117 matches
-
da lovitura, unii vor scăpa de Magistrat, așa cred. Aurul ferește de orice. Până atunci, acolo unde apa râului este mai puțin adâncă, sute de oameni, cot lângă cot, sită lângă sită, se apleacă, se ridică, tremură convulsiv, scuturând ciururile. Vilegiaturiștii privesc de pe culmi; jos, în șuvoiul rece ca gheața, fiecare mogâldeață se gândește cu spaimă că vecinul s-ar putea să fie mai norocos. Cel din dreapta. Sau cel din stânga. Sunt la un pas, nimic nu este exclus: ciururile aproape se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
regulă. Mai ales că Magistratul pregătește o Ordonanță prin care va interzice o asemenea activitate până la toamnă. Se apropie Carnavalul și pregătirile nu sunt pe măsura evenimentului; totodată, neglijați de către gazde, preocupate mai mult să vânture nisipul, tot mai mulți vilegiaturiști părăsesc Stațiunea înainte de încheierea sejurului. Continuând așa, se anunță un dezastru; Magistratul nu-și poate lăsa concetățenii neajutorați; și el simte că nu e lucru curat la mijloc. Uneori, își spune că e doar o întâmplare. O lună proastă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Nici o dată nu este aidoma celei bătute de orologiul de la Primărie. Sunt favorizat de soartă: îmi îngrijesc livada și scriu un Tratat! Sunt mai presus decât oricare dintre concetățenii mei. Când îi văd năvălind bezmetici, din reverență în reverență, asupra vilegiaturiștilor proaspăt sosiți, mă cuprinde greața. Cred că li s-a ascuțit incredibil auzul. Sau simțul mirosului. Simt apropierea trenurilor de la zeci de kilometri. Zgomotul imperceptibil al roților. Fumul locomotivei încă neieșit. Anticipează orice întârziere: nici ei nu au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care nu o mai suporți. Noaptea trecută ai visat că te aflai în Stațiune. Personajele nu te cunoșteau. Încercai, exasperat, să te prezinți, să le spui că tu ești Creatorul lor, că întâlnirea voastră era inevitabilă. Au crezut că ești vilegiaturist. Sau un șarlatan, încă unul. Te-ai trezit nervos. Ar fi fost interesant un dialog oniric, deparazitat de glasul Sursei. Ești singur; nu peste multă vreme, vei deveni un bătrân arțăgos. Nu-ți va mai intra nimeni în voie: vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ultima cifră, dacă o va rosti cineva! Totul e cifră, există un Cuvânt-Cifră!” Se țicnește din zi în zi, dar nu se poartă, noaptea, brambura, pe drumuri. Ar mai fi flăcăii, au ibovnice, dar nu de aceștia este interesat Magistratul. Vilegiaturiștii, prevăzători, au început să plece. Se duce de râpă Stațiunea. Au murit câțiva oameni în ultima săptămână; au prezentat simptome asemănătoare rabiei. Poate nu e decât o meningită, un focar izolat care va fi stins. Dar azi, într-o zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să priceapă, înainte de toate, că boala e produsă de chiar mintea sa. Dacă are dubii, va fi internat; cei care înțeleg se vindecă de două ori mai repede. Au fost și cazuri de însănătoșire spontană. În Stațiune e, acum, liniște. Vilegiaturiștii sunt iarăși liberi; mai sunt trei la Urgența Lazaretului, forme rebele, s-a prescris o medicație forte. Nu li se dă drumul încă, ar contamina din nou așezarea; dacă ar pleca de tot, molima s-ar întinde și în Regat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Copiile - puține -, poate niște falsuri, au dispărut; posibilitatea ca Domeniul să devină un fel de Memfis ori Delfi - așa cum ar fi zis nu știu cine - mi se pare exclusă. Chiar dacă în Stațiune au apărut valuri de pelerini. O invazie. Niște neisprăviți. Adevărații vilegiaturiști vin tot mai rar. Străzile au început să pută a căcat, gardurile sunt mereu ude; graiului gutural de aici i s-a adăugat unul vulgar. Castelanul înlocuiește un rău cu altul. Prefer Ordinea Magistratului: îi cunosc slăbiciunile... FILOZOFUL. Bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un plic nelipit, dovada unei încrederi deosebite din partea Castelanului -, Mesagerul nu s-a împotrivit: „Dacă doriți să vină Inspectorul...” Magistratul știa bine povestea cu pădurarul ciuruit de către Intendent. Și mai aflase de la egiptologul cu care tot stă de vorbă - un vilegiaturist cu anul - că șarpele fără cap este, probabil, Apofis, semnul Haosului, iar înscrisul Kikau Khasut înseamnă Guvernatorul Țărilor Străine, mai întâlnise sintagma într-o carte despre magie și într-o istorie a credințelor, nu era o născocire. Cât despre pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Primar, fără Magistrat, numai cu pești uriași, intrând și ieșind pe uși și pe ferestre, Biserica, a cărei turlă se va ridica singulară peste ape, Cazinoul, din care - după spusele unora - se vor auzi muzici; alții - noaptea - vor zări lumini. Vilegiaturiști - tot mai mulți - desfătându-se cu priveliștea unui oraș răsfrânt din unde; gândindu-se la vieți subacvatice; se va naște o legendă. Iarna, imaginea va fi estompată de un strat de gheață, nu se vor zări decât forme vagi. