54,565 matches
-
ati fi gîndit vreodată că seniori-managerii,brand-managerii,bussines-manii,birocrații aia spilcuiți ai marilor corporații sînt niște martiri? V-ați fi imaginat că și-au turtit visele între șezut și tapițeria din piele fină a jilțului directorial,că și-au deșirat visele agatindu-le în jentile jeep-urilor,numai și numai pt.ca ,,era nevoie ca cineva să muncească”?!! Mie ,personal, îmi pare rau-am fost orb,n-am sesizat că oamenii ăia sînt niște,,victime sacrificate pe altarul competenței”.N-am văzut
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
patriotarzi care reconstruiesc țară pe tăcute în timp ce noi ceilalți jucăm lapte gros(Va dati seama că recrutările pentru posturile de ,,sacrificați” erau ,,crunte”.Treceau luni de zile pînă ce H.R.-ul reușea să priponească un candidat capabil ,,să-și sacrifice visele și talentul” pentru funcția de senior manager).În ignoranța mea am crezut că s-au sacrificat pentru bani,pentru poziții sociale, case, terenuri, mașini, excursii în Mauritius și revelioane la Paris, petreceri extravaganțe și eventual vreun curs de leader-ship la
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
percepția hiperbolizanta a pubertății( aia care ne făcea să spunem despre orice flecușteț că e bestial,monstruos,crunt,sinistru) sau mai bine zis trebuie să fii lipsit cu desăvîrșire de simțul proporției ca să proclami că alegera ,,job-ului bănos” în detrimentul ,,visului păgubos” e o ,,alegere cruntă” (cînd e doar prozaica,utilitarista, oportună) și să deplîngi destinul hipermanagerului pentru că e prea ,,sumbru”(cînd de fapt e doar surmenant,vetust,hedonist).Alegeri crunte, dragul meu Dragoș, fac pensionarii care trebuie să renunțe fie
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
se distrează”, întreținuți de dopajul laborios ai citorvova managerui.In numele tutror acestor ,,nulități”, în numele tuturor mezonilor,bozonilor și celorlalte particule subatomice de sub nivelul de calcare ai managerilor,îndrăznesc să subscriu sincer la îndemnurile tale: luminațiile voastre, senior-manageri, urmati-va visele! Dacă aveți senzația vagă că va risipiți,că va prostituați renunțați pur și simplu, cum a făcut o celebra diva porno,după ce și-a tras un căsoi în Beverly-Hills;sau că personajul principal din ,,American Beauty”),dati-va demisia!Sau
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
intermitenta”) stingismului tau.Trebuie doar să aruncăm o privire peste articolul tău din Evz, “Generația reparata” și peste un post mai vechi(filmulețul de la Erudio Alumni). Apologia gretos-siropoasa pe care-o faci acolo HIPERMANAGERILOR din “multinaționale”(care “și-au sacrificat visele după ’90 pt că cineva trebuia să mai și muncească”),adică tocmai agenților establishmentului “capitalist”, l-ar putea convinge și pe cel mai incrincenat fan al tău,ca-n burtă MARXISTULUI Bucurenci se ascunde ca-ntr-o păpușă rusească, cel
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
cu coloana vertebrală dreaptă, a șchiopilor care se simt insultați de performanța celui ce aleargă sau face salturi în fața lor. Străvechiul, universalul reflex omenesc care-i opune pe estropiați indivizilor valizi translează și în lumea valorilor spirituale: "Știți care e visul scriitorului colaboraționist? Simplu! Acela ca toate personalitățile preeminente ale culturii universale să fi fost colaboraționiste. O aflăm fără surpriză, dar cu încîntare, de la aceeași voce, pornită pe panta unor confesiuni de nimeni cerute, dar înalt-edificatoare" (e avut în vedere directorul
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
nu este la fel și într-o legendă din Antichitate? De ce e atît de trist/ burlesc/ grotesc destinul regelui Midas, frigianul? De ce moare el de foame lîngă o comoară? Oare este chiar un hybris să dorești să ți se împlinească visele? E posibil ca legenda să ne învețe un truism: acela că, odată materializate, visele ajung nu doar să-și piardă interesul, ci, mai rău, să te dezguste. Pînă într-atît, încît să mori de inaniție mai curînd decît să te înfrupți
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
trist/ burlesc/ grotesc destinul regelui Midas, frigianul? De ce moare el de foame lîngă o comoară? Oare este chiar un hybris să dorești să ți se împlinească visele? E posibil ca legenda să ne învețe un truism: acela că, odată materializate, visele ajung nu doar să-și piardă interesul, ci, mai rău, să te dezguste. Pînă într-atît, încît să mori de inaniție mai curînd decît să te înfrupți din ele. Midas s-ar putea să știe că între un hedonist și un
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
