161 matches
-
ce (și de la cine) nici cu gândul nu gândești. Educația îmbracă tot mai mult haina unei făgăduințe, unei speranțe, unei explorări, unei visări. Ea apare ca o virtute reală tocmai pentru că a devenită virtuală! 1.4. Niveluri și ipostaze ale virtualizării școlii Impactul tehnologiei informaționale și comunicaționale asupra educației școlare este remarcabil și se pare ca această dezvoltare va duce la efecte pozitive, dar și la probleme suplimentare. Procesul de înlocuire a vieții reale cu componentele-aspectele aduse de mijloacele computer-media poate
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
tehnologiei informaționale și comunicaționale asupra educației școlare este remarcabil și se pare ca această dezvoltare va duce la efecte pozitive, dar și la probleme suplimentare. Procesul de înlocuire a vieții reale cu componentele-aspectele aduse de mijloacele computer-media poate fi denumit virtualizare. În educație, acest fenomen se manifestă când computerele sunt folosite pentru a substitui experiențele de învățare ce se realizau anterior în contact cu profesorul sau pentru a da șansa de a învăța ceea ce în trecut nu ar fi fost disponibil
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
unde studenții (elevii) nu intră, la modul fizic, într-o școală reală, cu pereți și bănci. Pe măsură ce utilizatorii Web din școală devin tot mai pretențioși, sunt inventate și adăugate tot mai multe metode (instrumente) de utilizare și noi oportunități. Procesul virtualizării cuprinde mai multe componente, de la aspectele subiective și obiectuale, până la cele relaționale sau procesuale. Virtualizarea vizează mai multe instanțe (vezi Michel, 1999): actorii implicați: educații luați ca indivizi, care pot beneficia de resurse virtuale la distanță, prin înscriere regulată, temporară
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
bănci. Pe măsură ce utilizatorii Web din școală devin tot mai pretențioși, sunt inventate și adăugate tot mai multe metode (instrumente) de utilizare și noi oportunități. Procesul virtualizării cuprinde mai multe componente, de la aspectele subiective și obiectuale, până la cele relaționale sau procesuale. Virtualizarea vizează mai multe instanțe (vezi Michel, 1999): actorii implicați: educații luați ca indivizi, care pot beneficia de resurse virtuale la distanță, prin înscriere regulată, temporară sau excepțională la diverse rute de formare, diferite grupuri de învățare, în funcție de motivații diverse: grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de selecție a candidaților: teste, portofolii, modalități de înscriere propriu-zise, gestionarea plăților de taxe și a accesului la sursele disponibilizate, gestionarea evaluărilor, notărilor, certificărilor; mediul extrașcolar: dinamica campusului virtual, informații utile: burse, cazare, masă, transport, posibilități de loisir, distracții etc.; Virtualizarea unei școli poate fi văzută ca un cumul continuu de inovări tehnice, digitale, prin care posibilele avantaje și dezavantaje sunt prezente (vezi Russell, 2004): Forme ale virtualizării Exemple de virtualizare Avantaje posibile Dezavantaje posibile Simularea Simulări pe computere individuale Motivarea
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
campusului virtual, informații utile: burse, cazare, masă, transport, posibilități de loisir, distracții etc.; Virtualizarea unei școli poate fi văzută ca un cumul continuu de inovări tehnice, digitale, prin care posibilele avantaje și dezavantaje sunt prezente (vezi Russell, 2004): Forme ale virtualizării Exemple de virtualizare Avantaje posibile Dezavantaje posibile Simularea Simulări pe computere individuale Motivarea și satisfacerea curiozității. Furnizează experiențe care, de altfel, ar fi improbabile, inaccesibile sau foarte costisitoare. Pot fi utilizate pentru a înlocui experiențele reale. Pot depăși costurile unor
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
utile: burse, cazare, masă, transport, posibilități de loisir, distracții etc.; Virtualizarea unei școli poate fi văzută ca un cumul continuu de inovări tehnice, digitale, prin care posibilele avantaje și dezavantaje sunt prezente (vezi Russell, 2004): Forme ale virtualizării Exemple de virtualizare Avantaje posibile Dezavantaje posibile Simularea Simulări pe computere individuale Motivarea și satisfacerea curiozității. Furnizează experiențe care, de altfel, ar fi improbabile, inaccesibile sau foarte costisitoare. Pot fi utilizate pentru a înlocui experiențele reale. Pot depăși costurile unor aplicații de teren
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Problemele custodiale încă persistă pentru studenți. Eficacitatea socializării este o problemă necunoscută. Unii profesori și studenți pot vedea școala virtuală inferioară celei obișnuite. Materialele de predare și strategiile adiacente au tendința de închidere. Să nu uităm că acest proces de virtualizare este în continuă prefacere, noi ipostaze putând apărea și condiționa procesele educaționale contemporane, atât cele formale, cât și cele opționale sau incidentale. Ziua de mâine, în materie de tehnologii informaționale, poate aduce ceea ce azi nici prin minte nu ne trece
