167 matches
-
Prăvălită, trei sferturi goală, pe o blană de urs, cu brațul rezemat pe capul fiarei, sânii ei mici păreau încremeniți într-un spasm voluptos, iar șoldurile-i calde se alintau cu îndemnuri, în vreme ce întreaga-i figură surâdea, cu o candoare virginală și prefăcută. În ramă grea, fotografia mărită aproape natural era un cadou de ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani în urmă și numai un an după cununie, a mințit că-l bucură cadoul ei, i-a mulțumit și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la nivelul degradant la care se vorbește vulgar despre sex, iar femeile sunt tratate ca vitele. Desigur, imaginația lui Tom făurea fel de fel de tipuri de femei. Își imagina copile ocrotite de părinți, cuibărindu-se noaptea în paturile lor virginale. Se gândea și la fetele rele, nebunatice, care fugeau de acasă, dar nu le asocia niciodată cu mama lui. Poate că gândurile lui Tom despre femei erau mai influențate, decât își închipuia el, de umbra Neajutoratei Fiona, veșnic tânăra Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
regăsesc aici termeni din toate registrele limbii române -, întâlnindu-se, conștient sau nu, cu marele poet ale cărui opere sunt amintite mai sus, care, la rându-i, mărturisea, legat de limbajul artistic pe care l-a creat: Am căutat cuvinte virginale, cuvinte puturoase, cuvinte cu râie: le-am excitat aroma, le-am avivat rănile cu sticlă pisată și le-am infectat pe unele complet; și, cum de la azur e o distanță directă, o corespondență, am făcut pe cale artificială și cuvinte oglinditoare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
coroane. Printre flori picurau încet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul asudat. Lui Rim acum îi zbârnâiau picioarele ca niște coarde slabe. Se gândi la gută și o grimasă mare de nemulțumire îl urâți încă; părea lecuit de sărutări virginale: "Fecioară nesocotită!" își zise cu severitate. în spatele lui, gemenii se adăposteau ca fugăriți. Muzica le căzuse ca un rechizitoriu. Se întrebau mereu laolaltă în gânduri suspecte: Ei sunt care au ucis-o? și la orice mișcare a lui Rim se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în: B. FORTE, La bellezza di Dio. Scritti e discorsi 2004-2005, Cinisello Balsamo [MI] 2006, p. 157). 1. „Măgarul în grota Nașterii...” 1. Evanghelia după Matei (1-2) povestește Nașterea lui Isus, descriind genealogia sa, referindu-se în treacăt la conceperea virginală a Mariei prin lucrarea Sfântului Duh. Urmează vestirea făcută soțului Iosif de către un înger, pentru a-l asigura de originea divină a Copilului pe care îl va naște soția sa. Evenimentul nașterii lui Isus este schițat cu trăsături rapide. Apoi
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de încredere între oameni, este măgarul... său, adică slujitorul său din iubire. Preotul este „un fiu foarte special al Mariei”, iubit de ea în mod deosebit pentru că este chemat să trăiască în lume și în istorie ca ea; în mod virginal, adică cu credință (încrezându-se în Cristos așa cum un feciorelnic se sprijină numai pe Dum-nezeu); în mod matern, adică cu iubire extremă (interpretând iubirea paternă a lui Dumnezeu și cea maternă a Bisericii și a Mariei ca iubire stăruitoare și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
scriu (pentru că s-ar părea că scriu), aș fi putut fără jenă să mă deschei la pantaloni în fața Mariei, privind-o ca pe ceva care oftează și atât. În plus, ca să-mi feresc puritatea de ideea abjectă a unei stări virginale, am să adaug că, iubind puternic de la vârsta de patru ani și jumătate, precum mă asigură nesigurele date ale memoriei, am avut de-a lungul vremii destule iubite, deși nu căutam asta cu tot dinadinsul, oh, ce mult mă iubeau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a vedea niște orori tehnicolore, monstruozități filmate care constituiau o adevărată jignire la adresa oricărui criteriu al bunului simț și al decenței. Bobine întregi umplute cu perversiuni și blasfemii îmi uluiau ochii cărora nu le venea să creadă, îmi șocau mintea virginală și îmi blocau valva. Mama mea s-a asociat în ultimul timp cu niște indezirabili care încearcă să o transforme într-un fel de atlet, specimene depravate ale omenirii care își caută în popice calea spre uitare. Uneori îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stradă, privind lung spre jaluzelele lăsate și așteptând vreun semn oarecare. Pe când treceam, din mai multe clădiri se auziră râsete dezlănțuite. Se vede că locatarii lor își petreceau timpul cu cine știe ce amuzament obscen. Am încercat să-mi astup urechile mele virginale ca să nu aud hohotele lor oribile de râs. Niște turiști în grup se plimbau pe stradă, legănându-și