797 matches
-
lirism, dar și de reflecțiile, deloc neglijabile, ale romancierului despre actul de creație. El "definea cândva scrisul ca o luptă cu moartea. Și avea dreptate, întrucât scrisul înseamnă în primul rând virtualități infinite de a trăi și, prin perenitatea acestor virtualități fictive, o depășire a ce va fi odată moartea pentru fiecare din noi. însă, ciudat, înseamnă poate și un fel de a muri în același timp". La 14 august 1943, o anunța pe Nelli că îl frământa "de la un timp
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
s-a trezit.” „Barbarul” este el. El însuși are de profitat: „...să profităm după ruina altora...” Are nevoie de Franța ca să nu mai fie autorul necontrolat de până atunci: „Cine n-a trecut prin ea riscă să îmbătrânească ucenic al virtualităților.” Că încă are nevoie o va dovedi nefericitul Îndreptar pătimaș. De aceea, trebuie să se redefinească: „Un suflet vast încins în formele franceze...” Prin asta, „să evităm panta elegiilor.” Să renunțe la lirism. Căci: „Patosul dezlănțuit, fără chinga normativă, duce
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
vis deveni conștient nu doar de faptul că visează, ci și că știe că visează”. Problema irezolvabilă care o va dizolva pe fată este că tulburarea etajelor lumii, prin stabilirea unei comunicări cu entități care vor și pot ieși din virtualitatea lor spre a se fixa în actualitate, vampirizând ori ucigând corespondentul, nu are antidot. Odată vizitate subteranele, ușile de acces nu se mai închid perfect, prin falii diverse, create brusc, se strecoară agenții demenței și totul începe să semene cu
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
am spus, înainte să adormim,/ că o iubesc și ea mi-a spus că mă iubește, am visat/ că lansam pe cer un soare experimental, se scria/ despre mine pe prima pagină a unei reviste/ literare americane” (p. 15). Potențialitatea, virtualitatea sunt suverane. Poezia e, aici și mai departe, declanșatorul unor ficțiuni despre felul de a fi al poeziei. Nu punct terminus al unui discurs. De altfel, Sociu a fost și rămâne greu de întrecut în arta echivocului. Am convingerea că
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
viitoare. Absența cheamă imagini, îmbie la simetrii. Este într-o continuă mișcare inversă față de subiect, într-un tangou fabulos: când el se apropie, ea se îndepărtează, și invers. Absența poate fi comparată cu un fond poetic ce rămâne mereu în virtualitate și cere forme din actualitate. În al doilea rând, Absența înseamnă refuzul cunoașterii: "Cunoașterea ucide acțiunea; pentru a trece la fapte trebuie să fii învăluit în iluzii iată adevărata morală a lui Hamlet, și nicidecum acea ieftină înțelepciune a visătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Unul: Ne naștem mulțime și murim unul. Da, încep să mă reculeg, încep să fiu Unul, încep să mor... (Terra incognita) Putem încerca o hermeneutică a numerelor în spiritul poetului. Numărul 1 pare a fi numărul sinelui golit de orice virtualitate, al eului nemascat. Pe de altă parte, este numărul apariției în scenă, nesusținut de nimeni și de nimic. E nevoie de un curaj nebun pentru a-l însuși! În primul rând pentru că, fiind doar unul, deci prea singur, nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vaste, étant ivre d'absence" viața este vastă, fiind beată de absență consideră Paul Valéry. Prin urmare, noi putem să ne extragem conținutul existențial tocmai din "beția" pe care ne-o rezervă infinitudinea absenței noastre, absență care se transformă în virtualitate ontică, în disponibilizarea euală către care ne poate purta și pe care o umple experiența poetică. Rezultă de aici că, pentru a ajunge la sinele nostru, trebuie să încercăm eliberarea de conținutul care nu ne aparține. Or, cum proprie ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-și face datoria. Speța își spune cuvântul peste timp, ea alege, hotărăște, condamnă. Când destinul individual al iubirii ajunge în lumina unui astfel de imperativ, ea află că numai prin moarte există pentru eternitate. Iar tu revii la strămoși, devii virtualitate, ca și dragostea când voia să atingă, prin tine, sublimul. Tu nu mai ești decât amintirea unei iubiri, o treaptă a ascensiunii în timp. Timpul de gheață, în care iubirea este din nou acasă, prin fiecare dintre noi, dacă ne-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
oaselor și prin măduva spinării în inimă / prin semne diluate în retină / îmi aduce moartea ca pe o grădină proaspăt plivită" (ploaia cwul, cînd abia acesta este sinele). Finalul poemului e heraclitean, ca o altă probă a senzualității inepuizabile prin virtualitatea ce-o invocă: "și abia acesta e sinele / cînd o prezență subtilă mă soarbe / în altă curgere" (ibidem). "Sufletul liric atacă lucrurile naturale, le rănește sau le ucide" (Ortega y Gasset), împrejurare ce deschide calea artificiului. Artificiul, acea suspendare totală
