482 matches
-
perfect trează, când ușa de la cameră a început să se deschidă ușor...ușor și deodată...pac! se dă de perete cu zgomot, ca deschisă de un curent de aer și pe ușă începe să intre în cameră o ceață lăptoasă vineție, de formă alungită, care încet, încet, prindea formă umană, păr lung, ochii ca de spectru. Se vedea prin ea, fiind translucidă, avea fața vânătă și descărnată, încât se vedeau contrurul oaselor prin transparența acelui abur lăptos, din care era creată
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1486927076.html [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
-n zborul Păsărilor migratoare Rătăcite cum mi-e dorul Viu, în zbor, după ce moare... Încă-i toamnă, toamna-n goluri Între pruturi și siberii Când se rupe ceru-n stoluri De cocori plecând în serii... Încă-i toamnă, toamna varsă Vineție și lividă Ploaia încontinuu stoarsă Din materia lichidă. Încă-i toamnă, toamna-n mine Ca pe-o frunză mă condamnă La sfârșitul care ține Cât o nesfârșită toamnă... Referință Bibliografică: Încă-i toamnă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNCĂ-I TOAMNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Inca_i_toamna_romeo_tarhon_1382666296.html [Corola-blog/BlogPost/347194_a_348523]
-
spune grădinarului în ce direcție să o apuce pentru a reuși să găsească sălașul vrăjitorului. Tocmai când era pe cale să își piardă nădejdea de a afla drumul pe care trebuie să o apuce, de piciorul său se agăță un scai vinețiu. - Eu cunosc Pădurea Întunecată! M-am rostogolit de câteva ori pe acolo și te pot conduce, dar nu te pot ajuta să găsești locul în care e ascusns Castelul de Fier. Florea se bucură și cu atâta lucru. Porni deci
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1460679810.html [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
la destinație. Numai că nu a mai ajuns decât pe un pat de spital, conectată la punga cu glucoză cu piciorul în ghips și bazinul încorsetat în feși. Nu i se părea o frumusețe, așa cum era bandajată și cu urme vineții pe față. O fată șatenă, subțirică, cu ochii căprui, părul până la nivelul umerilor, vopsit blond cu șuvițe roșcate, cu o față rotundă ce făcea când zâmbea, gropițe în obraji. Era tumefiată la un obraz, cu julituri la frunte și pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1395984754.html [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
noastră mai erau și doi bunici. Deci, în total eram treisprezece persoane, la două mese. Au trecut anii. Parcă ieri eram la casa părintească - eu sunt născut în prima jumătate a secolului trecut (1948)!... Din stejari nu rămân numai rădăcini vineții, și cioate. Din stejari rămân în primul rând ghindele. Iată: Ștefan este ghinda stejarului acestuia, rodit în anul 1948. Tatăl tău era un culegător de folclor, de „rarisimă valoare”, cum apreciază Sonia Enache. Cu ce har era dăruit tatăl tău
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Stefan_vlad_nufarul_dobroge_aurel_v_zgheran_1370942259.html [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
cu o grimasă, de tălpile atât de străvezii, papucii de un cenușiu murdar, ai spitalului. Culoarul era pustiu. La ieșirea din grupul sanitar, observă într-un colț o tăviță renală în care un făt cam de patru-cinci luni cu pielea vineție, stătea cu genunchii ghemuiți, iar mîinile terminate cu degete incredibil de subțiri păreau rămase în căutarea a ceva nevăzut prin spațiul tăviței... Ce vedea îi aminti de cele povestite, nu cu mult timp în urmă, de o cunoștință. „Aveam deja
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Paginile_arse_tania_nicolescu_1359652198_r1dqz.html [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
la destinație. Numai că nu a mai ajuns decât pe un pat de spital, conectată la punga cu glucoză cu piciorul în ghips și bazinul încorsetat în feși. Nu i se părea o frumusețe, așa cum era bandajată și cu urme vineții pe față. O fată șatenă, subțirică, cu ochii căprui, părul până la nivelul umerilor, vopsit blond cu șuvițe roșcate, cu o față rotundă ce făcea când zâmbea, gropițe în obraji. Era tumefiată la un obraz, cu julituri la frunte și pe
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1494912535.html [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
un medic. Obosită, Delia acceptă să fie chemat un medic, prieten de familie pe vremea când Cristi, fostul soț, era la el acasă. Motrescu, internistul, spre norocul Deliei, era acasă. Sosi imediat. Luă tensiunea, pulsul, apoi observă un început de vinețiu al buzelor. — Imediat, Delia, pregătește-te te internez! S-ar putea să ai probleme mari la rinichi. Am nevoie de investigații serioase. Dana și Mihai erau deosebit de îngrijorați. Dana îi pregăti Deliei cele necesare internării. Au însoțit-o până la spital
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1464941490.html [Corola-blog/BlogPost/383545_a_384874]
-
