147 matches
-
e neglijată. Păcat, pentru că uneori am găsi la ei un vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist ține de această sensibilitate oximoronică: un materialism vitalist. În mod straniu, găsim chiar pe la mijlocul poemului, și încă de două ori, expresia elan vital (III, 399 și 560), atât de strălucit
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist ține de această sensibilitate oximoronică: un materialism vitalist. În mod straniu, găsim chiar pe la mijlocul poemului, și încă de două ori, expresia elan vital (III, 399 și 560), atât de strălucit pusă în valoare de către Bergson - despre care se uită adesea că a scris pentru editura Delagrave, în 1883
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
300; și moartea 274-276; și muzica 268, 280, 283-284, 313; și pasiunea amoroasă 254, 287-291; și poezia 240; și prietenia 261-262, 284, 291; și religiile 271-272; și sufletul 274-276; teze anticreștine 255-257, 287-288; și Venus 261, 268-269, 277-278, 284, 287; vitalist 263-264, 267-268; și zeii 269, 271 Mammarion 214 Marcus Aurelius 281 Melissa 214 Myia 214 Nausiphanos din Theos 80 Nikidion 214 Parmenide 23, 27, 50, 53-54, 102 Perictione 214 Philodem din Gadara - și banii 221, 233-234; biblioteca sa 14-15, 22
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lumii și al realității, la Deleuze și Guattari interconectarea este un principiu structurant într-un univers al destructurării și al destabilizării. Ansamblul mașinic nu este conceptualizat, în această orientare, nici din punct de vedere mecanicist, nici din punct de vedere vitalist, ci dintr-o perspectivă de metisaj al acestora: mașina nu este restricționată la limitele unei existențe unilaterale (tehnologiceă, la o colecție de părți funcționabile într-un întreg sau la o analogie cu corpul uman viu. Dimpotrivă, sistemul mașinic existențial, identitar
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
comune” (III, 77), mărturisește Cioran. Curajul negativtc "Curajul negativ" Împotriva tuturor semnelor exterioare, Cioran își hrănește „ura de sine” („greața de mine însumi” spune într-un loc) din impulsurile sale vitale. Nu un fanatic al nihilismului este Cioran, ci un vitalist hedonic, cenzurat, însă, de propriile limite. Printre ele, o luciditate exacerbată, care-l proiectează în miezul contradicțiilor. Chit că această dimensiune a identității sale cere o analiză minuțioasă, nu putem ocoli aici, fie și parcurse în fugă, câteva repere care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la un moment dat nu se mai recunoaște, dacă trăiește sentimentul înstrăinării de sine, atunci iată-l „buimac, perplex, scârbit în fața revelației de a fi eu însumi” (I, 52), acel eu însumi care e absența însăși. În fine, cum știm, vitalistul Ă care credea că ar fi putut întemeia religii și care își impusese să facă istoria în locul neamului căruia îi aparținea Ă descoperă caducitatea universală și, mai precis, are sentimentul acut al propriei proiectări în iluzie și în carnavalesc. Și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
excesivă. Dar contradicția dintre ceva ce roade în ascuns și masca veseliei ține, până la un punct, chiar de morfologia umorului. A fi altul proiectează identitatea sub semnul precarității, dar al unei precarități care salvează. În fond, o știm, după momentul vitalist al tinereții, Cioran trăiește cu sentimentul acut că nimic nu angajează la modul absolut, căci totul e aparență. Așadar, despre umor la Cioran? Cum să nu fie posibil când, pentru Cioran, umorul e o dominantă a spiritului dostoievskian. Citim: „Din
