291 matches
-
DIOPTRII Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului îmi aștept acceleratul/pegas invalid/ cu valizele pline de viață neamortizată invizibilii hrăniți din carnea zilei reciclează scheletul eponim al orașului orbul roade strunele viorii în tăcerea șinelor/extensii ale sufletelor harpii/ nu-mi ajung monedele/particule dezaccelerate/ pentru un loc cu fața spre locomotivă este prohibit să bei sângele străzii unde ți-ai rupt cordonul ombilical te trec acceleratele comme à la guerre aerul
VOYEURISM DE – 7 DIOPTRII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353145_a_354474]
-
și o mângâiere mătăsoasă! Surâzâtoare și luminoasă, maestra Angela Gheorghiu scoate dintr-un glas adânc fericirea, și o dăruie, iar dintr.o pură frumusețe, înconjurată de aură, bucuria, pe cât de omenească, pe atât de inefabilă. În jurul ei se plăsmuiesc luciri viorii și o lină armonie! Pare idol sau stea, la vedere, dar de iubit, o iubește o lume cu cea mai omenească și pură iubire! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Angela Gheorghiu. Muzica, dulce liniște / Aurel V.
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
pălăria ei înflorata, cumpărată de la Paris, părea o zeița gânditoare. Din când în când, Olga Brăiloiu își răcorea obrazul cu un evantai chinezesc. Notele muzicale alunecau pe lângă noi, se interferau cu foșnetul rochiilor și apoi se întorceau în vibrațiile coardelor viorii, stăpânite cu măiestrie de tânărul George. Într-un colț, singuratica, regina Elisabeta privea la nepotul meu cu nostalgie. Probabil, se gândea la pierderea fetiței ei de numai 4 ani. Alături, Elenă Bibescu îi șopti: - Majestate, la anul să-l invitați
FELIA DE PEPENE GALBEN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357373_a_358702]
-
adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie. Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o poveste. Îmi acopăr ochii cu ceața amintirilor; din ea se desprinde o umbră care lasă o dîră viorie pe sufletul meu. Aud glasul auzului care picură silabe venite din literele Începutului. Le recunosc. M-am jucat cândva cu ele. Lui ,,a” i-am pus o căciulă din lupul de demult și am decis că este litera iernii. Atunci când
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie. Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o poveste. Îmi acopăr ochii cu ceața amintirilor; din ea se desprinde o umbră care lasă o dîră viorie pe sufletul meu. Aud glasul auzului care picură silabe venite din literele Începutului. Le recunosc. M-am jucat cândva cu ele. Lui ,,a” i-am pus o căciulă din lupul de demult și am decis că este litera iernii. Atunci când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
adâc de izvoare. Îi aud pulsațiile care caută o albie.Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o poveste.Îmi acopăr ochii cu ceața amintirilor; din ea se desprinde o umbră care lasă o dîră viorie pe sufletul meu. Aud glasul auzului care picură silabe venite din literele Începutului. Le recunosc. M-am jucat cândva cu ele. Lui ,,a” i-am pus o căciulă din lupul de demult și am decis că este litera iernii. Atunci când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
jocul lor cu viața au ramas Doar amintirile-nrămate-n timp Tic-tacul clipelor suspină într-un ceas Uitat în caierul furcii unui anotimp. Sufletul ei s-a prefăcut în frunze Când trădarea crudă a îmbrățișat-o Macul suferinței i-a-ncremenit pe buze Pleoapa viorie o lacrimă a-ncununat-o! S-a despărțit de zile,de soare și de nori Ștergând din gând... dâra de lumină A atins în zborul ei aripile altui zbor Zbătându-se în lava vieții de dor plină. Durerea e o școală , o
PARTITURĂ REPETABILĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358990_a_360319]
-
salba de la gît (cu băncuțe de aur prinse pe bandă vernil-violet), iar toartele din aur sclipitor, cu trei semiinele dantelate și steluțe diamantifere pe margini, se legănau ca niște cireșe la urechi, pe când pălăria din mătase de Ceylon (cu nuanțe viorii... pe un alb de nea pufoasă, având câteva pene aurii, de fazan, prinse prinse cu gust la baza calotei și puțin mai spre ceafă) îi dădeau vârsta cu cel puțin cinspretzece ani mai tânără, lucru de care era conștientă că
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
le va rămâne glasul, Cum limpede e vinul din podrum, Dar nu mai sună dimineața ceasul, Scoală-te, poete și la drum! Voi aștepta să vină-n tihnă zorii, Să se reverse peste gândul meu, Ca un arcuș pe strunele viorii Așa mă simt și-așa am fost mereu. Îmi spăl cu roua din cuvinte fața, Cum se scaldă luna în pârâu, Năvalnică prin mine curge viața, Nicio tăcere nu-i mai pune frâu... Referință Bibliografică: Nu mai sună ceasul dimineața