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
devin surse proaspete pentru cele mai neașteptate construcții. Chiar dacă varietatea acestor elemente primare nu este foarte mare - ele pot fi reduse, în definitiv, la cerc, pătrat, dreptunghi și triunghi -, puterea lor de a genera este, practic, infinită. Și cu această virtualitate fără margini, pe care numai sentimentul haosului o poate întreține, și-a început Paul Neagu jocul său de constructor/demolator, de regizor al posibilului și de analist, pînă la dezmembrare, al faptului deja existent. însă edificarea și destructurarea nu sînt
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
s-a încheiat cu bine (că a avut happy-end!) o întreprindere intelectuală impresionantă prin anvergură și, mai ales, prin actualitatea problemelor luate în discuție. În cartea aflată acum în librării, Daniela Zeca-Buzura analizează interferența unor planuri diferite - al realității, al virtualității și al jocului - în spațiul televiziunii. Lucrurile nu sunt așa simple cum par. Obișnuința noastră de a privi televiziunea ca pe o îndeletnicire frivolă ne face și pe noi să dăm dovadă de frivolitate în judecarea ei. Indiferent dacă ne
Televiziunea, sine ira et studio by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7221_a_8546]
-
a atrage atenția ci și a da curaj eului creator prin sine însuși, a-l autostimula prin maniera incandescentă de care se arată capabil. Imaginile sunt dionisiace, bolborosesc într-un mediu de constrîngeri și destinderi senzoriale succesive, ca o bogată virtualitate a unei zămisliri. Asocierile sînt dure, emanînd o energie primară bine regizată.Poetul își arată, ca să zicem așa, mușchii, bicepșii metaforici bine încordați: "Pe o blană de lup ne-am desenat sîngele / Cu o dîră de nisip ceresc" (Baladă veche
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
cyborgul. Nu-i așa că totul sună a science-fiction? Ei bine, nu e nici urmă de plăsmuire fantezistă aici, ci de cea mai frustă și mai acaparantă realitate. Ne mișcăm deja într-o lume în care concretețea lucrurilor pierde teren în fața virtualității digitalice, o lume în care tehnicile virtuale modifică tenace și subtil natura umană, dar o lume în care, în chip uimitor, modificarea intervine cu atît mai profund cu cît nu ne dăm seama că deja suntem prinși de ea. Ceea ce
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
de ea. Ceea ce a mai rămas natural în noi va deveni într-o bună zi o achiziție artificială. Iar de cînd calculatorul a apărut în viața noastră, pînă și vocabula "virtual" și-a modificat semnificația. În tradiția etimologică a cuvîntului, virtualitatea era un stadiu premergător realității, o potență pe cale să devină act, o latență ce urma să se manifeste. Potrivit acestei logici, orice lucru, înainte să fie real, era virtual în virtutea unei scheme finaliste de tip providențial. Orice gînd, înainte de a
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
tip providențial. Orice gînd, înainte de a deveni faptă, se afla într-un stadiu de existență ce putea fi numit "virtual", asta însem-nînd o potențialitate care, pusă în practică, devenea realitate. Intențiile, proiectele, motivațiile și imboldurile fiecărui om se iveau ca virtualități și sfîrșeau ca realități. Ele erau mai întîi interioare și virtuale - în mintea omului - și abia apoi deveneau exterioare și reale, în afara omului. Numai că apariția calculatorului a răsturnat raportul: virtualitea s-a mutat în afara omului și a intrat în
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
erau mai întîi interioare și virtuale - în mintea omului - și abia apoi deveneau exterioare și reale, în afara omului. Numai că apariția calculatorului a răsturnat raportul: virtualitea s-a mutat în afara omului și a intrat în ecranul calculatorului. Din acest moment, virtualitatea nu doar că este exterioară omului, dar mai este și reală, caz în care metamorfoza semantică este completă. Și astfel se ajunge la expresia oximoronică "realitate virtuală", a cărei semnificație, deși este o contradicție sub unghi filozofic, sub unghi cibernetic
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
Ce ar fi putut să fie și n-a fost? După 11 începe să bată vîntul." Adică, le vent se lčve. Il faut tenter de vivre. Tentativele de a trăi nu sînt, în jurnal, niciodată depășite. Viața e delectabilă ca virtualitate, și ca reproș. Speranța că ai ratat, și că orice ratare are o soluție sau, dacă nu, îți furnizează măcar porția de vină vitală, e dimensiunea volatilă, ascunsă, a vieții în plan. Senzația de "fericită absență", de n'ętre pas
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
