, Kosovo și Bitola. Ea este în general considerată ca fiind mărginită la nord de Munții Šar, la est de Munții Rodopi, la sud de Marea Egee, Muntele Olimp și lanțul Munților Pindului, iar la vest de lacul Ohrida. Divizarea ei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
precum și rivalitățile naționale și religioase, contribuiau la dificultățile din întreaga zonă. La sfîrșitul secolului al XIX-lea patru state aveau pretenții declarate asupra Macedoniei Bulgaria, Grecia, Serbia și România. În afară de aceasta, liderii naționali albanezi, și nu numai ei, voiau ca vilaietele Bitola și Kosovo să facă parte din viitoarea lor regiune autonomă. Ca și în trecut, argumentele erau bazate pe trei principii fundamentale: fundalul istoric, compoziția etnică a populației și necesitatea menținerii echilibrului de forțe. Cel de-al treilea considerent implica
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
profund convinși că Macedonia era cu adevărat și de drept a lor. Printre rivalele importante, Serbia ocupa poziția cea mai slabă. Pînă în 1878, atenția sa fusese îndreptată mai ales spre Bosnia, Herțegovina și spre Vechea Serbie, care acoperea parțial vilaietul Kosovo. După ocuparea de către habsburgi a celor două provincii, Serbia se putea extinde doar în sud. În acordul cu Viena din 1881, Milan primise asigurări de sprijinire a unei asemenea acțiuni, astfel încît Serbia a intrat cu entuziasm în lupta
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Goțe Delcev, a fost prins și executat înainte de declanșarea rebeliunii. Cu toate acestea, organizația a reușit să provoace în august 1903 o revoltă masivă. Revolta de Ilinden (ziua Sfîntului Ilie) a obținut inițial unele succese. Cea mai mare parte a vilaietului Bitola se va afla peste puțin timp sub controlul revoluționarilor. După aceea situația s-a inversat, iar prin decembrie armata otomană a înăbușit mișcarea. O parte dintre lideri interpretaseră în mod greșit situația internațională și nu prevăzuseră ezitarea marilor puteri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]