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Tabelul de mai sus arată avantajul acelei situații (e-learning-ul global) în care se combină tutoratul, prezența fizică și munca în grup. În mod succint, pot fi evidențiate o serie de aspecte pozitive și negative ale mai multor ipostaze (etape) ale virtualizării educației, după cum putem constata mai jos: Etape Puncte tari Puncte slabe Învățământul tradițional Urmărirea și supravegherea pedagogică este obligatorie. Nu există rute didactice explicit adaptate elevilor. Motivația se realizează prin constrângere. Munca este solitară. Instruirea prin corespondență Munca elevului se
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
mai multe competențe, multe dinafara spațiului didactic tradițional: informaticieni, ingineri de rețea, artiști graficieni, sociologi, economiști, distribuitori etc. Spre deosebire de instituțiile clasice, echipa este mult mai compozită și mai diferențiată sub aspectul profilurilor de formare. 1.6. Școala contemporană și provocările virtualizării Școala contemporană este în fața unei noi sfidări: ea este pusă în situația de virtualizare. Virtualizarea este indusă de mai multe aspecte: facilitățile informării și comunicării induse de noile tehnologii, dinamica fără precedent a cunoașterii, nevoia reformării profesionale. Sistemul educativ trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
sociologi, economiști, distribuitori etc. Spre deosebire de instituțiile clasice, echipa este mult mai compozită și mai diferențiată sub aspectul profilurilor de formare. 1.6. Școala contemporană și provocările virtualizării Școala contemporană este în fața unei noi sfidări: ea este pusă în situația de virtualizare. Virtualizarea este indusă de mai multe aspecte: facilitățile informării și comunicării induse de noile tehnologii, dinamica fără precedent a cunoașterii, nevoia reformării profesionale. Sistemul educativ trebuie virtualizat pentru a da un sens cyberculturii și a realiza o integrare a net-economiei
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
economiști, distribuitori etc. Spre deosebire de instituțiile clasice, echipa este mult mai compozită și mai diferențiată sub aspectul profilurilor de formare. 1.6. Școala contemporană și provocările virtualizării Școala contemporană este în fața unei noi sfidări: ea este pusă în situația de virtualizare. Virtualizarea este indusă de mai multe aspecte: facilitățile informării și comunicării induse de noile tehnologii, dinamica fără precedent a cunoașterii, nevoia reformării profesionale. Sistemul educativ trebuie virtualizat pentru a da un sens cyberculturii și a realiza o integrare a net-economiei promovată
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
informării și comunicării induse de noile tehnologii, dinamica fără precedent a cunoașterii, nevoia reformării profesionale. Sistemul educativ trebuie virtualizat pentru a da un sens cyberculturii și a realiza o integrare a net-economiei promovată tot mai insistent de cyberspațiu. Mișcarea de virtualizare a formării va modifica profund stilul de raportare la cunoaștere, vizibil la nivelul a două componente: nivelul tehnic, prin apariția și specializarea unor medii în direcția formării, și nivelul pedagogic, prin reconfigurarea eșafodajului metodic specific înspre autonomizarea persoanei, învățarea prin
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de a gestiona cunoașterea, analiza de nevoi, rezolvarea de probleme, antrenarea gândirii critice în raportarea la cunoaștere, propunerea și negocierea unor proiecte, activitatea colaborativă, autoexplicarea propriilor procese de cunoaștere, evaluarea și autocorectarea acțiunilor. 1.7. Autoformarea - condiție și țintă a virtualizării educației Un principiu de bază al educației virtuale îl constituie autoformarea. Autoformarea constituie un principiu educațional de luare pe cont propriu a dezvoltării personale pe linia dobândirii de cunoștințe sau competențe într-un cadru liber ales, urmând un ritm individual
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
că și descoperirea tiparului antrenase trecerea de la învățământul prioritar individual (un elev-un profesor) la unul frontal, mult mai eficient, cu mai mulți copii deodată, după o metodică nouă. De această dată, revoluția este mult mai puternică. Noile tehnologii induc virtualizarea, delocalizarea și dematerializarea acțiunilor de formare. Cu alte cuvinte, educația se poate muta dinspre actual către posibil, se exercită nu numaidecât într-un spațiu dat, singular, și nu presupune un arsenal de suporturi concrete, identificabile (resurse umane, materiale directe). Dispare
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
standardizare, prin politicile de promovare și strategiile publicitare, prin concurența fățișă, prin cadrele juridice subsecvente, promotorii NTIC creează punți de acces la beneficii, care, departe de a fi accesibile pentru toți, creează sau adâncesc inegalități. De aceea, una dintre prealabilele virtualizării formării rezidă în diminuarea decalajelor, în crearea premiselor unui acces egal la astfel de instrumente. Ivirea noilor ancadramente formate din dispozitivele mediatice (internet, CD-uri, videoconferințe etc.) va conduce la o recontextualizare a sistemului de învățământ. Spațiul școlar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
modalităților de învățare în spiritul și sub determinarea NTIC. Pedagogiile actuale sunt concepute pe supoziția coprezenței și a interacțiunii sincrone profesor-elev. Nu se face nici o diferențiere între interacțiunea fizică și cea de ordin cognitiv sau afectiv ce permite o anumită virtualizare și desincronizare temporală. Noțiunea de contract didactic arată astăzi că, dincolo de prezența efectivă, apare o anumită virtualizare a acțiunilor didactice și mediatice care se joacă în procesul de predare-învățare. În acest caz, avem de-a face cu o autoconstrucție a
