180 matches
-
stepa nesfârșită lăsând În urmă duhoare de cadavre În putrefacție, amestecată cu miros de cărbune ars, acompaniat de zgomotele vesele ce răzbăteau din vagonul rezervat soldaților. Era un miros Îngrozitor, ce ți se imprima În haine și Îți pătrundea În vintre. Ca să scape de duhoare, dar și de liniștea mormântală ce Învăluia vagoanele, soldații au băut din ce În ce mai vârtos, au chefuit zi și noapte, coborând arareori din tren. Aprovizionarea o făceau acum mecanicii de locomotivă, care treceau În fugă de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ai împrumutat doar cu o săptămână în urmă. Ei nu știu cum e să fii atât de cronic lipsit de orice atingere încât atunci când șoferul autobuzului te atinge cu mâna pe umăr din greșeală simți o tulburare plină de pofte direct în vintre. Am stat pe bănci în parcuri și în metrouri și pe scaune de școală simțind toată acea încărcătură de dragoste nefolosită, de dragoste fără obiect ca o piatră în pântec, până când am fost sigură că pot să urlu și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sens al cuvântului, și tânărul cu sănătatea zdruncinată, și bătrânul pe jumătate viclean, pe sfert frumos, pe sfert înțelept. Oameni, vă salut cu respect. Apoi am simțit că-mi cade ceva ușor și brusc pe poalele largi care îmi acopereau vintrele. M-am uitat în jos: printre prismele soioase ale căptușelii, o piesă de zece penny mi se odihnea în șapcă. Am privit în sus: o doamnă voinică se îndepărta cu un zâmbet scurt și viu. Păi e de râs. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
seamă că le lipseau brațele și capul și că stăteau pe cîte un trepied. Fiecare dintre ele avea o formă evident deosebită și nu mi-a luat prea mult ca să discern conturul unor femei de vîrste și constituții diferite. Pe vintre se puteau citi cuvinte trasate cu cărbunele. „Isabel. Eugenia. Penélope.“ PÎnă la urmă, tot lecturile mele victoriene mi-au sărit În ajutor și am Înțeles că acea viziune reprezenta ruina unei practici căzute În uitare, ecoul unor timpuri cînd familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ori se gândise, chiar fără să fie superstițios, că Înăuntrul lui se ascunde răul, diavolul Întunecat, Încât acum tremura de groază tot. „Nu vă faceți probleme, vă vom scăpa de el...” Și cârligul ciungului se răsuci din nou, prinzându-i vintrele. Noimann icni din răsputeri. „Așa, așa”, Îl Încurajă ciungul. „Încordați-vă mușchii abdominali, țineți răsuflarea, dați-i drumul, acum... Acum...” „Vă rog, un pic de apă”, gemu Noimann. Celălalt Îi apropie de gură o sticlă Întreagă de Alexandrion. Noimann luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ori aceeași formulă, fiind curios ce-o să urmeze. „Repetați după mine, tot de trei ori, formula: «Pot acum pe spațiile lichide să pornesc...»” Noimann se supuse din nou și se simți pe jumătate eliberat de greutatea ce-l apăsa În vintre. „Ei”, spuse ciungul, „ați văzut că vă simțiți mai ușurat după ce ați intonat ultima formulă?” Noimann nu-l contrazise. Se simțea un pic mai bine. Crampele se mai răriră. „M-am așteptat, de fapt, la asta”, surâse celălalt. „Dumneavoastră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trupurile demonstra că muriseră pe Tamarind, la numărul 2307 Nord. Danny dădu niște tufișuri la o parte, îngenunche și îi permise Omului Cameră să se focalizaze pe detaliile de coșmar. Bărbații erau plasați într-o poziție 69 - capul unuia spre vintrele celuilalt, capul celui de-al doilea spre vintrele primului, iar organele genitale ale fiecăruia erau întinse spre gura perechii sale. Individului mai corpolent îi lipsea degetul arătător drept. Toți cei patru ochi erau intacți și larg deschiși. Victimele fuseseră tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
