566 matches
-
sfatului domnesc din 4 aprilie 1545.[8] Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se și mormintele altor membri ai familiei sale. Biserica Pogorârea Sfântului Duh construită în anii 1538-1539 de vistiernicul Mateiaș în satul Horodniceni. Biserica Sf. Treime- 1856, sat
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se și mormintele altor membri ai familiei sale. Biserica Pogorârea Sfântului Duh construită în anii 1538-1539 de vistiernicul Mateiaș în satul Horodniceni. Biserica Sf. Treime- 1856, sat Rotopănești. Prima biserică din satul Rotopănești a fost construită în jurul anului 1662 și a avut hramul "Sf. Treime". În anul 1784 familia Gherghel a construit o nouă biserică cu același hram
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
2015, având codul de clasificare . Pe această listă este trecut ca perioadă de datare a monumentului secolul al XVIII-lea. Prima atestare a satului Stolniceni-Prăjescu are loc în anul 1609, când jumătate din sat a fost dată la schimb marelui vistiernic Nicoară Prăjescu. Mai multe documente din prima parte a secolului al XVII-lea atestă faptul că satul se afla în proprietatea boierilor din familia Prăjescu. Un document din 1622 îl menționează ca proprietar pe vel postelnicul Ionașcu Prăjescu. Boierii Prăjescu
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623). Satul acesta i-a fost întărit acestuia în 1598. La începutul secolului al XVII-lea, vistienicul Simion Stroici a construit aici un conac ale cărui ruine se mai puteau încă vedea la începutul secolului al XX-lea
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
fost întărit acestuia în 1598. La începutul secolului al XVII-lea, vistienicul Simion Stroici a construit aici un conac ale cărui ruine se mai puteau încă vedea la începutul secolului al XX-lea. Printr-un testament din 5 iunie 1622, vistiernicul Simion Stroici a lăsat moștenire satul Miclăușeni "Lupului Prăjăscului și nepoatei mele Saftei, și fiului meu, la Gligorie, cu heleștee și cu prisăci și cu tot venitul, pentru că i-am luat spre dânșii ca să-mi fie ei ficiori de suflet
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
7030 luna iunie 15"". (=1522) Logofătul Gavriil Trotușan este un personaj istoric, prezent în cronicile Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea. El a îndeplinit diferite dregătorii în Moldova timp de 40 ani, sub cinci domnitori. A fost vistiernic și apoi logofăt. Cronicarul Grigore Ureche a scris despre el în ""Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"". Ureche îl numește "leu sălbatic
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
În anul 7002 luna noiembrie 4"" (=1494). Alte două morminte sunt ale mamei și ale primei soții a logofătului Trotușan. Pe piatra de mormânt a mamei logofătului stă scrisă inscripția: ""Acest mormânt l-a înfrumusețat robul lui Dumnezeu Pan Trotușan, vistiernic, mamei sale, roaba lui Dumnezeu Maria, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri în anul 7014 luna februarie 14"" (=1506). Prima soție a logofătului, Anna, era fiica marelui boier Luca Arbore. Piatra sa funerară se află în partea dreaptă a
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
ar fi venit numele Barcani ("barcă"); aici ar fi existat un turc numit Barcan, de unde a venit numele comunei; aici a fost o fabrică de borcane (glajarie) și de la "borcan" s-a ajuns la numele comunei; a existat și un vistiernic pe nume Barcan, membru al Sfatului lui Mihai Viteazul în Transilvania. O ipoteză plauzibilă este cea după care numele localității vine de la mediul geografic unde este amplasată. Astfel, Barcani ar veni de la bara-balta, barc, ceea ce reprezintă o lunca plină de
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
pentru un loc de casă din mahalaua "Muntenimea de Mijloc" din Iași, vornicul de poartă Neculai Grosu mărturisește în cercetarea făcută la fața locului de doi dintre „colegii” săi de dregătorie „că în vremea când se afla el vatav la vistiernicul Filip Catargiu” a fost trimis de acesta să afle cine ridicase o casă pe un loc al Catargieștilor. Cum vinovatul, un oarecare Dima pietrarul, pretindea că-și făcuse casa pe loc domnesc, vătaful de la acel moment, Neculai Grosu, este trimis
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