Acasa > Poeme > Devotament > RĂSPUNS Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Ai luminat o zare cu-al tău senin al firii Iar norii au dezertat spre ceruri vineții Și-au înverzit deodată câmpiile gândirii Când versul tău în mine a prins a încolți. * Ai răsărit iubire, o flacără de dor În glia însetat-a sufletului meu Și rescriind o viață în cerul fără nor Întors-ai la credință
RĂSPUNS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1425708187.html [Corola-blog/BlogPost/350068_a_351397]
-
se integrează armonios cu asociațiile lirice. Secvențe admirabile sunt limpezite în sclipirile imaginației, precum nuferii în apa transparentă și albastră a unui acvariu: "Câteodată liliacul înflorește târziu,/ Irupând uluitor de alb de alb, peste durerile noastre,/ Împietrind răsucirea pustiului vânt vinețiu,/ Clătinat besmetic în transparențe rafale albastre". E multă durere profundă în aceste poeme, o durere a timpului trecut, lirismul are o notă personală și autentică: "Mult ne mai place nouă să fugim!/ Ni se târăsc în urmă câte drumuri?/ E
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ce_a_mai_ramas.html [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
care ținea batista pe geanta neagră aflată pe genunchii acoperiți de rochia veche și de aceeași culoare, proaspăt spălată și călcată. Acolo îi tremura vizibil, adesea în zvâcniri scurte, de parcă se zbătea în strânsoarea pielii uscate și pline de pete vineții, mărturie a unei circulații periferice deficitare. - Fată, mai e mult până acolo? a întrebat-o ea pe femeia corpolentă ce stătea, bine înfiptă pe picioare și cu o mână agățată de bara de susținere a plasei pentru bagaje, în fața ei
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1410034551.html [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
Fața ei mai păstrează urmele frumuseții de altă dată, nu are riduri pronunțate cum au alte femei de vârsta ei. Mâinile, afară din pătură, păreau ale unei sfinte; subțiri, cu degete lungi, pielea transparentă, încât i se vedeau venele pronunțate, vineții. O sărut pe frunte și o învelesc cu pătura așa cum făcea ea când eram copil. Îi iau mâinile amândouă și i le sărut. Tresare. Îi simt mâinile reci și picioarele, de asemenea. I le masez așa cum făcea ea cu mâinile
REÎNTÂLNIREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Vasilica_ilie_reintalnirea_vasilica_ilie_1365148963.html [Corola-blog/BlogPost/345684_a_347013]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri, Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri. Eu am rămas acolo, eu am rămas aici... Să port povara grea a timpului de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt
CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1486114930.html [Corola-blog/BlogPost/375499_a_376828]
-
am încurcat de-a binelea. De ce? Fiindcă m-am jucat cu voi! De ce? Fiindcă am citit poeziile lui Romeo și mi-a venit un chef de joacăăăăăă! Și de scuturat dudul bătrân din curtea bunicilor, cu cerceii aceia mari și vineții cât prunele de Bistrița... Prietenul meu Romeo Morari, poet, actor, grafician, fostul meu coleg de la Radio Târgu-Mureș, înalt, cu păr buclat și o fermecătoare voce de microfon ce băga în tremolo domnișoarele din trei județe transilvane și jumătate, actualmente locuitor
CARTEA CEA MAI BUNĂ-ABECEDAR LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cea_mai_buna_abecedar_liric_al_florin_tene_1349242572.html [Corola-blog/BlogPost/343481_a_344810]
-
acele zile de mai, în care am străbătut Parisul în lung și-n lat, câțiva km zilnic pe ploaie și vânt, sub gheața temperaturilor nordice. Niciodată, în cele patru vizite, nu am văzut Parisul sub asaltul apei curgătoare din norii vineții, turiști sau localnici cu umbrelele întoarse pe dos de vântul năprasnic, cu temperatura sub 10*C. La București erau 30* C. Și mi-am zis atunci: tot mai bine-i în „Micul Paris”. Patru ore de calm S-a întâmplat
ELISABETA IOSIF PARIS PENTRU SASE ZILE, PARIS PENTRU TOTDEAUNA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_paris_pentru_s_elisabeta_iosif_1370273851.html [Corola-blog/BlogPost/346220_a_347549]
-
acele zile de mai, în care am străbătut Parisul în lung și-n lat, câțiva km zilnic pe ploaie și vânt, sub gheața temperaturilor nordice. Niciodată, în cele patru vizite, nu am văzut Parisul sub asaltul apei curgătoare din norii vineții, turiști sau localnici cu umbrelele întoarse pe dos de vântul năprasnic, cu temperatura sub 10*C. La București erau 30* C. Și mi-am zis atunci: tot mai bine-i în „Micul Paris”. Patru ore de calm! S-a întâmplat
PARIS PENTRU ŞASE ZILE, PARIS PENTRU TOTDEAUNA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 by http://confluente.ro/Elisabeta_iosif_paris_pentru_elisabeta_iosif_1370632029.html [Corola-blog/BlogPost/346267_a_347596]
-
