985 matches
-
de mai multe ori) și el a căzut la pământ, crăpând în două. O veche tradiție susține că sufletul spânzuratului n-a putut ieși pe gură, din cauza sărutului sfânt al lui Isus, și atunci a ieșit prin stomac, provocând împrăștierea viscerelor (sic!). În fine, alți exegeți trec totul în registrul ficțiunii. Iuda n-ar fi murit fizic, ci ar fi fost ucis simbolic odată cu părăsirea comunității apostolilor 39. Părăsind „secta”, el nu mai există, e ca și mort. Cred că, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a fi devenit infinit. Clipa prezentului, mult prea fugară în viața de toate zilele, a decis să se oprească și să picure o tulburare demențială în gândire și în bătăile inimilor, greutate de plumb în membre, ghem de foc în viscere. Se pare că cele două persoane care stau țintuite în fotoliile tapițate cu plastic gri din mica sală de așteptare (așteptare a ce ?) cunosc aceleași tulburătoare simțăminte. Tată și fiică, par doi străini care s-au întâlnit întâmplător pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că, acum, el iarăși se găsea în situația nefericită, în care, deși era tânăr, se mai găsise de atâtea ori... Orice, dar numai fără bani de mâncare nu! Simțea, astfel, cum îi pătrunde grabnic descurajarea în suflet și foamea în viscere, căci parcă se vedea la o răscruce mare, în fața căreia și cel mai temerar drumeț ar fi fost pus în cumpăna dificultății multă vreme. Dar viața nu se termină cu prima dezamăgire avută. Dimpotrivă, găsindu-se în această postură, uneori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
atât de mare și vraja primejdiei atât de intensă, încât s-ar putea să nu mai ieșim niciodată din ele, fie c-am fost, fie nu, vrăjiți de farmecul letal al vreunei nimfete: "Lolita, lumină a vieții mele, flacără a viscerelor mele. Păcatul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mișcare în trei timpi, coborând pe vălul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinții. Lo. Li. Ta. Dimineața era Lo, pur și simplu Lo, cum stătea în picioare, un
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
rumegă mătrăgună/ Linge sare, îi place, e bună...// În timp ce pușca din cui, în coșar,/ A răgușit, de bălegar./ A ruginit, de perete." Un fel de fabulă grotescă, cu final amînat, în care morala e tăcută sub tăcere și suferită în viscere, cu durerea vitei înfierate: "Și dacă e stins și căznit graiul lor/ E fierul jugurilor frecate, urcând/ Să-și vadă în cântec și viață/ Minunea schimbării la față." O ispășire în van, înșelînd speranțe, poleind neîmpliniri: Sună strident și netrebnic
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
de crude ar fi corespund unui ceremonial de exorcizare a urii, a spaimei, a trecutului nebulos, sângeros al unei Spanii întoarse împotriva sa, macerate de o viziune sumbră. Rigidității tiraniei, dar și a regulii îi corespunde o viață paralelă a viscerelor, a unei sexualități debordante care transpare cu o cruzime naturalistă de sub pletora de eufemisme. O parte din chipurile din film, cum sunt cele ale bocitoarelor trimise de către preot în ajutorul văduvei. Cele trei momâi afișând o pioșenie de carnaval, care
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
în versuri, idealizînd o mamă-iubită eternă, larvară, somnolentă, impură ca o mlaștină încărcată de nuferi, încolăcindu-și alene protuberanțele, pseudopodele lascive și fertile pe trupul meu bolnav de adolescent, de tînăr cu mintea arsă în lecturi halucinant de absorbante, amestecîndu-mi viscerele cu substanța cărții citite, îmbibîndu-mi inima cu sîngele "personajelor"... ș. a. m. d. - De unde vin aceste instantanee care compun ,,imperiul de lene calmă" al copilăriei dumneavoastră: ,, Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii/ Urca domol cireada de buburuze roșii,/ Umflați
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
sens. De menționat și reflexul profesional ce alcătuiește în marginea dezastrelor fișe clinice: "pipete pasteur picură cucuta zilei pe limbile frunzelor / alunecă formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter / într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete". (Asalt II ). Sau: "Viscerele și pieile tăbăcite, foițele de piersică / ale obrajilor sunt disecate și rearanjate sub microscop" (Text din Umbria). Sau: "În Salonul numărul 6 cîlții se înfundă în goarna de purpură. / Și peste tot bîntuie malaria nopților albe, / inflația cuvintelor, fiere vărsată
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
căutând strălucire, dar obscuritatea ține cu mine. Smulg vise, ruinez trecători, distrug amante și devorez mese copioase, distrug râsetele și luna. Nimic nu mă poate opri când noaptea mă vomită pe străzi ca animal preistoric, ca bestie scăpată care desprinde viscerele. Nimic nu mă poate mutila când invadez pavajul, când mușc brusc mâinile străinilor care poate m-au hrănit și mă balansez pe niște sori care-mi caută umbra. Atârn de cuțit ca de un fir ondulatoriu în timp ce Cahacalon îmi spune
Supraviețuirea prin cultură a indienilor quechua by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/7234_a_8559]
-
pentru un destin comun se deschid întotdeauna căile lăturalnice, dar sigure ale compromisului; nu și în cazul tragediei care nu face loc compromisului, ci doar implacabilului. Katalin Varga trebuie să ucidă pentru a restabili o ordine care-i comandă prin viscere, dincolo de bine și de rău, iar când ea nu mai poate împlini vendeta, moartea se întoarce împotriva ei, iar cei care o ucid răspund acelorași comandamente cutumiare ale legii talionului. Ce a rămas din spațiul mioritic la finalul filmului? Regizorul