Brâncoveanu la Constantinopole pentru mai mulți ani, și a întreprins mai multe călătorii la Constantinopole în numele domnului, ca de exemplu în 1706 și 1707, când a fost trimis pe lângă otomani pentru a obține scăderea tributului. A fost de asemenea mare vistiernic (echivalentul unui ministru de finanțe). În 1714, lui Brâncoveanu i-a parvenit știrea că avea să fie mazilit, însă, după cum notează Del Chiaro în Revoluțiile Valahiei, o mână de boieri, dintre care unul a sfârșit executat alături de el, fiind probabil
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
cu săvârșirea Sfântului Duh, acest zid pre împrejurul mănăstirii l-au zidit Io Alexandru Voievoda i gospodja ego Anița snă Io Antonie Ruset Voievoda, gineri lui Gheorghe Hatman. Vleto 7184 (1676) msța august 15”". Ajuns proprietar al moșiei Hangu, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino (1635-1686) a ridicat un turn circular cu scop de locuință în colțul de nord-est al zidului de incintă. În zidul interior al turnului de colț din dreapta intrării a fost încastrată următoarea pisanie: "„Cu voia Tatălui și cu îngăduirea
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
zidului de incintă. În zidul interior al turnului de colț din dreapta intrării a fost încastrată următoarea pisanie: "„Cu voia Tatălui și cu îngăduirea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acesta turn și această portiță l-am zidit eu Toderașcu, marele vistiernic i cneaghina ego Alexandra, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitor Io Antonie Ruset voevoda 7184 (1676) msța iulie 15 zile”". În afară de acel turn a mai fost ridicat în colțul sud-estic un al doilea turn, tot circular, dar de proporții
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
cu metereze și turnuri puternice au făcut ca mănăstirea să devină în mai multe rânduri un loc de refugiu pentru boierii Cantacuzini. Aceștia puteau trece ușor în Transilvania. Aici s-au adăpostit în 1683, în timpul domniei lui Gheorghe Duca, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino și marele logofăt Nicolae Racoviță, împreună cu alți boieri. Aceștia au refuzat să răspundă la chemarea domnitorului și au trecut în Transilvania. Acest eveniment a fost relatat de Ion Neculce în cronica sa: "„De la Domnești, Duca-vodă scriè la camaicani
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
tălhari. Iar boierii, cum i-au vădzut cartea, îndatǔ au făcut pătăști și au fugit pe potică în Țara Ungurească, în Giurgedǔ, cu toate casăle lor, ca să nu mai dè într-ochi cu Duca-vodă”". Tot pe la Hangu a trecut și vistiernicul Ilie Cantacuzino (d. 1710), fiul lui Toderașcu, care a fugit în Polonia în 1700 după numirea ca domn a lui Constantin Duca. El l-a ajutat să fugă pe bătrânul vistiernic Iordache Ruset, care a scăpat ascuns într-o trăsură
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
ochi cu Duca-vodă”". Tot pe la Hangu a trecut și vistiernicul Ilie Cantacuzino (d. 1710), fiul lui Toderașcu, care a fugit în Polonia în 1700 după numirea ca domn a lui Constantin Duca. El l-a ajutat să fugă pe bătrânul vistiernic Iordache Ruset, care a scăpat ascuns într-o trăsură. Ulterior s-au adăpostit aici vărul lui Ilie, spătarul Toma Cantacuzino din Țara Românească (în 1605), precum și Maria, soția lui Ilie, după moartea acestuia. Moșia Hangu a fost stăpânită în secolul
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
moldo-germană"", unde se consemnează că ""împăratul a asediat un castel cu numele Neamțul. Atunci au tras din castel în tunul cel mare și au împușcat și pe comandantul artileriei. Atunci împăratul s-a tras înapoi"" sau în cronica scrisă de vistiernicul venețian al sultanului, Giovanni Maria Angiolello (1451-c. 1525), în care asediul este descris astfel: Făcând încercarea de a cuceri fortăreața amintită, s-au așezat șapte bombarde și în decurs de opt zile s-au făcut efortul de a o cuprinde
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Iliaș au scutit de dări satul Ulmi și au precizat că toate veniturile trebuiau date egumenului mănăstirii pentru a le trimite mănăstirii din Sinai. Dar cea mai remarcabilă așezare închinată Mănăstirii Sfânta Vineri a fost satul Chișinăului. În 1617, marele vistiernic Constantin devine proprietarul satului „Chișinăul pre Bâcu”; mai târziu acesta trece în stăpânirea Mănăstirilor Sfânta Vineri și Balica (Mănăstirea Frumoasa) după cum menționează un document emis de Vasile Lupu la 6 august 1641: „călugărilor de la sfânta mănăstire de la Sfânta Vineri și