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
a interacțiunii sincrone profesor-elev. Nu se face nici o diferențiere între interacțiunea fizică și cea de ordin cognitiv sau afectiv ce permite o anumită virtualizare și desincronizare temporală. Noțiunea de contract didactic arată astăzi că, dincolo de prezența efectivă, apare o anumită virtualizare a acțiunilor didactice și mediatice care se joacă în procesul de predare-învățare. În acest caz, avem de-a face cu o autoconstrucție a condițiilor comunicaționale, afective, reprezentaționale și cognitive specifice situațiilor învățământului la distanță sau ale dispozitivelor mediatice. (Alava, 2004
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
difuzabilitate, dar asimilarea rămâne tot la discreția educatului. Cunoașterea disponibilizată prin rețeaua virtuală este o pură potențialitate, până la acapararea și semnificarea acesteia din partea receptorului. Construcția cunoașterii ține de interioritatea subiectului, de raportarea acestuia efectivă, prin efort participativ și responsabilitate interpretativă. Virtualizarea formării nu lenevește mecanismele interne ale învățării. Școala nu se transformă într-o agora mediatică sau nu face din aceasta o anexă a asamblajului comunicațional atoatestăpânitor. Nu totul stă în computer. Dispozitivele tehnice de formare mediatizate se cer a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
fi memoată pe un suport o masă de informații, adică pot fi potențializate. Monitorul se prezintă ca un dispozitiv de vizualizare, cauză și consecință a manipulărilor virtualizatoare. Pe el apare o imagine pe un fond, un text într-un context. Virtualizarea se consumă în raportul om-mașină, respectiv individ-informație, care este de natură interactivă, biunivocă. În ultimă instanță, informația nu se dă, ci se construiește în relația sus-menționată. Plasarea computerului în spațiul școlar modifică raporturile față de cunoaștere și raporturile interpersonale clasice. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
vrea, după cum poate sau are interes. Calculatorul conectat la internet (numit „gazdă”) este independent, fiind accesat, de bunăvoie, de către cei care au vreun interes față de ceea ce aduce acesta (ca informație, ca depozitar de experiențe, incitări, sfidări). Internetul conduce la o virtualizare a activităților, la o decuplare a acestora de la rigiditatea determinărilor de ordin spațial sau temporal. El induce virtualizare, adică potențare a activităților și proceselor dincolo de stringențele clasice - de spațiu, de loc și de timp. Fiecare se poate „cupla” într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de către cei care au vreun interes față de ceea ce aduce acesta (ca informație, ca depozitar de experiențe, incitări, sfidări). Internetul conduce la o virtualizare a activităților, la o decuplare a acestora de la rigiditatea determinărilor de ordin spațial sau temporal. El induce virtualizare, adică potențare a activităților și proceselor dincolo de stringențele clasice - de spațiu, de loc și de timp. Fiecare se poate „cupla” într-o activitate când resimte o potențialitate maximă de ordin volitiv și performativ. El recompune, pe un plan superior, o
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
o realitate destul de consistentă în spatele imaginator, generatoare a acestora. Sau poate că lucrurile nu există cu adevărat, ci doar decalcul lor imagistic? Să nu uităm, în aceeași notă ușor critică, și de o serie de inegalități deschise de tendințele de virtualizare a culturii și educației. Potențialul „binefăcător” al acestor noi tehnologii culturale nu se distribuie egal la nivelul entităților socio-comunitare. Informatizarea învățământului superior în Europa, ca să luăm un exemplu apropiat de noi, nu pare să aibă doar consecințe pozitive, după cum sesizează
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
în grade diferite, opinia generalizantă a celorlalți. Comunitatea virtuală de indivizi este generată și devine dependentă de performanțele unei rețele tehnice. Fără existența unei infrastructuri de acest tip nu poate să apară sau să funcționeze o comunitate virtuală. Gradul de virtualizare este condiționat de gradul de tehnicizare. Fiecare tehnică de ordin cultural generează niveluri și grade diferite de virtualizare a societăților (într-o vreme limba latină, apoi tiparul, iar acum internetul). O comunitate devine virtuală din moment ce membrii ei utilizează rețeaua informatică
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
unei rețele tehnice. Fără existența unei infrastructuri de acest tip nu poate să apară sau să funcționeze o comunitate virtuală. Gradul de virtualizare este condiționat de gradul de tehnicizare. Fiecare tehnică de ordin cultural generează niveluri și grade diferite de virtualizare a societăților (într-o vreme limba latină, apoi tiparul, iar acum internetul). O comunitate devine virtuală din moment ce membrii ei utilizează rețeaua informatică pentru a stabili interacțiuni pe linie profesională, educațională, interes privat, hobby-uri etc. Comunitatea ca atare este constituită
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]