116 matches
-
neliniștitoare pe care le naște lumea aruncată în creația sa. Caut posibilități de expresie scenică a acestor întâmplări "plicticoase" în care se așteaptă, se vorbește, se trăiește și totodată se scurge timpul devorând aceste ființe mâncate de propria lor viață. Vilegiaturiștii, text căruia îi caut o expresie scenică într-un spectacol al Teatrului Bulandra, este o parabolă despre ideal și realitate, despre trezie politică într-un climat de apatie generală. Este piesa intelectualilor care nu fac nimic pentru "a însemna" epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de amanți clandestini în vacanță, rătăcitori într-o Veneție deloc turistică, focalizată mai ales printr-o insulă-cimitir, cu pietre tombale, peisaje nocturne sau marine sugerând primejdia pierderii de sine. Uneori își povesteau visele turbulente, induse de spectacolul diurn al viermuielii vilegiaturiștilor, de profuziunea de clădiri monumentale, poduri, cheiuri și debarcadere, dar și de vulnerabilitatea lor psihică. De unde și balansul simțurilor și sentimentelor unuia pentru celălalt, de la indiferență la exaltare, de la adorație silențioasă și dăruire totală la uitare egolatră și scene litigioase
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prin accentul pe afectivitate, de direcția caragialiană, componente ale tipologiei și ale tematicii lui Mihail Sebastian sunt încă tributare marelui înaintaș.222 Personaje ca Bogoiu, Madame Vintilă, călătorul și soția lui sunt tipuri caragialiene (micul funcționar, cocota adulterină, cuplul de vilegiaturiști) mai adânc personalizate și umanizate, iar anumite scene dezvoltă în același sens găunoasele și sincopatele pseudoconversații din "șarjele de atelier" ale lui Caragiale: Ștefan: Capricii. [...] I-ai vorbit? Bogoiu (evaziv): Daa... Ștefan: Și? Bogoiu (același joc): dee... Ștefan: Cam puțin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la orice habitudini înrobitoare, urmărește veritabila deconectare și marcheză regulile unui joc de-a fericirea, prin reconstituirea unui cadru paradisiac, efemer, dar preferabil viețuirii anchilozate în rutină. Față de armonia acestui microfalanster de vacanță instituit la vila Weber, intrusa pereche de vilegiaturiști care descind parcă direct din schițele caragialiene Tren de plăcere, Cură la apele Văcărești, Lună de miere, se profilează în toată vulgaritatea, contrastul evidențiind cantonarea derizorie a acestei lumi în fiziologicul alimentar și erotic, lipsa orizontului poetic sau a dorinței
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Haig, un sergent de poliție britanic și doi ofițeri sik din forțele polițienești din Shanghai contiunau să dirijeze traficul de pe platforma lor Înălțată deasupra mulțimii, supravegheat de către un singur soldat japonez, care stătea În spatele lor. Infanteriștii japonezi Înarmați ședeau ca vilegiaturiștii În camioanele camuflate care se plimbau de-a lungul străzilor. Un grup de ofițeri stătea În fața Institutului Radium, aranjîndu-și mănușile. Peste reclamele la Coca-Cola și Caltex erau lipite postere noi cu Wang Ching-Wei, conducătorul cameleon al regimului marionetă. O coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îndepărtate ale copiilor pe plajă, țipetele Înăbușite ale Înotătorilor aruncându-se În mare din corturile pătrate, pe roți. Dar, cu toate că era august și Torquay era plin de vizitatori, plaja de la Meadfoot Sands nu era niciodată aglomerată sau gălăgioasă. Poate, pentru vilegiaturiștii obișnuiți, drumul pe jos din centrul orașului era prea lung și obositor și, În orice caz, cei mai mulți dintre ei păreau să prefere divertismentul și desfătările portului, ale grădinii Royal Terrace și ale promenadei, care se Întindea spre vest, către Torre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o pândea dinăuntru, era undeva în afara ei, ca și cum chiar Clara o invocase, pentru a se oglindi în ea. Avionul era plin. Persoane preocupate, în haine sobre, discu tau șoptit sau, dimpotrivă, vorbeau tare și emfatic, consultându-și iritate ceasurile. Câțiva vilegiaturiști plictisiți răsfoiau reviste lucioase, violent colorate. Clara îi observă, indiferentă, prin ochelarii ei fumurii, după ce își consultă, la rândul ei, ceasul. Se întârziase plecarea cu douăsprezece minute. Cam mult, își spuse, simțind cum se zburlește pielea pe ea. De ce nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tineri; uneori aceștia îi însoțesc călări caleașca. Ca și mai înainte, Nastasia Filippovna este foarte exigentă, primește în casă numai pe alese. Cu toate acestea a strâns pe lângă ea o echipă întreagă, are cine s-o apere la nevoie. Dintre vilegiaturiști, unul, logodit deja în mod oficial, s-a și certat din pricina ei cu logodnica lui; un general bătrân mai că nu și-a blestemat fiul. Ia deseori la plimbare cu caleașca o fetișcană splendidă, care de-abia a împlinit șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