putea să știe că între un hedonist și un grobian nu e decît un pas distanță. Însă ar fi trebuit s-o știe înainte de a vorbi cu zeii. Hybrisul lui Midas nu e că a vrut să i se împlinească visele, ci că, imediat ce i s-au împlinit, el le-a respins. Poți să refuzi o comoară, însă înainte de a o dori ardent și de a le-o cere zeilor, cu patimă. Hybrisul lui Midas e că nu gîndește. Și că
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
nu este la fel și într-o legendă din Antichitate? De ce e atît de trist/ burlesc/ grotesc destinul regelui Midas, frigianul? De ce moare el de foame lîngă o comoară? Oare este chiar un hybris să dorești să ți se împlinească visele? E posibil ca legenda să ne învețe un truism: acela că, odată materializate, visele ajung nu doar să-și piardă interesul, ci, mai rău, să te dezguste. Pînă într-atît, încît să mori de inaniție mai curînd decît să te înfrupți
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
trist/ burlesc/ grotesc destinul regelui Midas, frigianul? De ce moare el de foame lîngă o comoară? Oare este chiar un hybris să dorești să ți se împlinească visele? E posibil ca legenda să ne învețe un truism: acela că, odată materializate, visele ajung nu doar să-și piardă interesul, ci, mai rău, să te dezguste. Pînă într-atît, încît să mori de inaniție mai curînd decît să te înfrupți din ele. Midas s-ar putea să știe că între un hedonist și un
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
putea să știe că între un hedonist și un grobian nu e decît un pas distanță. Însă ar fi trebuit s-o știe înainte de a vorbi cu zeii. Hybrisul lui Midas nu e că a vrut să i se împlinească visele, ci că, imediat ce i s-au împlinit, el le-a respins. Poți să refuzi o comoară, însă înainte de a o dori ardent și de a le-o cere zeilor, cu patimă. Hybrisul lui Midas e că nu gîndește. Și că
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
Vârful Omu și ar fi rămas acolo, sperând să slujească de releu pentru toate semnalele rătăcite prin eter, căutându-și obosite ținta aproape uitată. Dar pentru că s-a gândit la toate astea, Dan a rămas cuminte în ghearele tigrului din vis, așteptându-și prietenii să vină și să se împărtășească nestingheriți din trupul sufletului său, ba chiar cu înțelegătorul lui rânjet blând să le șoptească printre dinți: "...Gagiilor, mai întâi scoateți ștecherul din priză..."". Ai pomenit de profesorul Crohmălniceanu. Este omul
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
liber, cu camioneta lui John, iar Hellen Poe se uita la stelele de deasupra capului, și nu la cele de pe ecran, și le mulțumea, cu oarecare reținere, pentru norocul care dăduse peste ea. Dacă John Poe avea și el un vis, acesta îmbrățișa caprele. în țarcul din spatele casei avea o căpriță albă care aproviziona familia cu lapte, și alte cîteva capre rahitice, de rasă spaniolă, ținute pentru carne. Nissy Poe a crescut fără să cunoască gustul laptelui de vacă. John Poe
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
un gard de aproape doi metri, țepuit cu sîrmă ghimpată, nu constituiau decît începutul, declara tatăl vitreg al lui Nissy. El n-avea de gînd să trudească toată viața pentru alții, o să vedeți voi. O fermă de capre, ăsta era visul lui. [...] în casa lui nu exista nici un colțișor de intimitate. Copiii dormeau în culcușurile lor, câte trei sau patru într-o cameră. Unii dintre ei erau liniștiți, interiorizați, ocrotiți. Din Nissy, însă, a ieșit o sălbăticiune. La grădiniță era vestită
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
să alunece în paradă de erudiție, pentru care textul poetic rămîne un simplu pretext. Nu puține sînt însă cazurile în care comentatorul găsește formula justă, cuvîntul adecvat; într-un loc ni se spune, de pildă, că la A. E. Baconsky, "visul nu este niciodată nici iluzionare, nici iluzionism", altădată se vorbește de "antropomorfizarea materiei" (care cadrează, în fond cu tendința poetului de a interioriza peisajul), dar întotdeauna frapează neobosita rîvnă a comparatistului, a celui ce caută pretutindeni paralelisme și analogii. Un
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
ca în noaptea aceea, din gara Lugoj. Niciodată nu ne-am explicat de ce. Și niciodată de atunci nu ne-am mai nimerit împreună, toți trei, undeva. Trenul a sosit și aburii locomotivei ne-au învăluit emoțiile. Un șuierat lung și visul a luat sfîrșit. Pe 11 septembrie a fost ziua lui Alexa Visarion. La mulți ani! Nu din Lugoj, ci din București. P.S.: Cartea lui Alexa Visarion, Spectacolul ascuns, publicată de UNATC în 2002, mi-a căzut în mînă după ce scrisesem
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