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Sunt casă fără gard"). Nașterea lui a fost meteorică, ca și a lui Liviu Rebreanu: "Un om a împușcat tăcerea/ Cu numele de sfânt/ Ion/ Coboram pe pământ." Ca toți poeții aflați la primul volum, Dumitru M. Ion se vrea vitalist: "Beau laptele cald până îmi țipă în sânge" sau "Bivolii negri, în luminiș, borțoși/ caută-n umbre seninii strămoși." Uneori, ne amintește de Crevedia sau de Aron Cotruș: "Satul s-a molipsit de aburi/ care se clatină până în măduva țăranului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să fii duh/ Acolo unde-i zvon de sărbătoare/ Bun este-acolo un pahar cu vin/ și bine-i să râzi câteodată/ c-un bun prieten să povestești/ Despre iubirile de altădată" ("Cântec de primăvara"). Această întoarcere la un principiu vitalist nu se face cu entuziasmul acela dezmărginit, dionisiac, din poemele de tinerețe ale lui Lucian Blaga, nici cu gingășia miniaturală a panteismului arghezian. Tentativa ridicării la cer e intuită de Ioan Alexandru ca și de T. Arghezi ("Cărticica de seară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în expresie și tradiționalist în conținut, reînvie peisajul bucolic, pe Făt-Frumos, dar și cornul de vânătoare, pe maeștrii cântăreți, dar și colosul din Rodos sau statuia lui Zeus de Fidias. Cu volumul "Pajura de fum" (1967), poetul, într-un extaz vitalist, aude crescând pădurile, Oltul își umflă apele, copacii se desfac fără moarte. 9 Geo Dumitrescu, '"Libertatea de-a trage cu pușca", "Nevoia de cercuri", E.P.L., 1966. 10 Mircea Tomuș, "Carnet critic", pag. 75. 11 "Și-ți strig în fiecare noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
descompune materialul, pentru a scoate la iveală spiritualul, de a dizolva prezentul, pentru a reinstaura trecutul primordial al lumii. Zborul devine, astfel, o cale exterioară de căutare a Luminii, așa cum Tăcerea devine o cale interioară. Iar "acest tip de idealism vitalist și nu raționalist, cred că este unul dintre elementele identitare ale poetei"53. Cunoașterea poetică inițială care se realizează, printr-o "retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează, în ritmuri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
formă de cenzură a emoției, o interiorizare a ei sau chiar o intelectualizare, însă una diferită, întrucâtva, de ceea ce înțeleg, în unanimitate, moderniștii, prin aceasta. Intelectualizarea nu este, neapărat, de data aceasta, cunoaștere de tip raționalist, ci cunoaștere de tip vitalist, chiar experimentalist, conferită de maturitatea vârstei. Iar cunoașterea devine "recunoaștere, în măsura în care se apropie nu de un adevăr abstract, ci de o tăcere vitală."57 Cuvintele par să se interiorizeze și ele, devenind limbaj al tăcerii, interesând, de fapt, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prezent al verbului a fi un simplu accident de utilizare, dat fiind că îi e suficient oricărui lucru să fi existat o dată, oriunde, sau măcar să fi putut exista. Nu e de mirare că atît Cioran cît și Stéphane Lupasco, teoreticieni vitaliști ai terțului inclus, ai contradictoriului necesar, sunt români. Și e încă și mai puțin surprinzător faptul că Cioran nu a fost niciodată bîntuit de "opera" sa, de vreo devenire sau desăvîrșire a acesteia, ba chiar aceste formule l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Newton-Smith a vrut să ofere tot un model rațional asupra științei, dar temperat de preocuparea de a reda dinamic știința, împreună cu "facultatea de judecată a savantului, în exercițiul căreia se află esența MS (metodei științifice)". (25, p. 328) În termenii vitaliști amintiți mai sus, raționalismul temperat seamănă cu "dictatul rațiunii (...) pentru succesul supraviețuirii umane". (Ib., p. 329) Acesta este un alt mod de a spune că gândirea nu rămâne niciodată ruptă de sarcina apărării și menținerii vieții. Se ajunge astfel la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