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
interese regatul devenind un butoi cu praf de pușcă.Sfatul nobililor polonezi era relativ incapabil de a lua hotărâri prin "Liberum Veto" fiind dezbinat prin interese private diferite, la care se adaugă dificultatea finanțării unor reforme prin greutățile visteriei statului, vistiernic fiind "Jan Jerzy Przebendowski" 1638 - 1729).După războiul nordic August caută să constituie o monarhie absolută prin o serie de arestări, în 1715 / 1716, are loc o revoltă a mici nobilimi poloneze contra regelui, rebelii erau uniți prin "Conferederația din
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
(n. 22 februarie 1810, Târgoviște - d. 25 noiembrie 1885, București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Învață greaca și franceza. A devenit elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion
Grigore Alexandrescu () [Corola-website/Science/297553_a_298882]
-
Biserica „Sf. Voievozi Mihail și Gavriil” din Pașcani este un lăcaș de cult ortodox ctitorit în anul 1664 de către vistiernicul Iordache Cantacuzino. Ea se află pe Aleea Parcului nr. 5 (anterior Str. Ștefan cel Mare nr. 102), în centrul orașului Pașcani (județul Iași). Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din Pașcani a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
se precizează că satul Pașcani se află pe moșia boierului Oană Pașcă, de la care i se trage și numele. În secolul al XVII-lea, moșia satului a ajuns în proprietatea boierilor Cantacuzino. Boierul Iordachi Cantacuzino a îndeplinit rangul de mare vistiernic la curtea domnească de la Iași, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Marele boier era cumnat cu domnitorul, soția sa Catrina Bucioc fiind soră cu Doamna Tudosca, întâia nevastă a domnitorului. Printr-un zapis din 31 martie 1637, marele vistiernic Iordachi
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
mare vistiernic la curtea domnească de la Iași, în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653). Marele boier era cumnat cu domnitorul, soția sa Catrina Bucioc fiind soră cu Doamna Tudosca, întâia nevastă a domnitorului. Printr-un zapis din 31 martie 1637, marele vistiernic Iordachi Cantacuzino a obținut o jumătate din satul Pașcani de la un grup de mari boieri, tranzacție în care un rol important l-a avut Doamna Tudosca. Între anii 1640-1650, boierul a construit un palat pe muchia dealului Pașcanilor, care străjuia
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
mari boieri, tranzacție în care un rol important l-a avut Doamna Tudosca. Între anii 1640-1650, boierul a construit un palat pe muchia dealului Pașcanilor, care străjuia Valea Siretului și întreaga moșie. El este considerat fondatorul ramurii boierești Cantacuzino-Pașcanu. Marele vistiernic a murit în anul 1664, stăpâna moșiei devenind soția sa, Alexandra. Moșia a fost stăpânită de boierii cantacuzini timp de peste un secol, devenind apoi proprietatea familiei Bălășescu. În toamna anului 1812, moșia a fost cumpărată de vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanu, apoi
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
boierești Cantacuzino-Pașcanu. Marele vistiernic a murit în anul 1664, stăpâna moșiei devenind soția sa, Alexandra. Moșia a fost stăpânită de boierii cantacuzini timp de peste un secol, devenind apoi proprietatea familiei Bălășescu. În toamna anului 1812, moșia a fost cumpărată de vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanu, apoi a fost moștenită de fiul său, Neculai Rosetti-Roznovanu. Acesta a vândut proprietatea colonelului Eugeniu Alcaz. Următorii proprietari au devenit apoi membrii familiei Brătianu. În anul 1946, moșia Pașcani Deal a fost expropriată de către Comitetul Local pentru Reformă
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
Următorii proprietari au devenit apoi membrii familiei Brătianu. În anul 1946, moșia Pașcani Deal a fost expropriată de către Comitetul Local pentru Reformă Agrară din comuna Pașcani (județul Baia), de la ultimul proprietar, profesorul Gheorghe I. Brătianu. În imediata vecinătate a palatului, vistiernicul Iordache Cantacuzino și a doua sa soție, Alexandra, au ctitorit în anul 1664 Biserica „Sf. Voievozi” din Pașcani. Deasupra intrării se află o pisanie în limba slavonă. Lăcașul de cult a suferit unele refaceri în anul 1807. Printre preoții care
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]