NU MAI SUNĂ CEASUL DIMINEAŢA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360595_a_361924]
-
Era o zi senină, ca și azi (Tu, chintesență-a zilelor senine !). Se destrămau păduri de sumbri brazi În urmă, pe cețoasele coline. Călătoream, de mult, către apus, Când drumul m-a adus într-o câmpie Greu adâncită-n umbra viorie A codrilor ce-o străjuiau de sus. Și te-am zărit. Departe, în amurg, Fixai curbura unui spațiu, care Înainta treptat în înserare Cu soarele și neclintitul burg. Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit Acolo chiar, pe dalele
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
Paganini sau Ysaÿe a fost asociată cu scurt-metraje, și respectiv teatru non-verbal, în 2013 muzica aleasă a fost a lui Johann Sebastian Bach. Prin turneul național Bach to Basics, Alexandru Tomescu a adăugat repertoriului său o nouă integrală importantă destinată viorii: Sonatele și Partitele compuse de Johann Sebastian Bach, un set de șase lucrări ce reunesc simplitatea unor linii melodice pure cu o deosebită complexitate de ordin tehnic. Muzica a fost completată de lumină, un spectacol de lighting design ducând mai
Bianca Dinescu: De Crăciun la TVR 1 () [Corola-blog/BlogPost/339268_a_340597]
-
de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al neființei universul cel himeric... În
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
major. Astăzi compun alene, din ce în ce mai rar și pe hârtii străvechi, roase de molii. Predomină tristețea cântată de bemolii ce sorb orice diez și-orice becar. O singură romanță, de fapt un laitmotiv, fără să vreau mă obsedează-ntruna, dar corzile viorii-au plesnit. Mai e doar una și-n partitură-un ultim portativ!... Cassandra Cassandra lăcrimează. Prezice fără greș, dar nimeni nu o crede niciodată. Privește tristă Troia de greci incendiată și plânge lângă fiecare leș. Mânia lui Apollo i-a
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340961_a_342290]
-
-nvălătucește crestele geruite ale munților, cu umbrele norilor, până nu trage oblonul sub cer, iar apele de jos îi oglindesc azurul tulburat și soarele liliachiu, plătește generos călătoria lui an de an prin timp, cu ofrande în buchete albe, cărămizii, viorii de crizanteme! Înflorirea de toamnă e ca o înserare a anului, când se-aprind lămpile astrale și-n saloane strălucitoare încep nunți cu miri frumoși și-mbătați de iubire, iar pianele și viorile cîntă melodiile iubirii, nostalgiei și armoniei, pe când
ROMANŢA, VIS DE VIAŢĂ ESTETIZATĂ, ÎN TOAMNA CRIZANTEMEI TÂRGOVIŞTENE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341071_a_342400]
-
de la Târgoviște. E o carte biografică, oglindă a chipului uman și artistic al romanticului nevindecabil de aceasta, ba chiar molipsitor pentru alții, cum e chiar cazul autoarei cărții lucrate de Grupul Editorial Pro Universitaria. Amintirile festivalului de romanțe din zilele viorii și melancolice ale toamnei anului 2014, vor fi pietre de hotar dintre o realitate neînlăturabilă și un vis alinător. Vis de frumusețe, armonie și viață estetizată în toamna târgovișteană a „Crizantemei”. Cuvintele de mai jos cadrează evenimentul, elegant și deopotrivă
ROMANŢA, VIS DE VIAŢĂ ESTETIZATĂ, ÎN TOAMNA CRIZANTEMEI TÂRGOVIŞTENE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341071_a_342400]
-
realist al îngerilor de pe Pământ. Începu să plângă ... arcușul aluneca lent și melodios peste corzile întinse la maxim de emoția tulburătoare. Liniștea fu spartă. Ecoul plângerii sale se auzea tot mai puternic. Dar ... înfuriată, vioara de plastic trânti capacul cutiei viorii de lemn. Se auzea glasul viorii de lemn, tânguindu-și măiestria. Se auzea din ce în ce mai stins. Se sfârșea o lume ... se sfârșea un cântec. Murea o pasăre măiastră. Dar ... se năștea o altă lume ... o lume ... lipsită de vibrații, o lume
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
nu mă pot destăinui decât scriind, deși sunt sigur că nu voi încredință nimănui aceste rânduri. E de neconceput ... Și poate că am dreptate. Dacă oamenii ar fi puțin mai buni...totul ar fi altfel! ... autocarul străbate într-o lumină viorie un sat de pe malul unei ape. Pe o prispa un moșneag cu barbă cioplește în piatră. Poate e un Bernini! Mă gândesc, dar sunt conștient de realitate. Mă aflu în România, nu în Italia lui Michelangelo! Case noi, de curând
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]
-