E o plăcere să vii să asculți aici muzică. Fanfara, poate într-adevăr cea mai bună dintre fanfarele grădinilor noastre publice, interpretează lucruri noi. Decența și ceremoniozitatea sunt extraordinare, în pofida unei impresii generale de familiaritate și chiar intimitate. Cunoscuții, toți vilegiaturiști, se adună ca să se studieze unii pe alții. Mulți o fac cu veritabilă plăcere și vin aici numai pentru asta; dar sunt și unii care vin numai de dragul muzicii. Scandalurile sunt neobișnuit de rare, deși se mai întâmplă chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu inele și butoni, cu splendide peruci negre ca smoala și favoriți, cu o expresie deosebit de distinsă, dar întrucâtva disprețuitoare pe chipuri, adică erau persoane de care în societate toată lumea fuge ca de ciumă. Desigur, unele din întrunirile noastre de vilegiaturiști sunt neobișnuit de ceremonioase și se bucură de o reputație deosebit de frumoasă; dar nici omul cel mai prudent nu se poate feri în fiecare clipă de cărămida care cade de pe clădirea învecinată. Această cărămidă se pregătea să cadă și asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și în același timp aproape reală, care se răspândi încetul cu începul pe toate străzile învecinate cu casele de vacanță ale lui Lebedev, Ptițân, Daria Alexeevna, Epancin, pe scurt, aproape prin tot orașul și împrejurimile sale. Mai toată societatea: localnicii, vilegiaturiștii, cei care veneau la concerte, toți se apucaseră să povestească una și aceeași istorie, cu mii de variațiuni diferite, despre un prinț care, după ce a făcut scandal într-o casă onorabilă și cunoscută de toată lumea, după ce a renunțat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ierarhizare adoptată de lumea bună și nu recunoaște decât „problema feminină“. În sfârșit, voia să demonstreze că, după el, o femeie decăzută e chiar întrucâtva mai presus decât una nedecăzută. Această explicație părea foarte verosimilă și fusese acceptată de majoritatea vilegiaturiștilor, mai ales că era confirmată zilnic de fapte concrete. Ce-i drept, multe lucruri rămâneau neelucidate: se spunea că biata fată își iubea atât de mult logodnicul (după părerea unora, „seducătorul“), încât dăduse fuga la el chiar a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să susțină dezechilibrul mintal și absoluta demență și, mai cu seamă, era nevoie de protecția unor persoane sus-puse. Lebedev nu se descurajase nici de data aceasta și chiar îi adusese prințului un doctor, care era și el bătrân și onorabil, vilegiaturist, cu ordinul Sfintei Anna la gât, doar pentru ca acesta să poată studia, ca să zicem așa, locul, să-l cunoască pe prinț și deocamdată neoficial, ci, ca să zicem așa, amical, să-i spună la ce concluzie a ajuns. Prințul își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Manolescu, Marietta Anca, I. Pop-Marțian, Ion Finteșteanu, N. Bălțățeanu, Maria Ventura ș.a. Ultima piesă a lui V., comedia Delfinii din Vaikiki, a cărei acțiune se petrece în Honolulu, se caracterizează printr-o culoare locală de-a dreptul orgiastică; „delfinii” sunt vilegiaturiști din întreaga lume, dar și localnici de toate rasele, care se coc toată ziua la soare. Conținutul situațiilor e însă de domeniul erotomaniei și al patologicului. Dacă se face abstracție de exotism, interesul comediei rămâne mai mult medical decât literar
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
cu Traian Boeru. Eram copleșit de un sentiment straniu: după atîția ani de trudă la biografia lui Iorga, aveam cum să-l întîlnesc pe asasinul lui. Conducînd pe autostradă, mașina în care ne aflam se pierdea într-o mare de vilegiaturiști, toți îndreptîndu-se spre sud. Erau alte vremuri, într-o Germanie nouă reprezentînd o generație nouă. Și iată-l pe Boeru. După prezentările de rigoare, am încercat să-mi amintesc imaginile pe care le văzusem pînă atunci reprezentînd un tînăr într-
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mai ivit niciodată. M-am întors la München împreună cu dna Boeru, în noaptea de vară înstelată și senină. Conducînd pe autostradă spre nord, drumul era aproape pustiu, în vreme ce din sensul opus se scurgea un flux continuu de faruri. Valul de vilegiaturiști continua să se rostogolească spre plajele Mediteranei. În clipa în care am plecat, actuala doamnă Boeru a început să tune și să fulgere cu furie. A afirmat cu tărie că ea nu este legionară. Mai mult (subliniind totuși că nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
