221 matches
-
reia experimentul de la început. Despina era o femeie încă tânără, de vreo 35 de ani, cu trăsături delicate, cu ochi melancolici, care nu priveau niciodată la ceva anume. Obrajii supți și pielea pală și străvezie lăsau să se vadă mici vinișoare de sânge și să se bănuie forma oaselor craniene. Purta părul strâns la ceafă și bluze simple, de pânză topită, care lăsau să i se ghicească bustul cu sânii mari, ușor leneviți de alăptare. Avea ceva din simplitatea și liniștea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de păr Între castaniu și gri. Tot părul lui era dealtfel neîngrijit și rar: favoriții până la mijlocul feței, bărbuța foarte strâmtă și tăiată scurt de la buza de jos până la bărbie, iar mustățile firave dar crețe peste bucile obrajilor pline de vinișoare roșii, la fel ca nasul gros. Era Îmbrăcat În negru, și crucea de Calatrava nu izbutea să atenueze vulgaritatea ce se degaja din toată Înfățișarea aceea a lui cu jaboul nu prea curat și prost apretat și cu mâinile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o catapeteasmă încrustată, cu icoane, și un altar acoperit cu odoare scumpe se adăugară minunatei alcătuiri. În vremea asta, pe ciotul popii crescu fantasma de cristal a unui deget, înăuntru se formară oscioarele, în vârf crescu unghia străvezie, se-alcătuiră vinișoarele, și pielea cu fire cărunte de păr îmbrăcă degetul în întregul lui. Când își dezlipi palma de cea zugrăvită, se văzu că și sfântului i se adăugase mădularul uitat. Întemeiară, acolo, între Argeș și Sabar, satul Tîntava, săpând întîi bordeie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șir pe străzile din centru, privind cu atenție statuile, că mama zăcea-ntr-un pat cu cearceaf de satin alb, boțit artistic, asemenea căptușelii cutiilor cu bijuterii. Era mare și albă ca marmura, pielea ei transparentă lăsa să se vadă vinișoarele și glomerulele sudoripare, iar pe șoldul stâng i se așezase un fluture tropical, de o mare strălucire a culorilor, sprijinit pe piciorușe subțiri și nervoase. Când m-am trezit, am știut căi mama avea o pată de lupus eritematos pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din caiet, opacizate de dârele de pix, cele trei texte se-nfășoară și se-ntrepătrund în nebunia mea. Dacă mi-aș întinde scoarța cerebrală pe pat, l-ar acoperi-n întregime, ca un pled din șase foițe cenușii, străbătute de vinișoare. Dacă aș tăia-o-n bucăți și le-aș lipi între două coperți, ar ieși textul ăsta îngălat de acid lisergic, țesătura asta în care asud de frică și de concupiscență. Sculîndu-mă din pat, mă așez la masa de scris
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fetele intrară pe strada morții. Nicicând nu văzuseră atâta carnagiu. Sângele forma bălți în care ardea soarele. Mâini, maxilare și oase țăndărite ieșeau din moloz și din crăpăturile clădirilor. Un creier uman, intact, umed, cu circumvoluțiile desenate minuțios și cu vinișoarele albăstrui zvâcnind sub pieliță înflorea pe caldarâm, lângă o țeastă deschisă larg. Nici o casă nu mai era întreagă. Rămăseseră-n picioare uși, cu cadru cu tot, pe când zidurile erau grămezi de cărămidă. Rămăsese casa liftului, de plasă neagră de sârmă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ani, în 1960. Pe patul de moarte din casa părintească, vegheată de arhanghelii de pe pereți și de însuși atotputernicul Dumnezeu, cu cartea lui roșie deschisă pe genunchi, Maria Badislav fusese o sfântă. Nu se mai văita de nimic. Ochii, cu vinișoare albastre, îi străluceau în găvanele de sub sprâncenele rare. Fața îngustă și blândă avea să fie trecută Marioarei și apoi băiatului ei. Împreună cu fermecata putere a visului. Toată viața ei Maria visase în culori tari și învăpăiate de icoană. Își visase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o scenă centrală, rotundă ca un divan, bărbați și femei, goi, se acuplau în încolăciri de șerpi umani, folosind accesorii ce puteau fi cumpărate, pentru continuarea acasă a orgiei, dintr-o mică prăvălie a aceluiași Albinos: falusuri de fildeș sculptate vinișoară cu vinișoară încît să fie aidoma unei virilități de zeu al abundenței, măști de catifea neagră, lenjerie de dantelă, hamuri și zgărzi complicate, bice din piele de hipopotam... Cu timpul, un lanț de asemenea prăvălii scandaliza cartierul, făcând concurență și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