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
Moluște bivalve, rapane Zone de producție și relocare pentru moluște bivalve vii, centre de purificare și centre de expediere a moluștelor bivalve vii din județele Constanța și Tulcea Depozite frigorifice, unități de procesare, unități de vânzare cu amănuntul Cefalopode (fără viscere) Depozite frigorifice, unități de vânzare cu amănuntul Mercur Produse pescărești (inclusiv moluștele bivalve și gasteropode marine) și mușchi file de pește Unități de produse proaspete din pescuit, unități de procesare a peștelui; pescării; depozite frigorifice, unități de vânzare cu amănuntul
ORDIN nr. 66 din 2 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255665]
-
afective ale acestuia. Retrospecția se poate vădi la fel de benefică precum exersarea frenetică a actualității. Doctorița care-i face o ecografie pacientului îi vede organele interne tremurînd aidoma elevilor în bănci la examenul de admitere. Același medic evaluează, timp de decenii, viscerele bolnavilor așa cum ai deschide sertarele unui dulap ticsite cu toate mărunțișurile de epocă. Nu lipsesc nici analogiile culturale. O infirmieră, cu fața întunecată inițial, se îmbunează brusc, cînd autorul îi dă toți banii pe care-i avea asupra sa, găsind
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
de familie imediat după incendiu. Potrivit legiștilor, bărbatul a fost lovit cu un corp dur în cap, apoi dus în imobilul pe care îl deținea și incendiat. Cadavrul "este în stare de carbonizare cvasicompletă și fragmente restante de țesuturi și viscere în stare de putrefacție". De asemenea, medicii legiști au stabilit că "pe un fragment osos de la nivelul extremității cefalice s-a constatat prezența unei fracturi cu înfundare care a putut fi produsă prin lovire cu corp dur". Partenerul de afaceri
Ucis și incendiat de partenerul de afaceri în Centrul Vechi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/52955_a_54280]
-
maimult- decât-om, despre care spune cineva dintre eroii, prinși în vârtejurile sindromului Mîșkin, cineva, în chip cert, atins de îngerii marilor clarviziuni (reproducem din memorie citatul): prințul plutește undeva în nori și strălucește. Plutind și strălucind, el citește în viscerele propriului suflet, vai, cum nimeni nu știe să o facă. Și ce vede acolo?... „Cuvintele mi-s altfel, nu corespund ideilor, și asta-i o înjosire pentru aceste idei”, continuă neabătut prințul, măcinat de aceeași „înflăcărare bizară”, de care va
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
legat pentru totdeauna de Horațiu este Vlad Mugur. Și dezlănțuirea cu care marele Vlad a gîndit și a făcut teatru, cu care a iubit marea, Italia, mincinoșii, aventura, farsele, hazardul, bîrfulița, actorul, actorul, actorul. TEATRU. Inocența cu care scormonea în viscerele sensurilor, ideilor, cuvintelor, hazul enorm pe care îl avea vorbind, ore și nopți, despre anumite scene sau personaje. Ochii cu care privea, plîngînd, Livada de vișini a lui Strehler. Și dragostea lui infinită față de Kantor. Probabil că n-am să
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
trebuie să plîngi, Nikitușka!... Unde-i artă, unde-i talent, nu-i nici bătrînețe, nici singurătate, nici boală! Pînă și moartea-i ceva relativ!...” Mălăele și confesiunea „Măscăriciului” său, un spectacol la care am primit un bilet de acces în viscerele actorului, în îndoielile profunde, în frici, în zbucium, în oboseala care îl face să privească, altfel, lumea, zilele, nopțile, Luna. Din scorbura visului meu îl văd și eu, altfel, pe Horațiu Mălăele. Și văd sălile teatrului pline, și aud aplauzele
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
ele în comun? Fuga. Personajele aleargă de-a lungul propriilor drame, mascându-și tristețea în decorul unor idealuri frânte pe care le pot repara, cred ele, cu puțin unguent pentru suflet. Însă rănile rămân deschise și prin ele se zăresc viscerele unor întrebări orfane de răspuns. Aici nu se simte Un el și o ea se întâlnesc pe acoperișul viselor pentru că realitatea miroase urât. Dorința de a fi iubit a stat atât de mult timp în exil, încât dragostea s-a
Marius Manole: Aici nu se simte () [Corola-journal/Journalistic/45737_a_47062]
-
multe ipostaze noi în jocul celor mai mulți, un fel de plăcere a jocului, a replicii, a necunoscutului care este orice aventură teatrală. Împlinită sau nu. Am simțit că repetițiile au avut o miză care depășește ieșirea la public. Acolo, undeva în viscere, mi se pare că s-a întîmplat ceva. Cu actorii. După o perioadă de umbră, nemeritată pentru trupă și de neînțeles pentru mine, în care nu s-a mai auzit nimic despre Teatrul Național din Iași, încet-încet, situația s-a
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
post-apocaliptică a războiului și a „cimpanzeilor hypertech”, într-o societate unde „nu se mai poate spune ceva decent/ în numele altora”. Această sensibilă modificare de tonalitate prin lărgirea imaginarului poetic (care părea, până acum, că se desfășoară de la mână pân’la viscere, pe circuitul închis organe interne-organe externe) nu poate echivala, însă, cu o reinventare. Per total, Cobalt îndepărtează și mai mult mitul poeziei lui Claudiu Komartin de realitatea sa de pe teren.