aparatele fotografice și purtând ochelari de soare care sclipeau ca niște diamante. Văzându-mă, se opriră și cu accentul aspru din Vestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o momeală și să mă pui În contact cu linia templieră germană. — Să vedem, zise Khunrath. Aș putea să-i cer lui Maier, care e În contact cu multă lume de la curte. Dar dumneata ai să-mi spui secretul Laptelui Virginal, al Cuptorului Preasecret al Filosofilor. Dee surâse - o, surâsul divin al acestui Înțelept! Se retrase apoi ca și cum s-ar fi rugat și șopti cu jumătate de glas: — Când o să vrei să realizezi transmutarea și dizolvarea În apă sau În Lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
al Cuptorului Preasecret al Filosofilor. Dee surâse - o, surâsul divin al acestui Înțelept! Se retrase apoi ca și cum s-ar fi rugat și șopti cu jumătate de glas: — Când o să vrei să realizezi transmutarea și dizolvarea În apă sau În Lapte Virginal a Mercurului sublimat, pune-l pe lamă Între dinți și cupa cu Lucrul acela sârguincios pulverizat, nu-l acoperi, ci fă În așa fel ca aerul cald să izbească materia nudă, administrează-i un foc de trei tăciuni și ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mă târăște. Te rog, atinge-mi fața cu buzele tale, tu, Antinea, tu, Maria Magdalena, tu, femeie pe care am dorit-o privind chipul sfintelor tulburate de extaz, pe care am râvnit-o În răgazul ipocritelor mele adorări de chipuri virginale, o, Stăpână, frumoasă ești ca soarele, albă ca luna, iată, Îl reneg până și pe Dumnezeu, și Sfinții, și pe Pontiful Roman Însuși, mai mult voi zice, Îi reneg pe Loyola și jurământul criminal care mă leagă de Tovărășia-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
băiețească îl punea și mai bine în evidență. Avusese întotdeauna aerul unei madone italiene, cu pielea ușor creolă, ochii căprui închis, un aer înșelător de seninătate. Dar ceea ce-i înnebunea pe bărbați, inclusiv pe el, era sclipirea a ceva deloc virginal în adâncuri, a unui foc tainic. N-arăți prea bronzată. Dumnezeu știe de ce spusese așa o platitudine. Carrie schiță un zâmbet, amuzată de aerul lui stânjenit. — Acolo e iarnă acum. De aceea am simțit nevoia să mă întorc. Jack gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi dus, fiindcă ar fi fost încîntată ca Felix să ia pe altcineva, așa ca Otilia să vadă că nu este numai ea pe lume. Însă se crezu datoare, față de o domnișoară străină, să dea dovezi de o mare pudoare virginală. - Nu pot, Stănică, să mă duc, gîndește-te și tu. Poate esingur acasă, în odaia lui. Cum o să intru eu, o fată, la el? Stănică, nervos, ieși din casă și se duse drept în camera lui Felix, pe care-l găsi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pitorescul aspectelor individuale, încîntarea pentru farmecul spontan al firii, trăirea inconștientă a contradicțiilor anulîndu-le implicit caracterul tragic, sânt expresii ale naivității, teren fecund pentru iubire și entuziasm. A nu ți se proiecta dureros în conștiință contradicțiile este a atinge bucuria virginală a naivității, este a fi incapabil de tragedie și de conștiința morții, care presupun o complexitate din cele mai deconcertante și o dezagregare paradoxală. Naivitatea este opacă pentru tragic, dar e deschisă pentru iubire, căci omul naiv, nefiind consumat de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unei culturi se epuizează, neavând ce mai crea, sterilitatea îi dezvoltă un plus de luciditate, care anulează naivitatea și prospețimea. Germanii socotesc pe francezi un popor sceptic. Sânt ei cu adevărat? Față de cultura germană, pe care o definește o monumentalitate virginală, cultura franceză amestecă într-o mare seriozitate a spiritului grațiile și ironiile inteligenței, încît pentru un ochi nesensibil la nuanțe, ea se prezintă ca un joc inutil, ca o sumă de gratuități. Există în Franța un scepticism al inteligenței, rezultat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
anumite înțelepciuni practice, deși justificările diferă. Argumentelor sociale și juridice ale filozofilor greci, care invocau datoria față de societate și regulile de echilibru psihosomatic, li se adaugă motivații mult mai profunde. Justificarea protologică a unor aspirații (cum este dorința de integritate virginală prin referința la Adam) are drept corespondent o profundă dorință de participare anticipativă la condiția eshatologică a omului. Foucault subliniază însă diferențele exterioare în comportamentul sexual impus de creștinismul politic instaurat prin dinastia constantiniană 4: „Biserica și preoțimea au susținut