centrală, rotundă ca un divan, bărbați și femei, goi, se acuplau în încolăciri de șerpi umani, folosind accesorii ce puteau fi cumpărate, pentru continuarea acasă a orgiei, dintr-o mică prăvălie a aceluiași Albinos: falusuri de fildeș sculptate vinișoară cu vinișoară încît să fie aidoma unei virilități de zeu al abundenței, măști de catifea neagră, lenjerie de dantelă, hamuri și zgărzi complicate, bice din piele de hipopotam... Cu timpul, un lanț de asemenea prăvălii scandaliza cartierul, făcând concurență și dublând într-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ți vatămi ochii, cum nu te poți uita în flacăra de sudură. Femeia era trecută de patruzeci de ani. O arătau cearcănele de sub ochii sticloși și înțelepți, sânii cu boturile ușor lăsate spre pământ și cu pocalul alburiu brăzdat de vinișoare albastre, pântecul brăzdat de câteva cute adânci. Păru-i crescuse până la podeaua jerpelită a liftului și-și împrăștia pe jos ultimii cârcei, după ce-i înfășurase pulpa dreaptă în bucle și șuvițe despletite. Un parfum subțire, repede dizolvat în vertijul dulce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sfârșește într-o scămoșare de vid. Iar eul fiecărui moment e legat de cel dinainte printr-un viguros cablu ombilical, cu două artere și-o venă, vehiculând hematiile inefabile ale cauzalității. Pe lângă el, o vascularizare subtilă și complicată, o-mpletire de vinișoare albăstrui și violete leagă-ntr-un mod inextricabil păpușile rusești una de alta într-un cocon stufos, așa încît clipa de-acum poate trimite-o ramificație peste un interval de cinci ani și alta peste unul de șapte, pipăind cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în boustrophedon-ul copilăriei mele, dacă e o scriere pictografică sau fonetică, dacă este o scriere. Poze și înluminun, vmiete și frize cu labirinturi de lujeri împodobeau bătrânul ceaslov cu pagini de pielițe. În filigranul fiecărei file vedeai o țesătură de vinișoare albastre și roșii, zvâcnind la un singur puls, irigând paragrafele. Nervi arborescenți făceau fiecare literă sensibilă ca un dinte. Greșelile erau atacate de anticorpii din limfă. Căci pergamentul era viu ca pielea abia smulsă a unui martir și mustea de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cojii lemnoase. Surorile întingeau cu ei în sare și-i ronțăiau în tăcere, apoi spărgeau altele, câte două, în podul palmelor. Cedric găsi într-o nucă un creier mic, roz, tremurător, al cine știe cărui animal. Îl curăță de duramaterul înțesat de vinișoare de sânge și-1 strivi cu deliciu de cerul gurii. Trecuse de miezul nopții, și-n sobă rămăsese doar jarul. " Pe urmele lui Fra Armando ne-am strecurat cu toții în enorma sală. Enormă? Sală? Dar era o lume, cu orizontul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vechi și bolnave ce-mpodo-besc nimburile Dumnezeilor bizantini. Atunci aerul de sub fantastica boltă se veșteji către un cafeniu cald și semitransparent, iar pereții, din galbenul de caolin de la început, deveniră pulsatili ca de pieliță și colorați într-un mozaic incert de vinișoare stacojii și albastre, pe fondul hialin al unei cărni diafane. Uitîndu-se împrejur, unora li se părea că sânt în pântecul unei ființe ciclopice, distingând, cu încăpățînarea astronomilor amatori, dincolo de pielița pereților, încrețiturile bogat irigate ale intestinului gros și punga urinară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de carne, unul de sticlă, ce se priveau într-un circuit de suveică până când ochii mei înșiși deveneau de sticlă strălucitoare, priviți atent, dar impersonal, de un glob ocular viu, suspendat în aer, cu mușchi periorbiculari, cornee gălbui-sidefie, străbătută de vinișoare, iris cafeniu și pupilă dilatată de penumbră. După o vreme globul se vitrifica la loc și ochii mei reîncepeau să vadă. Atunci îmi plimbam bila pe brațul meu gol, pnvindu-mi prin ea firele de păr și solzii epidermei, deodată dilatate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o sută de sclifosite cu nasul pe sus, cu toate mofturile lor..." "Trebuie să recunoști însă, ma chere", interveni doamna cu cireșe la pălărie ce ședea cu cei doi la măsuță - și pe când vorbea își așeză ușor mâna adipoasă, cu vinișoare de-a lungul degetelor strînse-n metalul brutal al câtorva inele cu pietre rare, peste cea a tinerei femei - "trebuie să recunoști că Hajdău a furat ca-n codru din Les Precieuses ridicules. Dacă te gândești numai la Musiu Jorj: ma
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