2307 Nord. Danny dădu niște tufișuri la o parte, îngenunche și îi permise Omului Cameră să se focalizaze pe detaliile de coșmar. Bărbații erau plasați într-o poziție 69 - capul unuia spre vintrele celuilalt, capul celui de-al doilea spre vintrele primului, iar organele genitale ale fiecăruia erau întinse spre gura perechii sale. Individului mai corpolent îi lipsea degetul arătător drept. Toți cei patru ochi erau intacți și larg deschiși. Victimele fuseseră tăiate exact ca Marty Goines, pe toată spinarea - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu fața în jos. Buzz reuși să-i vadă pe cei doi la pământ: Loftis strangulat de Coleman Healy, care avea în gură o proteză uriașă, cu niște colți urâți, trandafirii. Pieptul lui Coleman era plin de sânge. Picioarele și vintrele lui Loftis erau îmbibate cu ceva de un roșu închis. Lângă cei doi zăcea un pistol. Mal urlă: — Coleman, întoarce-te! Buzz alunecă de-a lungul peretelui, cu pistolul ridicat, căutând o poziție din care să-l împuște în plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în mare grabă. Se ascunde în spatele unui stâlp. Cea de a șaptea cavalerie necunoscută constă din nabab și o pereche de purtători de torțe, cam adormiți. Ar vrea ca aceștia să se miște mai repede, pentru că simte ceva nefiresc în vintre. Abia îl observă pe micul hijra care-l salută, aplecându-se până la pământ. Are ceva mai bun la care să se gândească. Femeile acelea vor vedea ceva. Îl vor vedea pe Înălțimea Sa, magnificul nabab la lucru! Pârtie! Se mulțumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aicea și, În afară de două ore de țopăit pe mese, altceva nu facem”. „Aha” - se dumiri din nou soldatul cel priceput la femei. În spatele lui, ascunși după niște tufe de merișor, ceilalți așteptau chinuiți de nerăbdare și de dureri ascuțite În vintre. „Suntem și noi câțiva băieți și ne gândeam că poate ne simțim bine Împreună, dacă tot ziceți că nu v-au obosit ăia prea mult...” Fără altă vorbă, se scotoci În buzunarul de la piept, scoase un sul de bancnote mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă înzestreze... Am făcut cum a vrut el, unchiule Nat. Am închis ochii și am băgat coceanul ăla plin de vinișoare în gură și, puțin câte puțin, l-am înghițit pe tot. A fost oribil. Nasul mi se freca de vintrea lui împuțită și bietul meu stomac se zvârcolea tot pe dinăuntru, dar știam ce fac și mă bucuram. Tocmai când era gata să ejaculeze, l-am scos din gură și l-am terminat cu mâna, în așa fel încât prețioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
N-am primit decât un sms de la Deborah, în care mă anunța c-a născut un băiețel și că totul pare să fie în regulă. La dracu, s-a gândit Julia, tipa zace întinsă pe spate, în timp ce doctorul îi coase vintrele, dar tot reușește să-i scrie un sms nenorocitului meu de bărbat. Oare tenacitatea ei chiar n-are limite? Amândoi au continuat să-și mănânce aperitivul - James devorând aproape tot platoul, iar Julia ciugulind delicat de pe margine. După câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Lorenza. Era acolo, reluând dialogul acela făcut din foșnete, din râcâituri cu unghiile la ușă, pe care-l lăsase În suspensie seara trecută. Sulf și mercur păreau să se unească În ceva cald și umed care făcea să-mi palpite vintrele, dar fără violență. Așteptam Rebis-ul, copilul androgin, sarea filosofală, Încununarea operei la alb. Mi se părea că știu totul. Poate că-mi reapăreau În minte lecturi din ultimele luni, poate că Lorenza Îmi comunica știința ei prin atingerea mâinii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de mult pe nas și nici nu-și mai băga în venă. Își făcuse doar un ness din praful tatălui său. De-abia îi ajunsese de un întăritor slab. Iar simți vidul acela interior. De parcă cineva îi băgase mâna în vintre și-i trăsese toate organele afară, printre picioare. Îl dureau și pectoralii. Ce să fie oare? Auzise că erau și cazuri de bărbați care făceau noduli în zona pieptului. Nu doar prostata era sperietoarea celor care fumau prea mult. L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ea murmură aceste cuvinte, cu fata scăldată în lacrimi.) Repunem "autodocul" în funcțiune și... Nu putut spune mai mult din cauza emoției care o gâtuia. Își aminti analogia pe care o făcuse Ash între creatură și un păianjen. Oul crescând în vintrele păianjenului paralizat, conștient de ceea ce se întîmplă... Reuși ca prin minune să-și alunge acest oribil gând. ― Ce pot face? ― Să mă omori, zise aceeași voce agonizantă. Își privi deznădăjduită vechiul ei coleg, căpitanul ei. Acesta își coborî pleoapele. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ce se Întîmplă? După cîteva minute În care Încearcă să numere focurile de armă, se aud iar oameni strigînd lozinci: „Libertate!