Chiar dacă ne comunică, direct sau indirect, că tradiția nu e decît numele pe care îl dăm neputinței noastre de a ne lepăda de trecut, compozitorii conceptualiști nu sînt (încă?) în măsură să ne dezvrăjească universul sonor, să ne priveze de virtualitatea minunilor ori să ne răpească speranța în nemurirea trăirilor afective. în fața necruțătoarelor grafuri, textelor literare, filosofice sau științifice, formulelor și schemelor abstracte, melomanul tresare oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte le recunoaște valabilitatea
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
înțelegere în literatură, la hotarele semioticii, ritualuri, discursul politic. O sesiune de amploare, care a durat trei zile, a fost dedicată operei lui Peirce, în cadrul căreia o atenție specială a fost acordată abducției, artei și literaturii, logicii, eticii, jocurilor și virtualității, epistemologiei și cosmologiei, pentru a se încheia cu discutarea editării actuale a operei lui Peirce, sub forma "Writings of Charles Sanders Peirce", care recuperează o serie întreagă de scrieri absente din ediția anterioară, cunoscută sub titlul de "Collected Works". Dar
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
utilității pierdute și gratuitatea expresiei. în cazurile cele mai optimiste, artistul decorativ, fie el metalist, ceramist, textilist sau sticlar, s-a refugiat în universul seducător al materialelor și al tehnicilor, încercînd să extragă de aici, din inepuizabilul său cîmp de virtualități, direcțiile mari ale gîndirii plastice și formele artistice propriu-zise. în celelalte cazuri, mai puțin fericite ori, Doamne ferește, chiar mai rău, el a făcut tentative disperate fie de a mima gratuit obiectul utilitar, pe care l-a conservat formal, dar l-
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
poezie. Toate rostite în fața unui public neașteptat de numeros, precum și a unui primar, Neculai Onțanu, docil, discret, așa cum îi stă bine unei gazde căreia îi calcă pragul oaspeți de seamă. Se știe prea bine că partitura necântată e o perpetuă virtualitate ori o abstracțiune nefăcută familiară (adică neîntrupată în concret) prin folosință. Pentru multe centre muzicale europene muzica românească este fie o veșnică virtualitate, fie o abiotică abstracțiune. Iată însă că, din când în când, larvele virtualității ori abstracțiunii încep să
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
căreia îi calcă pragul oaspeți de seamă. Se știe prea bine că partitura necântată e o perpetuă virtualitate ori o abstracțiune nefăcută familiară (adică neîntrupată în concret) prin folosință. Pentru multe centre muzicale europene muzica românească este fie o veșnică virtualitate, fie o abiotică abstracțiune. Iată însă că, din când în când, larvele virtualității ori abstracțiunii încep să se transforme în fluturi purtători, în cazul nostru, de zvonuri în legătură cu aventura componisticii românești. Cu două luni în urmă (19 aprilie), la Institutul
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
necântată e o perpetuă virtualitate ori o abstracțiune nefăcută familiară (adică neîntrupată în concret) prin folosință. Pentru multe centre muzicale europene muzica românească este fie o veșnică virtualitate, fie o abiotică abstracțiune. Iată însă că, din când în când, larvele virtualității ori abstracțiunii încep să se transforme în fluturi purtători, în cazul nostru, de zvonuri în legătură cu aventura componisticii românești. Cu două luni în urmă (19 aprilie), la Institutul Cultural Român din Stockholm, cvartetul de saxofoane ce poartă numele capitalei suedeze s-
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
pentru a înțelege care sînt mecanismele prin care materia se organizează și sarcina spirituală supradetermină lumea substanței. El pornește de la premisa creatorului genuin care, într-un moment de clarviziune, are intuiția unei armonii de dincolo de simțuri ce trebuie transferată din virtualitate în act sau, altfel spus, din existența latentă în realitatea manifestă. După această îndelungă negociere cu amăgirile formei, cu materia cromatică și cu lumina consubstanțială acesteia, o nouă vîrstă a imaginii pare a se instaura de la sine. Aburul ambiguității se
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
prin asta stârnește un alt atac dur, cu eticheta infamantă de "arivism" etc. Încă un punct de vedere "în răspăr" îl aplică anchetei pe tema Tânăra generație... problematica ei din revista Vremea 16, unde arată că "tânăra generație" reprezintă o virtualitate, nicicum o poziție supremă în cultura românească de atunci. Scriind despre luciditatea "bătrânului" Zarifopol, își închipuie că situația lui în mijlocul atâtor tineri frenetici ar semăna cu aceea a omului intrat treaz și nebăut într-un chef bine încins. Mai mult
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]