131 matches
-
cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o gură de apă. Am luat-o alandala în susul și
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui, cu lenea și nepăsarea învăluind așezarea întinsă de-a lungul unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o gură de apă. Am luat-o alandala în susul și
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
alarmeze; ne așteptăm dinainte să se întîmple ceva rău și suportăm mai greu capriciile destul de firești ale vremii. Păi dumneata vorbești de oamenii care trăiau la țară și se acomodau treptat cu soarele, nu ca noi care ieșim, nepregătiți în vipia de afară, nu se lasă domnul cel pesimist. Nu ați văzut la televizor, cîți au ajuns la spital din cauza căldurii? Ascult zîmbind și-mi amintesc de Mărin al lui Coadă, care a murit pe cîmp, la prășit, într-o vară
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
aș avea febră, nu altceva" (p. 8-9). Musafirul își transmite și el cum poate toate senzațiile căldurii sufocante, cu un potop de sinonime și relatări agricole cu verbe specifice pentru efectele caniculei: "E prăpădenie, domnu' Dimancea, pe crăpătul acesta e vipie, zăpușeală și zăduf, ce mai, caniculă! De-o lună n'a mai picat o strachină de apă, se usucă porumbu' d'anpicioarele, sărăcuțu, să sfarogește, să scrumește, de să-i plângi de milă, și-a intrat și-o gânganie'n
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
vine din Caragiale, nu atât prin comicul social și prin comicul caracterelor, cât prin comedia "timpului băltit" și comedia specifică a limbajului. "Căldura mare" nu e, nici la scriitorul nostru clasic, nici la prozatorul nostru postmodern, o condiție meteorologică oarecare. Vipia, zăpușeala, zăduful, crăpătul, crăpelnița, topenia, fierbințeala (șirul sinonimic poate continua cu: dogoarea, torpoarea, arșița, canicula - Paul Georgescu exploatează toate variantele, ca nimeni altcineva în literatura română) sunt explicațiile apatiei individuale și naționale. Tânărul ziarist Gabriel Dimancea ar vrea să lupte
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
apatiei individuale și naționale. Tânărul ziarist Gabriel Dimancea ar vrea să lupte cu o astfel de păcătoasă inerție, care e - spre disperarea sa - mai mult decât marca unei provincii limitate: tinde să se constituie într-un specific imposibil de lepădat. Vipia stimulează inflația verbală ca iluzie a acțiunii și lamentație interminabilă în jurul condițiilor nefavorabile. Paul Georgescu e un observator cât se poate de acut și de pătrunzător al atmosferei caniculare și al efectelor sale sociale, sentimentale și intelectuale. Zăpușeala alterează tot
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
sensul personajului lui Goncearov, pentru că el luptă cu sine însuși. Devine intelectualul revoltei zădărnicite, rămasă în stadiul de proiect - revoltă zădărnicită de meteorologia potrivnică. Am putea spune - exagerând puțin, de dragul parafrazei - că revoluția lui (interioară și socială) se amână din cauza vipiei. Gabriel Dimancea, fost combatant pe front, face parte din așa-zisa "generație a tranșeelor". Destinul și frământările sale sunt continuate din Revelionul (1977). Profesor și ziarist în Platonești, urbe bărăgăneană saturată de provincialism, adoptă, ca o formă de rezistență la
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
căutare (nu mută, ci locvace) a căilor de a realiza principiul intensității: "o concordanță totală între act, inteligență și sensibilitate, o simultaneitate dinamică". Pe căldura infernală totul capătă lentoare bolnavă, creează impresia de epuizare și sfârșeală. Din "timpul băltit" al vipiei de august nimic nu se poate smulge, nici un sens nu pare să poată străpunge. Ispitirile abătute asupra gazetarului și profesorului Gabriel Dimancea, survenite prin grija satanicului Maltezi, își zădărnicesc înaintarea în cazanul cu smoală al vremurilor indecise, în jurul lui 1926
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
câte ceva ca pentru a mă împiedica să spun ce aveam de spus. Oribilele străzi de-a lungul cărora alunecam în ziua aceea de iunie! Căsuțe de cărămidă se înșirau una după alta, privindu-ne cu un fel de ciudă parcă; vipia se prăbușea în valuri apăsătoare și, pe alocuri, asfaltul se zbârcea, revoltat. În fine, un bulevard lat, mărginit de case ceva mai înalte, având la ușa din față cele trei trepte de marmură albă obligatorii, conform tradiției din Baltimore. Un
