1,218 matches
-
și... ce mai, îs foarte importanți pentru oamenii de știință. Iar în învățămîntul superior îs căutați ca pîinea caldă. Fugi de-aici, se strîmbă Virgil cu dezgust. Păi ce, așa ceva se mănîncă? Ei, se mănîncă! Auzi vorbă la el!... Parcă viperele, șoarecii ori gîndacii de Colorado se mănîncă?... Cum să bagi în gură asemenea otrăvuri? Dar au o importanță colosală din alte puncte de vedere. De unde vrei să le știu eu pe toate? Bine, bine... Și cum prinzi tu... tritonii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
veșnicia. Apollo, zeul artelor (muzica este însumarea metafizică a tuturor artelor) îi dăruiește lui Orfeu lira, iar cântecele sale erau atât de vrăjitoare, încât îmblânzeau sălbăticiunile, furtunile mării, clinteau până și stâncile. Soția sa, nimfa Euridice, moare mușcată de o viperă. Orfeu roagă pe Zeus să o readucă pe pământ, acesta se înduplecă, dar cu condiția să nu se uite la Euridice în timpul revenirii din infern. Dar Orfeu nu respectă consemnul, astfel că, spre sfârșitul călătoriei, întorcându-și privirile înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Nu e frumoasă. Dar e albă. Și atât de blondă... Și a fost a lui. A celuilalt. A vizigotului. Nu a plâns. Nici când Tariq a vrut-o pentru el și l-a împroșcat pe Musa cu venin, ca o viperă ce e. Musa a plătit-o cu aur, s-a tocmit pentru ea sub privirea ei atentă, înțepenită pe mâna lui încărcată cu smaralde. După ce Tariq a oftat împăciuitor, scormonind absent în vintrele cufărului, Musa i-a scos de pe deget
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se elibereze. Un animal pe-aproape putea să însemne orice: iritare, ceartă, pericol. Dar, variantă de-a dreptul îngrozitoare, nu era exclus să aibă de-a face cu un pretendent la bunătățile cărate de ape! Domnule, nu vă sfătuiesc! Aici... viperele... uriașe... colcăie... imense... înfiorătoare! Pur și simplu nămolul se încăpățîna să nu se desprindă de pe ochi. "Bulgărele" mai mare, despre care Lupino bănui că trebuie să fie șeful, făcea eforturi disperate să-și zărească interlocutorul. Da, nu merită să vă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de la natură ceva inteligent În ei, puteai citi În gândurile lor ca Într-o carte de copii, dar dacă intelectul li se născuse a posteriori, puteai fi sigur că venea din frustrare și că le șuiera prin craniu ca o viperă isterică, mereu gata să te muște. — Bine i-ai făcut, i-a zis taică-său acasă, fără să-și ascundă mândria. Acuma, să te ferești de el, ăsta e sigur turnător, n-a ajuns el degeaba maistru la Hașdeu. — Cum
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
împăienjenit de lacrimi. (rând liberă Am să vă vorbesc acum despre șarpe. Într-o după-amiază, cu patru-cinci zile în urmă, copiii din vecini au găsit vreo zece ouă de șarpe ascunse lângă țărușii gardului. Ei susțineau că sunt ouă de viperă. Atunci mi-am dat seama că, dacă din acele ouă vor ieși vipere, n-o să mai putem sta liniștiți în grădină. — Să le ardem! am propus eu. Copiii m-au urmat, țopăind de bucurie. Am adunat cu toții frunze și vreascuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o după-amiază, cu patru-cinci zile în urmă, copiii din vecini au găsit vreo zece ouă de șarpe ascunse lângă țărușii gardului. Ei susțineau că sunt ouă de viperă. Atunci mi-am dat seama că, dacă din acele ouă vor ieși vipere, n-o să mai putem sta liniștiți în grădină. — Să le ardem! am propus eu. Copiii m-au urmat, țopăind de bucurie. Am adunat cu toții frunze și vreascuri și le-am dat foc. Am aruncat ouăle în foc, unul după altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Copiii au mai aruncat frunze și crenguțe peste flăcări, pentru a le înteți, dar ouăle nu ardeau și pace. Fata de la gospodăria din capătul drumului a venit până la gard și ne-a întrebat, râzând, ce facem. — Ardem niște ouă de viperă. Ne e frică de vipere. Cât de mari sunt ouăle? Cam de mărimea ouălor de prepeliță... și foarte albe. Atunci sunt ouă de șarpe obișnuit. Nu sunt de viperă. Să știți că ouăle nu ard prea ușor, zise fata râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și crenguțe peste flăcări, pentru a le înteți, dar ouăle nu ardeau și pace. Fata de la gospodăria din capătul drumului a venit până la gard și ne-a întrebat, râzând, ce facem. — Ardem niște ouă de viperă. Ne e frică de