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Se pregătește, în felul lui, să distrugă Stațiunea. Și, pentru a-i crea un motiv în plus, îi pregătești o surpriză. MAGISTRATUL. Într-o bună zi, s-ar putea să apară, iarăși, Castelanul, poate veni oricine în locul lui; în afara unui vilegiaturist plecat nu de mult - așa a răspândit cineva vorba -, nimeni nu știe cum arată. Poate acela a fost chiar Mesagerul, care mi-a trimis avertismentul său. Chestia cu Intendentul încurcă și mai mult lucrurile... Sfânta Treime! Pătrime; nu știu câți într-Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Guvernatorul Țărilor Străine - KK - să o scape! CaCa! E vremea să năvălească lupii. Ningea; era Zăpada mieilor, când s-au năpustit lupii albi. Au gonit de-a lungul Stațiunii, spre prânz, vreme de un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce sălbăticiunile au dispărut în alb, târgoveții s-au repezit, imediat, să se răzbune pe lupii liliputanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Castelanul te urmărește până-n pânzele albe, la propriu. În Stațiune nu se mai întâmplă nimic. Romancierul s-a cumințit. Comitetul Cetățenesc parcă așteaptă ordine de undeva. Despre Castelan nici o veste, poate că nici nu a înviat; Caravella doarme toată ziua, vilegiaturiștii aidoma și nici Filozoful nu se mai preocupă de iepurii săi și nici de Tratat, moțăie toată ziua în cafenea; nici despre Actor nu se mai știe nimic. Surprins, constat că nu mai doresc putere, bani, femeie... O să pierim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spectatorilor, cruțați; degetul gros al Magistratului parcă înțepenise-n sus! Poate că învinșii doar făceau pe vătămații, luptătorii - toți - fiind vorbiți, dinainte, să nu-și taie beregățile orice-ar fi. Chiar Magistratul îi încuraja în prefăcătoria lor! Târgoveții luaseră foc; vilegiaturiștii li s-au alăturat. „Să moară! Să moară!” strigau la un loc, dar și cel de-al șaselea înfrânt a scăpat. Și al șaptelea, al optulea. Toți zece. „Să intre Spartacus!” a urlat cineva. „Spartacus! Spartacus!” au reluat privitorii, siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
zilnic de la pensiunea mea, dar în fiecare zi ceva mă abate de la această hotărâre. Domnișoara Zwida locuiește la Hotelul Crinul de Mare; mă informasem despre numele ei de la portar; poate că ea a aflat; în acest sezon, sunt foarte puțin vilegiaturiști la Pëtkwo, iar tinerii pot fi numărați pe degete. Întâlnindu-mă atât de des, se așteaptă, poate, ca într-o zi să-i dau bună-ziua. Motivele care împiedică o posibilă întâlnire între noi sunt numeroase. În primul rând, domnișoara Zwida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acelui paradis făcea suportabilă cenușia plictiseală de la Teheran. Cu toate acestea, iarna Zarganda se golea. Nu rămâneau decât grădinarii, câțiva paznici și puținii supraviețuitori din populația băștinașă. Șirin și cu mine aveam mare nevoie de acel pustiu. Din aprilie, vai, vilegiaturiștii Își reîncepură transhumanța. Prin fața tuturor porților bântuiau gură-cască, pe toate cărările - umblăreți. După fiecare noapte, după fiecare siestă, Șirin primea ceai musafire cu priviri indiscrete. Trebuia să mă ascund fără răgaz, să fug pe coridoare. Blânda hibernare se sfârșise, venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Lear, Război cu Troia nu se face, Cosi fan tutte, Electra, Don Juan și Faust, Mutter Courage, Omul cel bun din SÎnciuan(sic!), Partage de midi, Bacantele, Încoronarea Poppeei, Timon din Atena, Falsele confidențe, Nasul, Britannicus, Lohengrin, Faust, Hamlet, Pescărușul, Vilegiaturiștii, Hernani, Don Carlos, Celestina, Troienele, Nabucco ș.a., texte pe care mulți practicieni le visează. Voi selecta din multele, pasionantele reflecții asupra artei scenice, publicate de Kokkos În jurnale, caiete-program, ori reviste, doar cîteva, elocvente pentru profunzimea gîndirii sale; de altfel