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
Ioan Holban Pe un drum, aproape obligatoriu în fiecare vară, de la Iași la Neptun, trenul oprește în gara ; farmecul special al locului se descoperă la întoarcere, cînd garnitura oprește acolo la vremea după-amiezii: vipie, aer năclăit în mierea unui soare albicios, fierbinte, cîțiva cîini abia mișcîndu-și coada după pomana călătorilor, oameni din tren alergînd după o sticlă cu apă (dar nu e Caragiale cu „un pa’ar cu apă, rogu-te!“), nădușeală, chipuri tuflite
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
livrești: Țăndărei, sub numele de Huzurei, constituie miezul romanelor Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, Între timp (1990). Ce e Huzurei - Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cârciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: „la diuseor dă la vi!” - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
gros”, se discută aprins politică, se dau pronosticuri, au loc anchete, urmăriri, se consumă drame, se mănîncă vîrtos și se vînd (cumpără) fete de măritat: o lume cu viața ascunsă, dar atît de exemplară pentru acel timp. Copleșit, vara, de vipie și, iarna, cutreierat de viscol, departe de „lumea dezlănțuită” a Capitalei și încă departe de vacarmul comercial al Brăilei, Huzurei nu este un loc tocmai liniștit, pentru că, iată, aici se petrec, într-un scurt interval de timp, două crime dintre
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
care românii vor să scape - și odată ce vor avea pașapoarte, vor deveni problema Marii Britanii”. Miezul prozei lui Paul Georgescu este, iată, miezul problemei traficului de minori din Londra, întru gloria urbei ialomițene ai cărei locuitori - unii, e drept - au schimbat vipia și tihna siestei din Huzurei cu ploile și ceața din Londra. Viața bate cartea? Da, pentru o zi-două, pentru că Țăndărei tot Huzurei (de la „huzurit”, nu-i așa?) rămîne: acolo, în ficțiunile unui prozator care, în ultimul roman, tipărit postum, predă
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
-l păzeau și care păzeau și oile, îngrămădite acum în petecul de umbră lăsat de Zidul istoric și care încet-încet se retrăgea într-o parte silind și oile să se miște după mutarea lui... doar câinii rămânând vajnici, neiertători, în vipia soarelui... L-am întrebat dacă îl văzuse cumva trecând pe agronom, nenea Lache, așa, mai mult ca să spun ceva. El scoase un sunet scurt, gâjâit, care putea fi o negație. Dulăul din stânga lui, care era negru, înaintă spre mine un
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
atâtora dintre pedeseriști, evident că finețea lui Răzvan Ungureanu șochează! Obișnuiți cum suntem să trimitem la Bruxelles sau la Strasbourg niște pămpălăi care-o rup pe franțuzește în ritmul sâmburilor de măsline pe care le mastică temeinic între măselele tip vipia iar englezește cam cât prim-soliștii din corul muților (am aflat că avem și așa ceva pe metafizicele noastre plaiuri!), evident că un intelectual sobru precum Răzvan Ungureanu șochează. Șochează de la felul în care știe să zâmbească la ideile pe care
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
tipografică pe tejgheaua însorită a moș negustorului Hans, constată naratorul. Problema e că, acum, Bastionul, adică vechea cetate a orașului, se reface, și câteva camioane de ziare sunt «aranjate brambura» undeva prin cartierul mărginaș Blașcovici. Vai nouă, dacă umezeala și vipia verii le distrug! Până se rezolvă problema Bastionului, numi rămâne altceva decât să scormonesc în cutiile mele și să mă las în seama reconstrucțiilor, cu dibuiri asemenea ălora de-l caută pe T-rex”. Să nu ne lăsăm înșelați de intenția
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
spre experiment. Chiar dacă tradiția este un reper permanent, fiind obligatoriu necesară măcar și numai pentru a o nega, ea nu constituie o obsesie în sine, ci doar o unitate de măsură pentru determinarea itinerariului. 2. Creație și angajare Hăituit de vipia lunilor de vară, artistul tradițional se trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste an în
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