vipere. Cât de mari sunt ouăle? Cam de mărimea ouălor de prepeliță... și foarte albe. Atunci sunt ouă de șarpe obișnuit. Nu sunt de viperă. Să știți că ouăle nu ard prea ușor, zise fata râzând cam ciudat și își văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și ne-a întrebat, râzând, ce facem. — Ardem niște ouă de viperă. Ne e frică de vipere. Cât de mari sunt ouăle? Cam de mărimea ouălor de prepeliță... și foarte albe. Atunci sunt ouă de șarpe obișnuit. Nu sunt de viperă. Să știți că ouăle nu ard prea ușor, zise fata râzând cam ciudat și își văzu de drum. Focul a ținut cam jumătate de oră, dar ouăle n-au ars. I-am pus pe copii să le scoată din jar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în spatele meu și au început să se roage. M-am despărțit apoi de ei și am urcat încet treptele de piatră. Mama stătea pe ultima, la umbra unor glicine. — Nu trebuia să faci așa ceva! — Am crezut că erau ouă de viperă, însă erau doar de șarpe. Oricum, le-am înmormântat cum se cuvine. Ce rost are să te mai frămânți? Mă simțeam tare prost că m-a văzut mama. Mama nu e superstițioasă, dar îi e teamă de șerpi de când a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
frumos, încât îmi venea să mă reped la mama s-o îmbrățișez. Atunci mi-am dat seama că fața ei aducea puțin cu a bietei reptile pe care tocmai o văzuserăm și am avut senzația că șarpele oribil ca o viperă ce-mi sălășluia în piept îl va devora, într-o bună zi, pe acest frumos șarpe-mamă, copleșit de durere. Am pus mâna pe umărul firav și catifelat al mamei. Am fost cuprinsă de o agitație pe care n-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
scap de senzația ciudată că deasupra noastră planează o amenințare, o umbră neagră. Mama zice că e fericită, dar, pe zi ce trece, slăbește tot mai mult. Și la pieptul meu, oricât încerc eu s-o înăbuș, își face loc vipera care crește și tot crește, ruinând sănătatea mamei. De-ar fi doar o boală temporară, de sezon, și nimic altceva! N-ar fi trebuit să ard ouăle de șarpe. Poate că și de asta sunt într-o asemenea stare. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a fi provocat un incendiu. De-a doua zi m-am apucat să muncesc serios la câmp. Mă mai ajuta fiica domnului Nakai din când în când. De la isprava cu focul, am senzația că la pieptul meu sălășluiește iar acea viperă oribilă, că sângele mi s-a mai închis la culoare, că mă abrutizez pe zi ce trece. Când stau cu mama pe verandă și tricotez, mă simt amorțită și sufocată, dar când ies pe câmp să sap pământul, parcă prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
inut).Un prisos de încrîncenare și cruzime, de țipăt, sfîșiere, blasfemie e totuși o dovadă de maniheism stînjenitor. Se ajunge la un manierism al violențelor, redundant: "de-aș avea spirt în cap și ochii mei / ar fi văgăuni în care viperele năpîrlesc,/ mi-aș da foc blestemînd cu o mînă și cu cealaltă / aș stăvili amarul să nu-mi curgă-n blid" (Amintirea poetului). Avem a face astfel cu un final de ciclu. Satul idilic al lui Alecsandri, satul elegiac al
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
pe fiul devotat al locului, cuprins de o "tandrețe discretă", cînd i se năzare că mireasma gutuilor luminează iar manuscrisul i se limpezește precum vinul cramelor. Privirea i se îndreaptă către întrupările modeste ale vieții, purtătoare de har naturist, către vipera care "prînzește miresme", către "măiastra" care glăsuiește dintre crengi înfrunzite, bandajînd "tîmpla iubirii", către ariciul care ar fi, în delicatețea-i "fără seamăn", un alter ego al său: "Cine-mi traversează grădina/ în clipa tăcută și caldă?// Trece prin trifoi
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
bogăția și originalitatea ei, fauna nu rămâne cu nimic mai prejos decât flora. Aici predomină multe specii de animale. Dintre păsări vom aminti: privighetoarea, mierla, cucul, sturzul[ acestea abundă în regiune ,în toate anotimpurile]. În rândul lumei animale vom aminti: vipera cu corn[Vipera ammodytes], șarpele lui Esculap[ Tropinopodus tesenotus], șoparla . Animalele predominante în pădurile din Moldova Nouă sunt: vulpea, lupul, șoarecele gulerat, pârșul, jderul de pădure, mistrețul, căprioara, iepurele, cocoșul de munte, ierunca. Rețeaua de ape din zonă este bogată
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