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nesfârșit, acolo unde, la contopirea țărmului cu marea, sclipesc intermitent două luminițe. Farurile. Spre ele se întinde masă de lumini a stațiunii: sute, mii de camere de hotel în care oamenii se pregătesc pentru a doua parte a zilei de vilegiaturiști: viața de seară. Mult mai aproape, masa de lumini ce reprezintă orășelul propriu-zis; în ea, firmele de neon ale restaurantelor și barurilor formează spoturi de culoare iridescenta Undeva, în spatele lor, se bănuiește umbră masivă a dealurilor acoperite de junglă, verde
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
atent oaza, unde ne găsim. În fața celor două barăci, deasupra cărora au fost așezate firmele Saloon și Dining Room, exista niște arbori (ceva între salcie și plop), bătrâni de peste treizeci de ani, probabil. Lângă ei au fost puse, pentru impresionarea vilegiaturiștilor, roți vechi de căruță, mai înalte decât ale țăranilor de la noi și dotate cu frâne, o căruță din secolul trecut (cred), cu coviltir, și două cărucioare metalice, folosite, cândva, în mine. Dincolo de șosea se află o pompă de benzină (cum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din jobene și iepuri din sân? Teorii din mâneci și adevăruri pe nas? Bastoane? Zâmbete pe urechi?...” Și tot așa. Până vei răguși. Vei gesticula. Vei scrie cu vopsea. Pe ziduri, pe caldarâm, pe acoperișuri. Pe tramvaie și pe autocarele vilegiaturiștilor. Pe tomberoanele Salubrității. Pe smogul orașului. Ai înnebunit! Lumea vrea să fie înșelată, de ce te opui? Femeii urâte îi face o deosebită plăcere să-i spui că e frumoasă, prostului că e deștept, hoțului că e cinstit și demagogului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
În zilele care urmară, insula fu redeschisă publicului și se instală o vreme de vară care Încurajă afluxul turiștilor. Lands’en, turtită sub un cer albastru uniform, plutea nemișcată pe o mare cumințită, care se mulțumea să scalde blînd picioarele vilegiaturiștilor. Pe situl de la Ty Kern, familii Întregi urmau un parcurs bine delimitat, șușotindu-și amănuntele Înspăimîntătoare ale Întîmplărilor, căutînd În van pe granitul menhirilor vreo urmă de sînge, ca să-și adauge vieții de zi cu zi un frison bine ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Un grup agitat de oameni încearcă să prindă un măgar. Îl hăituiesc din toate părțile și-l strigă zeci de glasuri. A scăpat din grajdul lui și pesemne avea să distrugă grădina. Din gloată nu se mai distinge care sunt vilegiaturiști și care localnici sau stăpâni ai măgarului. Sunt îmbrăcați sumar, în pantaloni scurți, maieuri sau bluze de pijama. Au fețele umflate, obosite, roșii și ghiftuite și răcnesc din toți rărunchii la măgarul rătăcit și confuz, ce-o apucă în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Îndepărtate ale copiilor pe plajă, țipetele Înăbușite ale Înotătorilor aruncându-se În mare din corturile pătrate, pe roți. Dar, cu toate că era august și Torquay era plin de vizitatori, plaja de la Meadfoot Sands nu era niciodată aglomerată sau gălăgioasă. Poate, pentru vilegiaturiștii obișnuiți, drumul pe jos din centrul orașului era prea lung și obositor și, În orice caz, cei mai mulți dintre ei păreau să prefere divertismentul și desfătările portului, ale grădinii Royal Terrace și ale promenadei, care se Întindea spre vest, către Torre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mintea oamenilor lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între steagurile de pânză ale bistroului și benzinăriei, care anunțau locul: LA HOMAR & GODUN, căruia, cei care se opreau de atâta timp îi spuseseră „La teroristu’“. Îl știau toți motocicliștii, vilegiaturiștii în limuzine și doar cei care se aflau în excursie, în vacanță și care nu s-ar mai fi întors niciodată pe-acolo mai puteau să se mire: „Ce e cu orbul ăsta? E preot? E un călugăr? Dar dacă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în cadă, gata pentru spălat. — Asta-i bună! se supără grasul. Acum, că băiatul și fata au mai crescut, mi-a rămas Omar să se poarte ca un sugar! Unde a dispărut omul ăsta? Copiii l-au căutat pretutindeni, iar vilegiaturiștii de weekend, care încercau să găsească ieșirea din labirint, au spus că nu l-au văzut nicăieri. La amiază a plouat și a fost vijelie, iar Veterinara și-a dus calul la adăpost, apoi l-a așteptat pe Omar în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]