categorice, preferând, cu talent, să insiste asupra unei - atât de prozastice - empatii pe temeiuri de atmosferă: "Cine dintre domniile voastre nu-și aduce aminte de lungile, terifiantele cozi la feluritele Ťalimentareť ale ceaușismului ? Ore în șir de stat în zăpadă sau vipie pentru două sticle de lapte sau de bere, pentru rația de zahăr și de ulei, pentru pipote, măruntaie, gheare, unt, săpun, vată, pastă de ras, chibrituri sau hârtie igienică, pentru kilogramul de carne sau brânză schimbat apoi pe făină și
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
speranță și că inevitabilul s-a produs, totuși, în afara oricărei logici și a oricăror așteptări: domnișoarelor, doamnelor și domnilor, a nins! Chiar așa, a căzut zăpadă! Adică în acest loc care de milioane de ani nu cunoaște decît veri toride, vipii incontinente, doar din cînd în cînd fracturate subtil de cîte un zvîcnet senzual de primăvară matură ori de către un spasm suav de toamnă tînără, a năvălit dintr-o dată, de undeva de sus, din niște ceruri care din albastrul cel mai
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
pildă, au transformat subit și, de bună seamă, pentru-ntîia oară,/ plugu-n condei/ și braz-da-n călimară? Nu-i vorba, că prin plug putem subînțelege orice unealtă anterioară și prin brazdă orice alt material. II. Artistul de la ROSAL (o opinie) Hăituit de vipia lunilor de vară, artistul tradițional se trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste an în
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
pe la bâlciuri pentru bani. Ceea ce nu-l împiedică pe Radu Aldulescu să ofere microdescrieri de unde transpar fibra și febra de artizan: „În duminica aceea orașul părea să bolească scăldat în urdori fierbinți. Tușea, icnea prin falduri de praf grele. Canicula, vipia care-ți lua aerul, focul ăla marele curgând din cer pe blocuri și pe asfaltul înmuiat”. Ar fi de reținut și portretele pline de întorsături neașteptate ale frazei și de asocieri bizare și penetrante, de la perifericii nevolnici, dar răi, până la
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
le străpunge, scrâșnindu-și mânia din Rusia în URSS și de-acolo - din nou în Rusia. Filiera bere Cu fiecare înghițitură de bere mă fac mai bun Cu fiecare halbă - mai împăcat și mai tandru. Vântul mângâie teii osteniți de vipia zilei. Răcoarea amurgului îi pune și pe ei pe picioare - sau, mă rog, pe picior - ca să fie aidoma fraților lor bipezi ce-și reînnoadă, prin bere legătura pierdută cu firea cu energia astrelor și galaxiilor. Din zbor de pasăre în
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
un brâu transparent prin care se văd cinci jucători de golf rezemați în crose. Un drumeag neîngrijit dă ocol terenului și duce la o gheretă unde un paznic somnolent ascultă radioul. În spatele gheretei stăpânește umbra. Cine ajunge aici scapă de vipie și poate să-și tragă sufletul pe una dintre băncile străvechi, palimpsesturi ale iubirilor scrijelite stângaci și febril în piatra silită să îndure. As filhas do Mondego a morte escura Longo tempo chorando memorarao E, por memoria eterna, em fonte
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
zoii, prigoriile, lăstunii și rândunelele, plus piuitul puilor de curcă din ogradă, clopotele și toaca bisericii din deal, lipăitul pisicilor în tava cu lapte, scârțâitul carului, rotirea linguroiului în ceaunul cu mămăligă, ca să nu mai spun de îmbătătoarele ore ale vipiei de la prânz, în fâneață, când începe simfonia elitrelor, a lăcustelor, cosașilor, greierilor, într o fierbinte tăcere asurzitoare. Pur și simplu, închizi ochii și aștepți să-ți iei zborul. Să vă mai spun de divin-odihnitorul susur nocturn al ploilor prin burlane
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dau un aer de bună rânduială, de seninătate, agresivelor blocuri turn ce se-nghiontesc să-și facă loc. Soarele zilei târzii dăruiește priveliștii o lumină aurie, uimită. În orașul acesta trăiesc de când mă știu, iar serile, când se mai domolește vipia, stau aici la aer, îmi spuse ea. Am fost martora multor întorsături ale sorții - fiindcă cei din familia mea erau "indezirabili", înțelegi, părinții mei n-au fost comuniști - tatăl mi l-au întemnițat, pe mama au surghiunit-o-ntr-un cătun de munte
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]