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fantezia lui aeriană. Cetatea ideală, rezidență a Mirelui-popol, este o „tindă cerească” ce unește tot ceea ce are mai pur materia și tot ceea ce fabrică mai curat și mai Înalt spiritul uman. Orgia de pietre prețioase, de arbori fructidori, de obiecte virginale este vegheată (custodită) de Îngeri. Acesta este spațiul poeziei heliadești. Unul dintre spații, cel care stă pe treapta de sus a scenariului său liric. Limbajul care Îl sugerează este, În continuare, plin de bubele aberantei lui filologii, dar În interior
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plinătatea, În Anatolida. El se naște din imponderabilele unui târziu necunoscut, cunoaște momentul mistic al nuntirii și apoi piere misterios, totul desfășurîndu-se Într-un regim de purități aeriene. Cerul, vegetația, rîurile care veghează idila biblică constituie o sinteză de virtuți virginale. Iarba e mlădioasă și „Îndamascată” cu flori, din fîntîni curge apă limpede și, adunate În rîuri, apele se varsă Într-o „cîmpie lichidă, cristalină”. Divina Eva are sînul de alabastru și fruntea ei respiră prin perle transparente. Misterul unirii se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cristalină”. Divina Eva are sînul de alabastru și fruntea ei respiră prin perle transparente. Misterul unirii se petrece Într-un loc care concentrează puritățile tuturor elementelor, Într-un climat de fervoare și pietate: „Cine-ar putea descrie nespusele transporturi, Candoarea virginală și grațiele Evei, A lui Adam fervoare, Întreaga fericire Și-extrema pietate-a ritului plinire?” Zicînd că n-o poate spune, poetul o spune, În fapt, indicînd un model erotic. Heliade Îl reproduce, În genere, În poemele sale, chiar și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care pasiunile tind spre desfătare și răsfăț. Însă acesta este Bolintineanu: contradicția este regula lui, nonsensul este sensul limbajului său. Violența caută În Florile Bosforului și alte versuri complicitatea diafanului. Senzualitatea orientală, reputată prin rafinamentul ei complex, tinde spre „farmecul virginal”... Dar să revedem, mai cu luare-aminte, peisajul său, spațiul liric pe care Îl creează această imaginație destrăbălată În dorința de a-și purifica obiectul. Există, În fapt, mai multe peisaje În poezia lui Bolintineanu. Cel din primele versuri (O fată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răsfăț, o moliciune dulce și dalbă ne Întîmpină Îndată ce deschidem poarta acestui serai poetic. „Simțualismul” lui Bolintineanu ia forme violent diafane, patria lui imaginară este, prin excelență, o patrie a parfumurilor, culorilor și pasiunilor ce tind, repet, spre starea lor virginală. Senzualul, molaticul sîn este totdeauna În poezia lui „vergural”, ochiul „verde dulce”, răsfățurile care, prin natura lor, presupun un exces, o tulburare a simțurilor, răsfățurile sînt mereu dulci și dalbe la Bolintineanu. Pasiunea nu-și accelerează ritmul și nu tinde
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
strangularea, Înecarea eroului imprudent). Peisajul se constituie din astfel de elemente (luate din mai multe universuri de percepție: Bolintineanu are intuiția corespondențelor!) care tind, curios, spre o voluptate a stingerii. Există În poeme o euforie a albului, o obsesie a virginalului din materie, o acumulare de moliciuni, jocuri, gesturi grațioase care se transformă repede Într-o adevărată teroare. O isterie a albului, dulcelui, răsfățului etc. Spațiul liric este, În orice caz, copleșit de: ...„culori suave, magice, divine ce Încîntă ochii, inima
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
singuratice, mîndre, fantezia nu se leagă de cîmpie sau de colină, n-are apetit pentru o categorie specială a realului; imaginația vrea să-și apropie o lume mirifică În care cerul, pămîntul și marea fuzionează și participă la o existență virginală. CÎmpul este „Însmălțat”, aerul „Îmbălsămit”, raza (lumina) „beată”, femeile au fața albă ca mărgăritarul, gîtul de crin, ochii de foc, gura lor este un rubin grațios și mîna e subțire și dalbă. PÎnă și singurătatea este În acest ținut o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dintre elementele nutritive ale beției, un drog fin care provoacă imaginația. Acolo unde este iubire, plăcere, mister este În preajmă totdeauna un dulce prefum: „Să se verse dulci prefumuri În cămara de misteri! Crinul, roza să-ncunune Patul dulcilor plăceri!”... Spațiul virginal, acela În care Înfloresc pasiunile tinere, este un paradis al parfumurilor. Cerul, floarea, Cythereea revarsă din fragede cupe vapori de parfumuri („prefumul voluptății În aer revărsase”), portocalul parfumează „linul vînt”, În fine, sinul, suspinător și totdeauna dulce În poezia lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]