laterală. Când am ajuns pe creastă, unde am zăcut gâfâind în soare, am descoperit că mâinile și genunchii îmi sângerau. De când am sosit aici, am avut bucuria de a înota în pielea goală. Faleza asta stâncoasă nu atrage, slavă Domnului, vilegiaturiștii cu țâncii lor. Nicăieri nu găsești vreun blestemat petec de nisip. Am auzit că e socotită drept o coastă urâcioasă. Dă Doamne să fie considerată așa în vecii vecilor! Într-adevăr, stâncile, care se răzlețesc în ambele direcții, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ambulanți, veniți în număr mare, „ca la iarmaroc”: „Nu-i tocmai elegant să vezi în centrul orașului numai ciocălăi de porumb și coji de pepeni”, observa autorul notei din numărul citat mai sus al „Bacăului”. Sau cîini turbați și porci „vilegiaturiști”. „Chiar atunci cînd sînt frumoși și grași, aspectul lor de pe străzi depreciază civilizația tîrgului”.11) De altminteri, cum am mai spus, unii încă negau că aceasta ar exista: „Incontestabil că - scria, exasperat, un avocat și ziarist - Bacăul nostru este unul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atras irezistibil de trupul nimfelor (nu nimfete, nota bene) pe timp de lună plină. Totul se petrece după celebrul puci al lui Elțân din 1993 și, de fapt, nu se petrece nimic. Doar că un bătrân dintr-un sat de vilegiaturiști de pe lângă Moscova (Vasile, de ce a mutat Petru cel mare șandramaua de la Moscova în ținutul mlăștinos al Sanktului? Parcă îl agasau înghesuiala, proximitatea familiilor boierești, amenințarea continuă a streliților, nu-i așa?) nu se poate împotrivi impulsului de a pătrunde (omul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
fiarele; cu rugăciunea lui poate modifica întocmirea văzduhului. Căci omul e sufletul lumii, omul e graiul cosmosului în fața lui Dumnezeu. în general, esteticienii moderni consideră superficial acest raport al omului cu natura. Ei îl văd pe om ca turist, ca vilegiaturist, ca amator științific de floră și de faună, ca alegător al unui tip de sex contrar sau al unui animal de rasă în vederea unui scop practic. Toate acestea sunt adevărate pe diferite planuri ale vieții sufletești sau practice. Dar viziunea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
excursioniști. trecem printre vii, apoi livezi - specificul regiunii. Deși, În munți, climatul e blând. O oprire interesantă este la Amălie-les-Bains, o stațiune de băi, unde veneau nu știu ce membri ai casei regale, Între care această prințesă Amălie. Orășel de munte, cochet, vilegiaturiști veniți la băi, peste tot anunțuri de camere libere (extrasezon!), o escapadă pe un fel de cărăruie punte suspendată, pe valea unui râuleț abrupt care și-a tăiat albie printre stânci și pietre, sentiment copleșitor de dominare a naturii. La
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pură politețe, prin convenție, zicem noi despre cutare oraș că e frumos, când de fapt el este posac și rezervat, iar design-ul e ultima preocupare a locuitorilor săi. Amatori de primăveri culturale, mergeți să vă faceți datoria voastră de vilegiaturiști de-a lungul Tibrului, pe colinele Pnyxului, sau în lagună! Mângâiați-i cu privirea, în weekendurile prelungite din luna mai, pe zeii morți și pe fecioarele căzute în lume pe Afrodita, pe Apollo, pe Hercule și pe tutti quanti. Acești
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
curmată printr o Înghițitură de esență de oțet. SIGHIȘOARA, BURGUL MEDIEVAL DE PE TÂRNAVE, ERA acum treizeci de ani ferit din calea stricătorilor de oameni și de locuri, [ferit] de treapădul militarilor În garnizoană, al funcționarilor veniți din regat și al vilegiaturiștilor chilipirgii după un trai ieftin și bun. Orașul sta Încă sub gospodărirea sașilor, cu marea și mica lor burghezie locală, strânsă și egală În zilele de sărbătoare și pe la Înmormântări, cu redingotele negre și pălăriile Înalte ale bărbaților, după aceeași
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de tine. Vineri seara, 26 sept. [1947] Două zile, trăite în așteptarea încordată a unei scrisori de la tine. Nimic. Între timp plecările se înlănțuie; au plecat Ina și Alecu joi, Lisette, Piticu și les Negulescu azi dimineață. Vreo treizeci de „vilegiaturiști“ mai stau tolăniți pe plaja mică ?, ? ca niște popice căzute. Eu am cartierul general în barca nouă a lui Riza, unde nu am nici nisip, nici frig, nici prea mare indiscreție. Am izbutit, pentru prima oară, să fac nudism aproape
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
au revărsat hohote de râs și vorbe batjocoritoare; niște câini adormiți, care Îi ignorau până și pe cei mai răi bețivani, s-au repezit la mine mârâind; niște țânci de-o șchioapă m-au arătat cu degetul mămicilor nedumerite; niște vilegiaturiști cu vederi largi m-au Întrebat dacă prind viermi pentru momeală; și Într-o dimineață, pe o Întindere de pământ sterp, luminată de arbori yucca Înalți, Înfloriți, În apropiere de Santa Fe, o iapă mare și neagră m-a urmărit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]