120 matches
-
poezia dură argheziană și aceea, mai ceremonioasă, a lui Goga sau Lucian Blaga. Căci oricine poate observa caracterul în ultimă instanță ezoteric al acestei poezii ce-și găsește echilibrul într-o ceremonializare a suferinței, după depășirea etapei juvenile a freneziei vitaliste, așa cum apare ea în "Cum să vă spun"; jalea lui Goga din "Rugăciune" sau "Noi", cu rădăcini certe în farmecul dureros eminescian va fi o permanență a poeziei lui Ioan Alexandru 5. O definiție a poeziei Poemele sunt un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
interesantă și promițătoare, încercau să nu-i uite limitele. E ceea ce a frînat, poate, dezvoltarea ciberneticii în Franța. J.S. Cibernetica nu s-a dezvoltat bine în Franța deoarece a apărut imediat opoziția medi-ilor oficiale, din motive legate de predominanța concepțiilor vitaliste. Toate elitele intelectuale s-au opus ciberneticii. Eu personal consider cibernetica o tehnică. Nu e o știință, ci o tehnică foarte ingenioasă și mai ales productivă, dar e doar o tehnică. Una dintre mașinile pe care le-am inventat la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
s-a interesat de cibernetică. B.C. Erați atras de matematică sau de electronică? J.S. Nu în mod deosebit. Cibernetica mi-a trezit efectiv interesul pentru aceste domenii. B.C .Mi-ați spus că mediile oficiale erau ostile ciberneticii din cauza concepțiilor lor vitaliste. Ce înțelegeți prin asta? J.S. Chiar dacă există elemente "materiale" pentru a susține gîndirea, nu se consideră că această facultate ar ține de domeniul materiei. Paul Cossa, spre exemplu, care era un catolic fervent, a afirmat că încercarea de a explica
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a textelor din prima secțiune a cărții, care iradiază întregul imaginar liric al autorului. De aici, atmosfera similifabuloasă specifică, dar și fiorul transcendenței pline, în cazul său. De aici, anxietatea difuză ori stranietatea contagioasă transmisă de poemele în care ritmurile vitaliste ale cosmosului sunt pe nesimțite anulate de meditativul greu. Astfel se întâmplă, spre exemplu, în Vânătoarea bursucilor, poem al suferinței de a se ști altfel, de a trăi în pofida regimului despotic al pseudonormalității (lectura în cheie politică a textului este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
raportare este posibilă, în cazul său, grație unei extreme acuități a privirii (de altfel, motivul predilect în volumul de debut poetic al lui Popa-Homiceanu, Sintagmele ochiului, Editura Universitas XXI, Iași, 2003, este chiar ochiul), dar mizează foarte mult pe elanurile vitaliste ale ființei. Amprenta cea mai vizibilă în această poezie este de altfel cea blagiană, după cum o dovedește cumulul de motive preluate și prelucrate cu sfiiciune firească: "sămânța proscrisă", vara "pârguită de semne", trupul "vifor satanic", "imensa muțenie", "cenușa" agonizândă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
una aflată sub semnul direct al acestei influențe marcând pictura sa de o atmosferă sumbră, nebuloasă, spectrală, specifică țărilor din nord și una pe care Karnabatt o vede ca manifestare a unui "temperament oriental", mediteraneean, unde predomină tonurile calde, pastelate, vitaliste, strălucitoare ale sudului. Pictura lui Loghi ar ieși, astfel, de sub influența germană, nordică, pe măsură ce se "încălzește" la lumina sudului mediteraneean: "Imaginație caldă de oriental, Loghi întrupează în culori, nu numai realități, ci concepții, visiuni de poet, crâmpee de vis, pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
discipolul își dădea seama că aerul neverosimil al salonului venea și din pricina fumului albastru de țigară, din ce în ce mai des, care întreținea în încăperea slab luminată de sfeștnice o semiobscuritate lăptoasă, de altar îmbâcsit de mirodenii, când deodată uitând de ciudata explicație vitalistă privirea îi era atrasă în altă parte. În fund, un obiect neobișnuit, o mobilă ciudată se profila în ceață. Era un tron, un adevărat tron, înalt și îngust, din lemn sculptat, umbrit de un baldachin cu ciucuri, având drept spătar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care se ridică peste ridicolul sentențelor magnifice. Scriitorul întreține în spirit decadent cultul artei care eufemizează un act crud, un ritual sângeros, la care fac aluzie atât difuza lumină roșiatică sau diferitele elemente decorative cu același cromatism, cât și explicația "vitalistă" a sacerdotului. Este aici și un supralicitat efect macabru, menit să confere întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre. Oricum, oficiantul misterelor se vrea adorat în chip total, asemeni unei divinități păgâne căreia i se aduc sacrificii. Masca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
substituirea unui act superior unei stri satisfcute pân atunci. El înseamn sfrâmarea unei existențe și înlocuirea prin alta. Originalitatea concepției etice a lui Ralea const deci în definirea moralei ca rsturnare a raportului de forțe. Formulând serioase rezerve împotriva doctrinelor vitaliste, el consider c preamrirea forței neîmpiedicate de nimic, așa cum exagereaz Nietzsche prin postulatul supraomului, nu este moral, ci politic. În legtur cu concluziile finale asupra caracterelor actului moral, Ralea estimeaz c acestea pot ieși din studiul comparativ, fie asupra aspectului
