150 matches
-
Simona Vasilache Corina Ciocârlie, Nimic nu se dă pe gratis. Breviar pentru autori în vilegiatură, București, Ed. Tracus Arte, 2012 Titlul Corinei Ciocârlie, Nimic nu se dă pe gratis. Breviar pentru autori în vilegiatură (Tracus Arte, 2012) e mai mult de-un dram ironic. Fiindcă una sunt dulcile sejururi de odinioară, când scriitorii călătoreau de voie, și cu totul alta provocările multiculturalismului (sic!). În rețeta acestuia din urmă intră, la pachet cu multă fățărnicie
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
sub clopot de sticlă. Deși, altminteri, profesioniști ai detaliilor, scriitorii nu văd mai nimic din realitatea țărilor pe care le străbat. Un program aranjat atent și mașină la scară - ăsta să fie spectacolul diferenței? Nu-i, deci, de mirare că vilegiaturile, vândute ca vizite în Paradis, sunt atât de ineficiente. Cel mai adesea, scriitorii trândăvesc, beau, se tânguiesc, socializează fără chef și scriu prea puțin. Și nu din vina lor! Ca și când nu era destul, lumea „bună” e împănată cu trepăduși, cu
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
precum Carlos Fuentes, Anne Michaels, Kerstin Ekman, Jennifer Johnston, Joseph O'Connor și pe Claudio Magris, care și-a adjudecat un Premiu Special pentru eseu. Castel Goffredo, amplasat în vecinătatea Lacului Garda și a unei antice și faimoase localități de vilegiatură, Desenzano del Garda, fostul rafinat Sirmione, în ținuturile dragi lui De Chirico, pe care-l amintea și Mircea Cărtărescu în prezentarea sa, este un orășel din Nordul Italiei în care trăiesc 37 de etnii diferite, printre care și o comunitate
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
Povestea Muntelui Mic l De 70 de ani, loc preferat pentru schi Stațiunea Muntele Mic (1500-1 550 m altitudine) a început să se înfiripe în jurul vârfului cu același nume (1802 m), din inițiativa unor timișoreni împătimiți de „vilegiatură la înălțime”. Cu exact 70 de ani în urmă (1935), au petrecut aici Sărbătorile Crăciunului primii oaspeți ai caselor de vilegiatură Belavista și Brădișor, construite de Asociația Muntele Mic, avându-l președinte pe directorul Uzinei Electrice și Tramvaielor Comunale, dr.
Agenda2005-52-05-turism () [Corola-journal/Journalistic/284554_a_285883]
-
altitudine) a început să se înfiripe în jurul vârfului cu același nume (1802 m), din inițiativa unor timișoreni împătimiți de „vilegiatură la înălțime”. Cu exact 70 de ani în urmă (1935), au petrecut aici Sărbătorile Crăciunului primii oaspeți ai caselor de vilegiatură Belavista și Brădișor, construite de Asociația Muntele Mic, avându-l președinte pe directorul Uzinei Electrice și Tramvaielor Comunale, dr. ing. Cornel Miklosi. Confortul de nivel european al vilelor („ca în Austria”), frumusețea priveliștilor ce se deschid spre Valea Timișului și
Agenda2005-52-05-turism () [Corola-journal/Journalistic/284554_a_285883]
-
cuvine trăită (Caragiale), la cel mai ucigător plictis (Bogza). Mai vechea Câteva ore la Snagov, a lui Odobescu (1862, Revista română; în ediția comentată de N. Mihăescu, Pseudo-kynegheticos și câteva ore la Snagov, Universul, 1943), iese din tiparul obișnuit al vilegiaturii. Rețeta ei, știută din bucata care o precedă (deși scrisă 12 ani mai târziu) în ediția pe care o am în față, este erudiția picantă, dacă se poate spune așa. Totul începe cu o plimbare de plăcere, „fără țel hotărât
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
Ion Marin Sadoveanu, Camil Petrescu, Alexandru Marcu, Ion Pillat, Pamfil Șeicaru, Perpessicius, Gala Galaction, Nichifor Crainic, Jean Bart, Ion Petrovici, Dragoș Protopopescu, Octav Onicescu etc. Anturajul reginei sporește, arhitecții încep să ridice vile particulare, scriitorii vin tot mai des în vilegiatură, pictorii mișună din ambiția de a prinde culorile peisajului, iar un primar ca George Fotino ridică un spital, un muzeu și un hotel de standarde civilizate. În genere intelectualilor le priește regiunea, de la Stelian Popescu, patronul „Universului”, pînă la Nae
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
În anul 1939 era o vară dogorîtoare. Lumea părăsea capitala, alergînd la mare sau la munte, fugind de pîrjolul soarelui care încălzea caldarîmul. Am sunat la ușa lui E. Lovinescu, am intrat în apartamentul răcoros, comunicîndu-i că voi pleca în vilegiatură, și am venit ca să îmi iau rămas bun. L-am găsit preocupat de călătoria pe care avea de gînd să o facă și el, peste cîteva zile, la Fălticeni, acolo unde își petrecea vacanța de vară. Deodată, mi-a răsărit
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
de insula Giudecca. Or, portul venețian este exact ceea ce poate fi un port, astăzi, fiind dominat de nave de toate calibrele, ape uleioase și macarale de descărcare. Cum Veneția este Veneția, în portul ei se aflau și luxoase nave de vilegiatură, prilejuind croaziere în Creta ori Egipt. Pe lângă acestea, navele de marfă erau fade și sărăcăcioase, dar nici una nu era atât de scorojită precum o navă părăsită lângă doc, unde, parcă, însăși viața dispăruse de tot. Ei, da, mi-am spus