ei, fauna nu rămâne cu nimic mai prejos decât flora. Aici predomină multe specii de animale. Dintre păsări vom aminti: privighetoarea, mierla, cucul, sturzul[ acestea abundă în regiune ,în toate anotimpurile]. În rândul lumei animale vom aminti: vipera cu corn[Vipera ammodytes], șarpele lui Esculap[ Tropinopodus tesenotus], șoparla . Animalele predominante în pădurile din Moldova Nouă sunt: vulpea, lupul, șoarecele gulerat, pârșul, jderul de pădure, mistrețul, căprioara, iepurele, cocoșul de munte, ierunca. Rețeaua de ape din zonă este bogată în diferite specii
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
așa încît autorul are impresia a vorbi cu bucăți de var dintr-un perete surpat, sîngele se preface într-un șerpișor care se ascunde în ierburi să-și digere otrava, sufletul duhnește a carne acrită, viața e un ghem de vipere, sărutul e de nisip, moartea se prelinge din memorie asemenea unei bomboane intens colorate între dinții anemici ai copilului. Ca într-un muzeu al ororilor, ne întîmpină la tot pasul atrocități: "Trompetistului nebun un cîntec i-a smuls/ jumătate de
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
Am adunat ostașii și am rămas în dreapta plutonului... „Gde nacialnic?” - a fost prima vorbă spusă răstit de un maior rus. Am făcut un pas în față. „Tî net nacialnic! Nazat!” au răsunat răstit cuvintele maiorului, însoțite de o privire de viperă... Până să ne dezmeticim că ei erau stăpânii și noi supușii, ne-am trezit înconjurați. Un sergent ne a spus pe limba noastră: „Războiul s-a sfârșit și veți pleca acasă. Depuneți armele și predați toate bunurile militare. Acasă tot
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care nu mai pătrunde nici o licărire de lumină, nu știu pe unde calc, am impresia că îmi fuge pământul de sub picioare... - Extraordinar... netrebnica! Ți-am spus eu, ți-am spus eu că aceasta nu e o ființă omenească, ci o viperă, tot timpul ne-a dușmănit. Și tu care erai gata oricând să-ți dăruiești întreaga ființă pentru ea. Ai văzut!? Acuma îmi dai dreptate!? Îmi dai dreptate, Ina? repetă el, în glasul lui făcându-și prezența acumularea unei nestăvilite furii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Un timp, se așternu în încăpere o liniște grea. Gândul Olgăi alergă spre o dimineață când, cu câteva luni în urmă, întâlnind-o pe Gica, o asistentă de la contagioase, aceasta îi aruncase din mers câteva cuvinte otrăvite: Olga, ești o viperă, nu-ți ajunge un singur bărbat!? și o lăsase fără replică, în mijlocul holului înțesat de pacienți. Reînnodând firul de pe ghemul care se afla la Alex bănui că Gica probabil i se plânsese unei verișoare care lucra într-un birou al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tunul și cu tancul și nu s-a întâmplat nimic, pentru că pe ăsta nu-l putea omorî decât cuțitul lui Rahan, care a stat două zile și două nopți într-un pahar cu sânge de antilopă amestecat cu venin de viperă. Asta îmi spunea Coșuță și, sincer, din toată povestea lui nu mă interesa decât partea cu gașca. Nu, nu mă întrebați de serile când îmi luam inima-n dinți, îmi înghițeam uimirea și spaima și deznădejdea că totul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cea mare“ (1790-1868), rege sud-african, fondatorul regatului Matabele pe teritoriul de azi al statului Zimbabwe. Lobengula Kumalo (m. 1894) a fost al doilea și ultimul rege al triburilor Matabele. Unul din cele opt triburi principale care alcătuiesc populația statului Botswana. Viperă pufăitoare (în limba setswana). Sfatul bătrânilor (în limba setswana). Joshua Nkomo (1918-1999) a fost, alături de Robert Mugabe, principalul artizan al victoriei obținute de populația de culoare din Zimbabwe (fostă Rhodesia) în lupta purtată împotriva regimului colonialist condus de Ian Smith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
citesc mai departe? - N-are rost... nu știu... asta-i proză... implor. - O fi, dar așa mi-a venit mie, să citesc proză cu voce tare! Ai ceva împotrivă? Își umezește buzele, plimbându-și rapid limba peste ele, ca o viperă cât de cât îmblânzită, și continuă: - „Simțeam că sunt gata să explodez, o fierbințeală ciudată îmi cutreiera prin sânge până în ceafă, parcă îmi apăsa ceva pieptul. Aș fi vrut să nu se mai termine și, ca-ntr-un vârtej, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]