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
concepție și de execuție a construcției. Ca și în alte împrejurri anterioare, Ralea ni se recomand și în planul convingerilor sale estetice drept un adversar intratabil al vitalismului. Lucrul e cu atât mai demn de remarcat, cu cât curentul esteticii vitaliste e bine reprezentat, atât în gândirea strin, cât și în cea româneasc, de la Jean-Marie Guyau și Nietzsche pân la Eugeniu Speranția (Papillons de Schumann, Radu I. Paul (Viața estetic, vol.II, 1937) și Petru Comarnescu (Kalokagathon, 1946). Se poate zice
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
l-a făcut să piardă, desigur, considerația unor scriitori precum Romain Rolland, Stefan Zweig și Hermann Hesse. Dar dincolo de orice contingență, opoziția era de principiu. Reluând antiteza nietzscheană dintre apolinic și dionisiac, și în același timp pe cea romantică și vitalistă dintre spirit și viață, Thomas Mann o completa cu noua semantică a modernității, articulând-o cu măestrie suverană în multiplele sale fațete: creativitatea se opune cunoașterii abstracte, simplitatea originară intelectualității, iar plinătatea tulbure și demonică a vieții purității ascetice a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sensibility"), sensibilitate modelată de nostalgia centralității și a unei mitologii capabile să explice totul. Aici devine vizibilă apropierea tipologică de expresionism (melodrama este "expresionismul imaginației morale", "the expressionism of the moral imagination", spune Brooks), pe linia acelei tendințe de amplificare vitalistă a eului nu prin eludarea vieții afectelor, ci prin focalizarea asupra substratului lor organic, inconștient. Nu întâmplător, Lucian Blaga sublinia și el într-un eseu de tinerețe faptul că "noul stil" (expresionismul) renunțase la procedeele narativ-descriptive ale romantismului (care folosea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai tainică și mai întăritoare. Cîmpul are înfățișare paradisiacă sub domnia Cerbului. Se pregătesc elemente ale mitului întemeietor de familie, în baza modelului vegetațional și în speranța belșugului. Floarea cîmpului domină imaginarul rural. Așa că Cerbul patronează renașterea, în toate manifestările vitaliste: De marne de sat, Un cerb s-arătat, C-acolo el știe Locul unde paște, Unde iarba crește, Crește, se-mpletește, În opt găitănește. Unde el s-adapă, Frumos apa-mi cură, Pietrele răsună. Dar voinicul Voinea Pe cerb l-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca pentru noi, a respira, ci a vedea, iar moartea însemna pierderea vederii. Noi spunem "ultima suflare", dar ei spuneau "ultima privire". Mai rău decât a-ți castra dușmanul era să-i scoți ochii. Œdip, mortul viu. Iată o estetică vitalistă. Mai mult decât cea egipteană, cu siguranță. Surpriză: și aici guvernează moartea. Idol vine de la eidôlon, care înseamnă fantoma morților, spectru și abia mai apoi imagine, portret. Acest eidôlon arhaic desemna sufletul mortului care se înalță din cadavru sub forma
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
multiple și dramatice în procreere. Morgagni perfecționează tehnica disecției. Face măsurători cantitative și calitative, totul relaționând cu simptomatologia organului afectat. Clinicianul trebuie să fie un excelent anatomist și observator care să facă relația, între simptom-leziune-funcție. Rigoarea sa științifică invalidează concepțiile vitaliste, umoraliste. El unește perseverența, pasiunea medicală cu modestia, așa cum exprimarea sa unește claritatea, cu eleganța literară și consistența. Multe din ideile sale au rămas valabile și astăzi. Prezentarea afecțiunilor cardio-vasculare, vasculo-nervoase a maladiilor pulmonare cu simptomatologie, etiologie, complicații etc., probează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medic consultant în capitala Franței. El își prezintă ideile medicale în cărțile: Nouvelle Doctrine des fonctions du corps humain; Nouvelle mécanique des mouvements de l’homme et des animaux; Traité des nouveaux éléments de la science de l’homme. Fiziologia sa vitalistă este distanțată de animism și de mecanicismul excesiv. Ca și Bordeaux, el susține că fluidul vital este prezent în toate organele și că interfuncționalitatea lor e asigurată de calitatea lor atractivă, în această armonie situându se sănătatea. Criticându-i pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
orice alt mit de origine, iar timpul ei este unul tare, în contrast cu cel scurs de atunci până în prezent, ignorabil și eliminat prin reactualizarea cosmogoniei).114 Reînnoirea ritualică are rădăcini și în viziunea arhaică a purității și perfecțiunii originilor, o viziune vitalistă asupra existenței, puterea și vitalitatea aflându-se în perioada de început, pe măsură ce timpul se scurge crescând și distanța față de origine, deci și impuritatea și slăbiciunea vieții. Acest pesimism este însă contracarat de optimismul recuperării ritualice periodice. Pentru ca noul început să