constelații unde trăiau ființe al căror nume erau oamenii și! lucrurile lumii noastre. Maria se culcă pe laviță între cele două aripi răsfirate, și ele i se prinseră în piele, ancorară de lamele omoplaților, trimiseră filamente nervoase în coaste, împinseră vinișoare ce orbecăiau ca viermii spre cârja aortă. Fata se ridică și ieși, cu tălpile goale și aripile lipite una de alta, în tindă, se privi în găleata cu apă și văzu o îngereasă cu cozi de țărancă, ieși apoi' în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
orientale, nasuri late și ochi tâmpi, de baiadere. Corpul lor, cu cât mai revărsat, cu atât mai râvnit - funduri mari și roze, burți cu câteva rîndun de slăninuțe, în care buricul se pierdea ca un sorb fără capăt, țâțe cu vinișoare albastre și areole stacojii acoperindu-le aproape întreg botul -, nu putea fi cel al feei doar fibră de pe tronul marmorean. Aproape că vedeai ochii ei prin eșarfă: albaștri și-nghețați ca două pietre apoase de safir, nu de pe lumea asta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uneia era spart, și Herman putu să vadă, acolo unde lipsea un mare ciob de argilă, că floarea n-avea pământ deloc, ci tot spațiul din ghiveci era ocupat de rădăcinițe palide, filiforme, împletindu-se strâns ca un ghem de vinișoare și păstrând forma ghiveciului chiar și acolo unde peretele lui lipsea. Floarea patetică se hrănea nu doar cu stropii gelatinoși din carafă, ci și cu o tulbure suferință. În seara următoare Herman deschisese poarta de fier și pătrunsese-n grădină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care trecea. Astfel, oricât ar fi înaintat în beznă, avea o cărare de lumină-n urmă, pe care putea veni înapoi netulburată, ca și când pe lespezile pe care le zărea acum bine: romburi de malachită verde-nchis și de porfir cu vinișoare sângerii, lustruite atât de bine, încît tot ce se afla pe suprafața lor dulce se răsfrângea adânc și minuțios în oglinda lor. Înaintând din con în con de lumină transparentă, printre scaunele înmărmurite, Coca ajungea din nou la măsuța empire
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ploaia se mai liniști, însă de undeva, de peste tot, ajungea la auzul nostru un fel de geamăt, un foșnet care era pe lângă noi și mai departe, haidăii au scos nasurile afară, au privit lung și au văzut mergând peste tot vinișoare de apă, furișându-se pe după mușuroaie, pe după buruieni, au privit la drum și au văzut că apa umblă și pe drum, apoi au înțeles că se revarsă Prutul. Puținul ce-l aveau l-au lăsat în colibă, și-au aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ciudat și atâta tot. — Dacă nici asta nu Înseamnă că e dus, atunci nu știu ce dracu’ e, zise ea. Era ceva adevăr și În asta. Știi cumva când se Întoarce? Țestoasa ridică din umeri. Cu o mână care era toată numai vinișoare albastre și inele masive, mă apucă de cravată. Încercă să-mi zâmbească sfios, numai că Îi ieși doar o grimasă. — Poate că vrei să-l aștepți. Știi, cu douăzeci de mărci se cumpără o grămadă de timp, Îmi zise. Recuperându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
trăgând adânc aer În piept, apoi zgomotul făcut de chibrit când Își aprinse o țigară. Am găsit o foarfecă de bucătărie și m-am dus Înapoi la lift, unde am tăiat pe lungime mâneca de la haina bărbatului. Pe pielea cu vinișoare verzui, vineții și albe, tatuajul Încă se distingea cu claritate, strâns agățat de antebrațul său, ca o insectă mare și neagră care, În loc să se Înfrupte din cap alături de muștele mai mici și de eviermi, preferase să cineze singură, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bărbuța lui de țap și la ochii de pește. Rezistența este cheia succesului, îmi reamintește el. Vrei să-ți fac o programare la un doctor, să te consulte? Adică, pentru ca să fii sigură... Degetul lui îmi injectează cerneală neagră în fiecare vinișoară din trup. Mai ții minte, Doamnă? Da, ține minte. A fost după un banchet oficial la Palatul Poporului. Nu mai fuseseră intimi de ani de zile. Mao era în toane bune. Guvernatori din toate provinciile veniseră la Beijing să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
frig. Un al doilea firicel plutește în aerul încremenit. Apoi încă unul. Fibrele de păsări se prind și se îmbină- o țesătură destrămată care se țese la loc. Din toate punctele cardinale apar fire, iar cerul purpuriu e săgetat de vinișoare negre. Aripile se îngrămădesc și se împletesc, alunecă sau patinează iar în sus, înainte să se încolăcească din nou într-un ciclon lent. În curând, cerul se umple de afluenți, un râu de păsări, un Platte în oglindă șerpuind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]