nu mă pot destăinui decât scriind, deși sunt sigur că nu voi încredință nimănui aceste randuri.E de neconceput ...Și poate că am dreptate. Dacă oamenii ar fi puțin mai buni...totul ar fi altfel! ... autocarul străbate într-o lumină viorie un sat de pe malul unei ape. Pe o prispa un moșneag cu barbă cioplește în piatră. Poate e un Bernini! Mă gândesc, dar sunt conștient de realitate. Mă aflu în România, nu în Italia lui Michelangelo! Case noi, de curând
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]
-
nu mă pot destăinui decât scriind, deși sunt sigur că nu voi încredință nimănui aceste rânduri. E de neconceput ... Și poate că am dreptate. Dacă oamenii ar fi puțin mai buni...totul ar fi altfel! ... autocarul străbate într-o lumină viorie un sat de pe malul unei ape. Pe o prispa un moșneag cu barbă cioplește în piatră. Poate e un Bernini! Mă gândesc, dar sunt conștient de realitate. Mă aflu în România, nu în Italia lui Michelangelo! Case noi, de curând
PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343979_a_345308]
-
ochii cerului.. Gândurile descriu planetele metamorfozate Se simte miros de cerneala pigmentată Bolta-mi aduce în minte clipe de demult Versul vine ca-un descânt recunoscut Ca apele izvoarelor prelinse sub pământ. Luceafărul luminează termeni sinonimi Din constelațile albastre ies viorii vibrând Pe trupul gol al cuvintelor ,ce niciodată nu mor! Stau agățate consoane și vocale disperate.. În noapte ritmurile aduc muzicalitate Noi simofonii de cuvinte scrise și-acordate Vor rupe tăcerea văzduhului necuprins Poezia îmi este crez și cuvânt nestins
SUNETELE RUP TĂCEREA de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377370_a_378699]
-
Este sursa vieții omenirii Dulceața sărutului ei pătimaș E izvorul suferinței și-al iubirii. Femeia este întuneric și lumină Schimbă destine, nuanțează viața Înger sau demon cu inima plină De seva fericirii-mbujorate...dimineața. Dragoste,extaz, echilibru, nebunie Se-mpletesc în vioriu de pleoape Parfumu-i dulce-amărui te-aruncă-n agonie Stârnind furtuni de plumb înecate-n șoapte. Femeie, mamă, soră, iubită....curcubeu De sacrificii ...numele ei împletește E poarta dintre lumi ce se descuie greu Este lumânarea ce -n taină se topește. Este din
SUFLET DE FEMEIE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377582_a_378911]
-
mică de se măsură cu cotul, / În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul / Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, / Că-ndărătu-i și-nainte întuneric se arată. / Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, / Mii de fire viorie ce cu raza încetează, / Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, / Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă... Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, / Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, / Și în noaptea neființii
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
Maria Stroia e asemănător florilor, iar glasul ei este asemeni foșnetului serilor și zorilor satelor românești, unele și altele pline de vis, de armonie, de iubire. Doar locurile pădurene cântate de Maria Stroia sunt așa de natural scăldate în verdele, vioriul, cărămiziul, albul, rozul anotimpurilor. Între vocile cântăreților care au îmbrăcat cântecele în straiele naturii, cea a Mariei Stroia e clinchet de lăcrimioară! Glasul ei vibrează lirele inimilor ce-absorb binele, frumusețea, iubirea! Un frumos cuvânt și cel mai crezut îl
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
-l lumineze la răscruci înspre grădina fericirii. Că-i trubadur prea bine știți, zburdalnic și cu capu-n nori, Ades se pierde prin frunziș, visând la stele în culori. Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de frenezie, Răsfață corzile viorii fiind secondat de-o păpădie. Citește mai mult Auzi și tu clipit de gene? E-un greier mic și jucăuș,Îndrăgostit de-o buburuză, deznoadă doruri pe-un arcuș.A vrut să-i scrie o scrisoare cu picioruș muiat în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
-l lumineze la răscruci înspre grădina fericirii.Că-i trubadur prea bine știți, zburdalnic și cu capu-n nori,Ades se pierde prin frunziș, visând la stele în culori.Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de frenezie,Răsfață corzile viorii fiind secondat de-o păpădie.... XV. SURÂD ÎNGERI VII, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1592 din 11 mai 2015. Mă dezmierzi cu petale de cer, Confeti din aștri îmi scuturi, Smaralde îmi prinzi în colier, Mi-e
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]