mâncare mulgând vaca, frecând la rufe sau așternuturi de pe jos boielile chipului, i-au dat culoare pumnul de gânduri primit de la bărbatul întors acasă, obosit poate și pilit... veritabila mascara, ține câteva zile e multicoloră roșiatică la început mai apoi vinețiu lila sfârșind într-o paloare gălbuie . odată cu trecerea timpului totul se uită rămâne doar amintirea colierului autohton . 23 05 2016 - foto - internet Referință Bibliografică: colier / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1970, Anul VI, 23 mai 2016. Drepturi
COLIER de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 by http://confluente.ro/georgeta_zecheru_1464033592.html [Corola-blog/BlogPost/340117_a_341446]
-
cu amintiri frământateatâta de puțin a mai rămas din zare... XVI. CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri, Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri. Eu am rămas acolo, eu am rămas aici... Să port povara grea a timpului de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/agafia_dr%C4%83gan/canal [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al vieții trubadur a adormit în pietre, Cu visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers de dor, ... Citește mai mult Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri,Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri.Eu am rămas acolo, eu am rămas aici...Să port povara grea a timpului de atunci.Copilăria, aur îmi curge-n amintiri,Sufletul palan ridică trecute iubiriCând împleteam vorbele scormonind în jar,După un cartof copt uitat
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/agafia_dr%C4%83gan/canal [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
spear into the black bull. The wicked heart of the criminal is black like the skin of the slain bull. NEGRU ȘI ALB Am citit în albul ochilor tăi că nu mă iubești nici cât negru sub unghie. Cearcănele mele vineții, fructul nopților albe, au devenit negre plângând de inima albastră. BLACK AND WHITE I read în the white of your eyes that you don't love me not even like the black under your fingernails. The purple bags under my
CROMATICĂ AUSTRALIANĂ / AUSTRALIAN PALETTE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 by http://confluente.ro/George_roca_poeme_bilingve_george_roca_1368153226.html [Corola-blog/BlogPost/344741_a_346070]
-
antologii de epigramă românească. Poet, publicist și epigramist. Membru al Uniunii Epigramiștilor ... XXIII. APOCALIPSA DUPĂ SOLARIS, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011. anii mă înconjoară scheunând ca o haită de hiene scheletice cu trupuri vineții și dinți de pucioasă din cerul istovit de atâta zbor se prăvălesc la picioarele-mi ciocârlii mute cu aripi de ceară iar eu cad în genunchi ca un copac pietrificat încremenit pe vecie ... Citește mai mult anii mă înconjoară scheunând
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/sorin_olariu/canal [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
STACOJIU Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se în cioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții peste vitrine printer stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă strâns de mână îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt catafalcul speranței
STACOJIU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1470161634.html [Corola-blog/BlogPost/374153_a_375482]
-
frunzarele-și strânge la piept, Sub el, temător, necuvântu-I aștept Ori semn însoțind efemerul pilastru. Și vine, și crapă muțenia Iudei, Pârjol de lumină înfipt în altar, Cu tălpile goale, arhangheli, prin jar, Se schimbă-n nerozi parteneri paparudei. Covor vinețiu ne separă de astru, Arhangheli, copac, paparuda și eu, Râvnim milostenia lui Dumnezeu Răspunsu-I nu vine și plouă albastru. Referință Bibliografică: Plouă albastru / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul VII, 17 aprilie 2017. Drepturi de
PLOUĂ ALBASTRU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1492409607.html [Corola-blog/BlogPost/362669_a_363998]
-
plumbuit, iar în stânga sita fermecată prin care sufla ninsori cu fulgi mari și grei. Era îmbrăcată în frumoasa rochie albă țesută din fir de argint și briliante, din care se vedea doar vârful cizmelor de argint. Pe frumoasele-i plete vineții purta diadema de briliante și ametiste scânteietoare, iar pletele-i erau pudrate cu brumă. Pe umeri i-atârna, fluturând, o mantie violetă strânsă pe talie cu o cingătoare din bucăți de gheață sclipitoare, ferecate în montură de argint. Când o
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426018400.html [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
și taci îndelung secondat doar de cântecul graurului leagănat pe ramul de soc cu floarea trecută. STACOJIU Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se încioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții dintre vitrine stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă de mână strâns îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt catafalcul speranței așa că
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Poezie_tania_nicolescu_1389369517.html [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]