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe Campbell un apologet al conflictului ar fi o simplificare vulgară, precum în cazul lui Mircea Eliade, aspru condamnat pentru opțiunile sale politice din tinerețe (discuție care va fi dezvoltată în secțiunea dedicată miturilor moderne). Este mai degrabă o viziune vitalistă, care militează pentru acțiune, din care nu este exclus conflictul. Nu toate creațiile umane ori mitologiile au fost efecte ale conflictului sau l-au avut ca punct central. Dar Campbell oferă exemplul ramurii ierbivore Zinjanthropus a speciei Homo, care a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
XIX-lea, un ilustru chimist, Jöns Jakob Berzelius 175, susținea credința într-o forță regulatoare care caracterizează substanțele organice, susținând dualismul cartezian aplicat substanțelor chimice. Chiar și Oscar Hertwig 74 era adept al neovitalismului. Secolul XX renunță definitiv la tendințele vitaliste și neovitaliste. Wöhler contribuie la sintetizarea calciului carbid și dovedește posibilitatea realizării de compuși chimici, egali în valoare cu substanțele organice. Descoperă aluminiul cu un an înaintea ureei, și izolează elementele ytriu, beriliu, titaniu și nichel în stare pură. Descoperă
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
România. - Așteaptă, i-am zis, deocamdată este imposibil. Dar, mai știi, peste puțină vreme, lucrurile s-ar putea schimba!... Am vorbit pur și simplu la Întâmplare, exersându-mi vechiul și „stupidul” meu optimism, ce venea poate și din firea mea vitalistă, care nu acceptă eșecuri totale, mai ales În ceea ce privește propria-mi vocație. Deoarece vremurile erau Într’ adevăr cum nu se poate mai negre, În acei ani de la sfârșitul deceniului nouă, nimic nu părea să anunțe acel cutremur al sistemelor politice care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
față de "exercițiile de admirație" adulatorie. Aș spune că nu, chiar dacă acestea se pot manifesta, desigur, într-o formulă soft. Poate că nu mai trăim epoca în care, în vreme ce vocile temperate și antitotalitare erau foarte puține, intelectuali de seamă propuneau experimentarea "vitalistă" a existenței, asumată de ideologia fascistă și de cea nazistă, lucru valabil inclusiv în spațiul românesc. Poate nu vom revizita timpurile în care expunerile moderate, de pe poziții liberal-democratice, de tipul celei susținute de Raymond Aron, erau inundate de admirația nestăpânită
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în felul de a privi lumea. Istoria ne arată că diferite științe au ridicat, în diverse perioade, pretenția de a fi unica sau suprema știință. Astfel, pentru Hobbes, fizica însemna totul, pentru Moleschott chimia, pentru Hegel logica, pentru Bergsen biologia vitalistă, în timp ce pentru Leibniz și Lotze o concepție despre lume concluzivă nu se putea obține, în general, decît aplicînd analogiile psihologice la existență. Humoristul privește, în concepția sa despre lume, chiar și conflictele ce se nasc între diferitele tentative de a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cele ale științelor sociale apărute odată cu psihologia. 1. Influența școlii fizico-chimice din biologie La mijlocul secolului al XIX-lea, științele naturii se reașează, își consolidează fundamentele teoretice și experimentale. În acest context a apărut o puternică tendință de exmatriculare a viziunilor vitaliste, numeroase și puternice la acea vreme, dar obstrucționante încercărilor care s-au făcut în diversele domenii ale științelor naturii. Nașterea unei asemenea tendințe a avut un efect benefic, de pregătire a producerii unui lanț de descoperiri, dintre care una a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
se aplică întru totul amintitul principiu, al conservării materiei. Determinismul naturii exista independent de ceea ce reprezentau fenomenele de conștiință, credința în divinitate, fenomenele naturale se produceau independent de procesul îndumnezeirii, dar cu deosebire lăsau fără obiect numeroase tendințe de explicație vitaliste ale vremii, care și-au dovedit agresivitatea până și în raport cu creștinismul. Vitaliștii și-au pierdut rostul existențial de bază, de a mai pleda pentru căutarea și descoperirea acelor forțe lăuntrice esoterice. S-a ajuns să se demonstreze că organismul își
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
avut efecte benefice în domeniul fiziologiei, unde avea să se nască o tendință, prezentă încă și azi, conform căreia explicarea fenomenelor fiziologice poate fi realizată doar pe baza principiilor fizico-chimice. Însușirea viziunii fizico-chimice în biologie, cu efect nefast pentru orientările vitaliste, va avea darul să încurajeze încercările de asimilare a fenomenelor psihice la sistemul viu. Printre cei care s-au plasat pe această linie de gândire au fost Helmholtz, Raymond Du Bois ș.a. Ca rezultat al strădaniei lor s-au creat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]