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
stilistică ce poate să reașeze anumite structuri umane și teatrale. Pescărușul este, din punctul meu de vedere, cea mai dificilă dintre piesele lui Cehov. Pentru că este vorba despre teatru, în primul rînd. Pentru că este cea mai implicată, să spunem, în viscerele creatorilor. Înăuntrul ființelor lor, „prin haosul visurilor și imaginilor”, cum spune Treplev la finalul actului al patrulea. Sfîrșit de așteptare, secat de neiubire și de propria-i neputință. Cele două spectacole sînt complet diferite. Ceva le leagă, acum și aici
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
intre-n oglindă/ ziua trecută/ cât a putut de bine”. Când însuși poetul constată, „Se-năbușă chipul în oglindă/ ca-ntr-un cer lipsit de văzduh“. Sunt, toate acestea, modulii a ceea ce poetul își face și propune, o poezie fără viscere, ocazii, subiecte, eschive - dar cu mistere străvezii? Într-o poezie ce va figura, cumva, într-o viitoare Opera omnia, și chiar așa intitulată, citeam: „Din suflet iese Forma sa cum un abur care năzuiește la o altă Formă și rămâne
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
reflecție asupra condiției umane. Însă mai e ceva acolo, mizeria științei, derizoriul cunoașterii care nu servește cu nimic înțeleptului; savantul trage de un dumicat pe care-l păzește cu severitate tatăl său. Visceralitatea apare peste tot, atât la propriu ca viscere răscolite, - Mefisto e stricat la stomac și stringența defecației îl agită în preajma unei catedrale abandonate -, cât și ca răscolire a patimilor, a frustrărilor, a dorințelor imposibile, a contorsiunilor și zvârcolirilor sufletului faustic. Această degradare a materiei este parte a moștenirii
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
numerologia chineză. La nivel macrocosmic cinci sunt elementele fundamentale (apă, foc, lemn, metal, pământ), cinci sunt punctele cardinale (nord, est, sud vest și centru), cinci sunt munții sacri care sprijină cerul. La nivel microcosmic, uman, acestora le corespund cele cinci viscere (ficat, inimă, splină, plămâni, rinichi), cele cinci simțuri (auz, văz, gust, miros, simț tactil), cele cinci arome (iute, amar, sărat, acru și dulce) și așa mai departe. Iar animalele, cu excepția măgarului, pe care, cu puțină bunăvoință, l-am putea trata
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
îl lingușește precum bizantinul pe superior, îl asuprește precuma aga pe cel inferior și totodată ajunge chiar să fie omorât pentru amorul propriu. Este inteligent și superficial, fără neliniște metafizică, iar când începe să cânte, o amărăciune universală izbucnește din viscerele lui orientale și, tot numai taină și întuneric, Orientul sparge coaja logicii grecești, urcându-i în măruntaie”. Cum spuneam însă, nu teoriile - oricât de poetice - asupra Orientului în confruntare/îmbrățișare cu Occidentul așează acest volum în raftul întâi. Portete imaginare
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
început, maică-mea, lăsîndu-mă, oarecum neglijentă, lîngă un ditamai obiect ticăitor, rotund, burtos, cu două emisfere goale deasupra, protejînd un ciocănel de alarmă... alăturîndu-mă minunăției cu minutar, secundar și-ncă o limbă, lentă, orar... uitîndu-mă neînfășat, m-a regăsit borfăind viscerele delicate, gîngurind fericit că am reușit să rup arcul, să zmulg niște pîrghii vinovate, să despart în titireze de mărimi varii întreaga ferecătură a drămuirii clipelor. Urlam de plăcere. Fui alăptat și dojenit blînd pentru ispravă. Se părea că obiceiul
Nu vă lăsați momiți de orologii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15242_a_16567]