“. I se face pielea ca de găină, simte un val de emoție fierbinte care Îi pulsează cald undeva În vintre, creierul pur și simplu Începe să i se Învîrtă În cap. Ajunge În partea cealaltă a pieței tîrÎndu-se. Se ghemuiește Împreună cu un tip voinic Între două mașini. Dar una din mașini nu e mașină, e o ambulanță improvizată. Tipul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu sămînța ta În cimitir, fecundează toți morții tineri, ridicîndu-i din morminte la fel cum se ridică mînjii abia fătați, alunecînd cu picioarele din spate În cleiul propriei lor nașteri. Și pe cel mai tînăr dintre cei readuși de sămînța vintrelor tale la viață, la moarte, așază-l vrednic pe crucea zilelor noastre, și lasă-l acolo să se zvînte, lasă-l femeie să creadă că din pîntec de carne a ieșit, lasă-l să se obișnuiască cu mirosul de mamă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
carne a ieșit, lasă-l să se obișnuiască cu mirosul de mamă, și carnea ta să-i sugă cum pe o măduvă dulce răceala morții și desfă-i femeie unul cîte unul nasturii cămășii de moarte și dă-i din vintrele tale mușcătură de șarpe, legîndu-i iarăși moartea de trup; cu limba ta caldă femeie smulge-i din gît fericirea și scuip-o afară ca pe un rînced nepămîntit aluat. Ridică-te, femeie, din durerea care te răsfoiește, gheara fiecărei pagini
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mișcat de la dreapta la stînga, așa cum se sfințește altarul, așa cum se stropește mormîntul, Începe să dea În vileag ineditele taine. O, cît mai aștept ca poetei bătrîne să i se rupă praporul harului și să fete!, să-i smulg din vintre facerea poemului, jalea de mătase. PÎnă am intrat În trupul ei răsărise soarele, pînă să-mi fac cruce de trei ori pielea mea era toată scrisă cu slovele celui mai strălucitor poem din cîte s-au scris vreodată. ...Și asta
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
o facă chiar dacă așa cum stă Înaintea mea, ca o adevărată kamini, făcută toată numai din dorință, numai din chemare, de parcă ar zice: "Iată-mă, am venit, domnul meu, și sunt gata să-ți cad În genunchi. Mi-am montat În vintre magnetul despre care vorbea Paracelsus că-l au În vagin marile prostituate orfice, iar acest magnet mă atrage către tine... Te vreau, te doresc!, știm cu toții, de la bunul Aristotel, că noi femeile suntem toate numai o gură, un aparat
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a navei. Se apropie din spate de Seal și-i dădu o lovitură brutală pe o parte a feței. Acesta se simți trântit jos de pe scaun și aruncat la podea. Cei doi însoțitori săriră în picioare. Cayle îl lovi la vintre pe cel mai apropiat fără pic de îndurare. Individul gemu, se clătină și-și duse mâna mai jos de burtă. Fără să-l bage în seamă, Cayle se repezi la cel de-al treilea, care încerca să-și scoată pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Alteori însă, panica locuia în el ca o vietate speriată, ca o inimă nouă, care îi bătea în stomac sau în partea dreaptă, sub umăr. „Poartă-te ca un om cu cap“, își spunea stând încovoiat peste propria durere de vintre, iar strânsura din mațe îl dobora. Cel mai des i se întâmpla la sfârșitul zilei de lucru, când tot ce i se părea prietenos amuțea și o tulburare necunoscută începea să frământe câmpul, liniștea din preajmă, obiectele. Prin benzinărie trecea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chiar și de cei care erau indiferenți în materie de religie. I-a așteptat. Bătrânul Michel avea ochii strălucitori și respirația șuierătoare. Nu se simțise bine și vrusese să iasă la aer. Dar dureri ascuțite la gât, la subsuori și vintre îl siliseră să se întoarcă și să ceară ajutorul părintelui Paneloux. \ Sunt niște umflături, zise el. Am făcut probabil un efort. Scoțând brațul prin portiera mașinii, doctorul își plimbă degetul la baza gâtului pe care Michel îl întindea spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tot, a încheiat comisarul. Era din pricina vremii, fără îndoială. Totul se năclăia în mâini, pe măsură ce ziua înainta, și Rieux simțea cum teama lui crește cu fiecare vizită. În seara aceleiași zile, la periferie, un vecin al bătrânului bolnav își apăsa vintrele și vomita în toiul delirului. Ganglionii erau mult mai groși decât cei ai portarului. Unul începea să supureze și curând se sparse ca un fruct stricat. Întors acasă, Rieux telefonează la depozitul de produse farmaceutice al departamentului. Însemnările lui profesionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]