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
Hackel, negustor din Aradul Nou, cazat la Vila Vokac! Au fost aici și personaje celebre, ca dr. Freud, părintele psihanalizei, născut la vreo 20 km de aceste locuri, la Pribor, și Gregor Mendel, părintele geneticii moderne. Faima de loc de vilegiatură a făcut ca locuitorii să și demoleze vechile case de lemn, adevărate bijuterii arhitectonice, îmbinând stilul străvechi al caselor de lemn din Carpați cu stilurile renascentist sau baroc și înlocuindu-le cu altele noi, din cărămidă. Pentru a salva aceste
Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]
-
are de suferit sub avalanșa frazării nescutite de un anume teribilism al efectelor premeditate. Un plus de concentrare și forță venită parcă din filiera disperării cioraniene conține secțiunea "La zodiac, birjar! Iubirea și Orientul". Semnalăm poeme gen "Cu 10.004", "Vilegiatura", "Apologia", ș.a. Cităm din ultimul, două secvențe, semnificative pentru modul de a opera al poetului, între procesul-verbal al cotidianității și procesarea acesteia, ridicarea biograficului și anecdoticului la puterea alegoriei filosofice: "Pahare, discuri, furculițe, șervețele, flori, casete/ foi de salată reflectorizante
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
exista", anunță Îngerul Apocalipsului strîngînd covorul timpului (că al unei primiri oficiale - n.n .). Vezi imaginea de la Voroneț, Judecată de Apoi. Cheia. Țiganul cu căruță, nevasta și copilul de lîngă comună Izvorul, în sus, spre mănăstiri. Plecați, după cum spun ei, "în vilegiatura". Căruță are un coviltir negru de nailon. În unele părți, unde acesta n-a ajuns, șunt și petece mari de nailon alb, lăptos, prin care nu se vede interiorul cărutii. Căruță, la care este înhămat un cal bălțat, ca în
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
Căruță, la care este înhămat un cal bălțat, ca în filmele cu indieni, de epocă, are ulubele atît de lustruite, încît par de os. Cea mai mizera și în același timp cea mai pretențioasa căruță, deoarece cu ea se face "vilegiatura". N-am mai văzut. Au sub ea și-un lampas, spre codirla, iar pe la mijloc, înaintează, legat de osie cu o frînghie terminată cu o zgarda un cîine roșu, cu coada între picioare, ca veșnic bătut. Dar nu cred că
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
-i bine să se învețe cu alte locuri ori obiceiuri, si ca de-aia sînt atîtea nenorociri pa lume că fiecare vrea să facă ce nu-i stă în caracter să facă. Aici am salutat frumos întreg echipajul pornit în vilegiatura, bravînd universul întreg și lumea întreagă, ori societățile întregi, oricare ar fi fost ele și orice deprinderi ar fi avut. Și, făcînd un pas îndărăt, îmi adusei aminte că nu mă recomandasem, ceea ce ar fi fost o mare necuviința. Deoarece
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
devreme sau mai tîrziu se va lăsa cu sînge, singura soluție fiind anihilarea sentimentului religios. Cînd se reușește acest lucru, cum se întîmplă în lumea țărilor occidentale, bisericile ajung să arate ca cele din Europa: muzee pentru turiștii aflați în vilegiatură sau refugiu consolator pentru cei care au atins senectutea. Și atunci, fie că o comunitate cade în apatie religioasă, fie că-și trăiește credința fanatic printr-o exacerbare a instinctului de conservare, deznodămîntul e același: europenii se sting cu zîmbetul
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
o mică localitate franceză de la granița cu Spania, ceea ce îi aduce repetate reproșuri din partea presei din țară cum că își scrie rapoartele conspectând ziarele franțuzești și că, în toiul evenimentelor incandescente ce se consumă în Peninsulă, își găsește timp pentru vilegiatură la Karlsbad (actuala stațiune turistică cehă Karlovi Vary). Dar ceea ce pune capăt scurtei sale cariere diplomatice este altceva: la înmormântarea celor doi fruntași legionari români care luptaseră în brigăzile internaționale de pe frontul iberic, Ion Moța și Vasile Marin, el are
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
străjuiau singurătatea locurilor. Un an mai târziu (29 august 1934), la inițiativa dr. ing. Cornel Miklösi, directorul Uzinei Electrice și Tramvaielor Comunale, se înființează Asociația Muntele Mic a funcționarilor municipiului Timișoara (AMIC), care își asumă responsabilitatea construirii „unor case de vilegiatură la munte“. Se concesionează 800 de stânjeni pătrați de teren pe versantul sud-vestic al Muntelui Mic, casele de vilegiatură Bellavista și Brădișor găzduind primii oaspeți de sărbătorile Crăciunului 1935. Grupate în- tr-un cadru pitoresc, de unde se deschide o largă priveliște