stadii prin care trec personajele: stadiul bovaric, cel premergător plecării, când iluzia face din fiecare personaj o posibilă Cenușăreasă și stadiul demistificării, când Cenușăreasa imaginară se vede metamorfozată într-unul din multele personaje nenorocoase ale aceluiași basm. Este momentul când visul devine realitate, iar realitatea nu este, totuși, cea visată. Aparent, totul este O.K.: emigrantul român lasă în urmă iadul comunist ajungând în paradisul democrației, al profuziunii materiale, al libertății: America. Personajele se integrează noii societăți cu entuziasm de neofit
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
ficțiunii poetice: "firească lupta pentru existența/ spunem continuu/ mulțimi căutate de sălile de gimnastică/ un animal preistoric trece stradă în zori/ spre cafenele literare/ ar putea fi altfel cafenele/ când marile preocupări nu sunt doar politice/ că mișcarea umbrei prin vis?" Sfâșietoarea melancolie emanata de obiecte, de trecutul închis în ele definitiv, de timpul perceput de poet până la plânset, toate acestea respira imperceptibil: "în micile localități doar câteva versuri/ ar putea schimba lucrurile." Mai exista la Ioan Vieru și nostalgia puternică
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
pe care le descoperim în paginile sale, cel mai... interesant este interviul acordat de către dl Fanus Neagu redactorului-sef al revistei. Dl Neagu declară: "Mie unuia critică literară nu-mi produce mari voluptăți intelectuale, irealitatea și fascinația plutirii criticilor în visul androgin al puterii lor [...] mă lasă nepăsător și rece." Dar, chiar în același aliniat, dl Neagu își uită subit recea nepăsare și se înfierbînta împotriva unui pretins grup condus de directorul României literare care, iconoclast și veninos, a pus gînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
greu deslușite, intru în vorbă cu el. Așa aflu că vine de la granița Spaniei, de la Henday, unde am vrut și eu să ajung, dar renunțasem din cauza ploilor abundente căzute în zona Pirineilor. E un turist ca toți turiștii din lume. Visul lui e să ajungă la Paris. Ar vedea întâia oară orașul despre care până și un american știe că este fala lumii întregi. Ca european, într-unul din momentele când pasagerul pare mai lucid, îl întreb cam ce idee are
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
cantității (este de mici dimensiuni), are o temă care aduce cu ea o întreagă paradigmă de ambiguități de care au profitat mulți scriitori contemporani: bisexualism, homosexualism. Tonul biografic este răsturnat: se relatează la rece o serie de experiențe, senzații, obsesii, vise, amintiri, un set de episoade, cititorului revenindu-i misiunea de a recompune puzzleul, de a-l reconstitui. Narațiunea este fragmentată după regulile (încă nescrise) ale scrierilor memorialistice, tonul nu este însă acela al unui autor care dorește o relație directă
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
în întregul univers, poate să le strige pe nume, să le dea formă și viață și, mai apoi, să le arunce în brațele tuturor ca pe niște ofrande ale pămîntului, ale pietrei, ale aerului, ale apei, ale focului și ale visului, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu... ...oare cum puteau să se întîlnească amîndoi, Vasile Gorduz și Ioan Alexandru, dacă nu cărînd aceeași povară pe umeri și stînd cu ochii ațintiți către același bulgăre de foc
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
a norilor/ se deschideau drumuri de alb cu carmin/ trecerii tale, ce stîrnea fîlfîiri de aripi,/ ochii de agat ai caselor, aprinși, te devorau/ în grațiosul dans pe geana amintirii (...) Ah, aceste ape înecate-n sargase/ focile de antracit ale viselor/ plutind pe banchize de clar-obscur// Ra-Ra-Rasputine,/ Russian special love machine// Ca o spumă a timpului această luptă/ cînd ai coborît în tranșeea realității// Cutia de scrisori mereu goală...// Take my breath away...// Înveșmîntat în frigul tristeții/ privești cum te-nconjoară
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
a notificării categoriilor negative ori măcar echivoce, în stadiul lor psiho-social. Năzuind înspre limanul barocului, poetul nu dezarmează în planul concret, nu-și predă insignele de personaj epic, fardat cu un pic de naturalism pigmentat cu ironie: "Voiajele, reveriile, amenințările/ visele urîte, camera de spital,/ forța necunoscută lucrînd în mine silitor,/ halatul murdar al sorei,/ acele, perfuziile, sîngele șiroind,/ cafeaua de dimineață,/ tabieturile de după prînz// în bucătărie,/ fiul meu se ceartă cu nevasta// pactul cu demonii/ sigilat în zori cu ceară
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]