Agenda2003-44-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281664_a_282993]
-
și Tramvaielor Comunale, se înființează Asociația Muntele Mic a funcționarilor municipiului Timișoara (AMIC), care își asumă responsabilitatea construirii „unor case de vilegiatură la munte“. Se concesionează 800 de stânjeni pătrați de teren pe versantul sud-vestic al Muntelui Mic, casele de vilegiatură Bellavista și Brădișor găzduind primii oaspeți de sărbătorile Crăciunului 1935. Grupate în- tr-un cadru pitoresc, de unde se deschide o largă priveliște spre Valea Timișului și Câmpia Bănățeană, casele, îndeosebi Bellavista, beneficiau „de un confort occidental: camere cu câte 2, 4
Agenda2003-44-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281664_a_282993]
-
fiare, care să plimbe omul de colo colo. Academia Solitude ocupă câteva corpuri de clădire ale unui castel-conac construit în jurul anului 1760, aflat pe înălțimea unui platou înconjurat de văi împădurite și mai multe localități cu aspect de stațiuni de vilegiatură asupra cărora poți avea o perspectivă extinsă până la circa douăzeci de kilometri depărtare. De aici pleacă un drum- șosea aproape drept, care coboară la vale străbătând păduri și două localități crescute în jurul unor orășele medievale, până la un castel, din Ludwigsburg
O experiență extremă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/2856_a_4181]
-
denunțat. Au venit trei gealați care mi-au pus niște ochelari negri și m-au dus. Am fost imediat tuns chilug, mi-au făcut poze din față și profil (care nu le-au reușit prima dată) și apoi a urmat "vilegiatura" la Canal. - Fără nici o anchetă? - Doar la Securitate o anchetă sumară cu lampa în ochi, încât nu i-am văzut pe anchetatori. - Dar ce voiau să afle? - Nu mi-au spus care mi-a fost vina! - A fost proces? - Nici un
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
că ești furat la drumul mare - de la masa la restaurant, la masaj, bazinul de înot sau închirierea de echipamente. Să nu ignorăm, de asemenea, că doar o mică parte a românilor își permit să-și cumpere vile în stațiunile de vilegiatură și că, vor-nu vor, se află la mâna proprietarilor de hotel ce acționează asemenea unor speculanți. În aceste condiții, a construi în regim de urgență autostrăzi ar trebui să fie preocuparea guvernului recent instalat. Și asta nu pentru că o rețea
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
noi./ Am aflat curând de ce erai supărată:/ (ŤCelălaltť, mai ales, mi se părea atât de puțin demn de ură!)/ Îți spusesem într'o seară că te sărut Ťpentru ultima datăť...". Chemată să lecuiască "o insistentă senzație de minus" (Poem de vilegiatură), dragostea, paliativă și ironizată, nu e bună să-mpiedice destrămarea lui Doi: "Era tot o dimineață de August aceea/ când sărutările au devenit comune ca niște bani.../ Ei, dar cât te poți iubi cu o fată/ care e și țărancă
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
E criticat senzaționalismul altor gazete, care „speculează... curiozitatea morbidă a publicului cititor” (nr. 52), de pildă în interviurile bombastice cu banditul Pantelimon. Temele vieții cotidiene evocă suferințele pietonilor și accidentele produse de automobil - considerate ca extrem de frecvente - și întoarcerea din vilegiatură, de care, fiind septembrie, se leagă o serie de glume și aluzii. Toponimia bucureșteană e ușor de recunoscut, chiar dacă termenii generici indică o realitate mai rustică, sau doar un vocabular care s-a învechit între timp: satul Băneasa, satul Herăstrău
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
calup din carte se ocupă de Calea Victoriei ca traseu inițiatic pentru bucureștenofili și nu numai, parcurile de promenadă cu tâlc, teatrele cu intrigile lor de putere și culise, cinematografele cu atmosfera încinsă, concertele simfonice și Ateneul ca spațiu spiritual complet, vilegiatura locuitorilor capitalei (cu lentorile ei ritualice), orașul preschimbându-se într-o "canapea cu moliciuni de baie caldă", cum se văd lucrurile în Bilete de papagal, capitala toropită devenind un loc nesigur pentru sănătatea fizică și mentală a celor care staționează
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
Caracterul paradoxal-ironic al cărții ni se înfățișează încă de la titlu. Cuvântul "țânțar" nu apare niciodată explicit în text. Ca sugestie, ca metaforă, ca întrebare de subsol, termenul e omniprezent. Cea dintâi interpretare se referă, desigur, la comunitatea "artiștilor" invitați în vilegiatură de doamna Maurier. Necontenitul lor bâzâit, neodihna sterilă, inutilitatea ocupațiilor, nesfârșita vacanță în care par a trăi reprezintă transcrierea în regim cultural a activității insectelor. Înțepăturile dintre personaje, încercările de a dobândi superioritate morală sunt întru totul asemănătoare acțiunii dipterelor
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]