captivității biologice generată de forțe superioare umanității și care o guvernează într-un mod discreționar. Pictorul a căutat o soluție pentru exprimarea acestei tensiuni simbolice în chiar postura corporală contorsionată a tânărului al cărui trup pare cuprins de un elan vitalist, capul fiindu-i orientat în sus, formă a unei idealități efemere, în timp ce una dintre mâini îi este prinsă în firul care duce spre cea de-a treia ursitoare. Există aici reflexul unei contemplatio morosa, o perspectivă decepționată: Iubirea oferă o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe măsură ce se "încălzește" la lumina sudului mediteraneean: "Imaginație caldă de oriental, Loghi întrupează în culori, nu numai realități, ci concepții, visiuni de poet, crâmpee de vis, pe care le traduce în delicate armonii de culori"424. Acest sud feeric, dezinhibat, vitalist diminuează influența nebulosului decadent, a viziunilor sumbre, a macabrului pregnant, a erotismului deviant cu notele sale maladive, cu frumusețea perversă și insidioasă a răului, precum într-o compoziție ca Postmortem Laureatus. Sensul acestei transpoziții vizionare este și cel al unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
necesar și după legi interne: Domnișoară, omul vrea să aibă femeia pe care o iubește, s-o strângă în brațe, s-o sărute, s-o dezmierde: așa vrea firea, și e nebun cine se pune împotriva firii. Burdea e un vitalist în sensul opoziției față de pasivitate, grija pentru salvarea libertății de voință și acțiune a omului și năzuința după fericire. Din această perspectivă iubirea trebuie primită atunci când vine, fără a căuta răspunsul la întrebarea De ce vă iubiți?: Iubirea e din altă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
amânrii și al inhibiției impulsurilor vitale. O interesant și original interpretare d el în acest sens eticii, vzut ca expresie a rsturnrii raporturilor de forț. Dup ce examineaz atent diferitele tipuri de moral, a simpatiei, a plcerii (eudemonist sau hedonist, vitalist (Guyau, Nietzsche, a imperativului categoric sau rigorist (Kant, a valorilor (Max Scheler, Nicolai Hartmann, evidențiind cu receptivitate, în fiecare caz, meritele și insuficiențele, Ralea demonstreaz c actul moral nu se produce niciodat nemijlocit și automat, ci presupune un conflict, o
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
la Sfântul Francisc sfințenia fiind o beatitudine fericit a oamenilor care sufr, Ralea observ c La unele suflete vulgare durerea poate produce dor de rzbunare, invidie ori acreal, în vreme ce la altele senintate, blândețe crescut și tendinț infinit ctre buntate. Morala vitalist a lui J.M. Guyau, ca și morala simpatiei sau aceea a plcerii, face abstracție de orice fel de datorie, fapta moral nefiind determinat de impulsuri altruiste și nici de atracția eudemonist, ea fiind o expresie a bogției tririi și revrsrii
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
aceast idee, un elan vital hiperenergic, nu doar c se satisface pe el însuși în toate exigențele sale de conservare, dar, împlinindu-se pe sine, mai dispune de rezerve generoase, care se satisfac în afar. Referinduse la aceast expresie moral vitalist, Ralea observ c, spre deosebire de celelalte, ea nu cunoaște meschinria și egoismul și nu e nevoie de nici o porunc sau de vreo amenințare, ca s se risipeasc cu drnicie. Numai cei lipsiți au nevoie de impulsia datoriei ori a pedepsei spre
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Sunt valori de ciocnire brutal, de violenț, brbteasc, ce întrețin veșnic treze facultțile de combativitate adormite de morala bleaga a sclavilor. Aici apar câteva idei deviante, folosite de nazism și toate ismele, în scopul purificrilor de toate genurile, pe criteriul vitalist al raselor, în primul rând. Ori, simpatiile lui Ralea, cochetria cu clasele de stânga și ideile marxismului nu puteau s nu sancționeze ideile nietzscheniene. Transcrierea concepției, sau doctrinei filosofului supraomului e fcut de Ralea corect și în termenii urmtori: Omenirea
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
materia; b) principiul holist potrivit căruia formele sunt nu numai autonome, ci și ireductibile la suma părților lor componente; sau, altfel spus, autonomia formelor și comportamentul acestora nu sunt influențabile de comportamentul sub-ansamblelor din care acestea se compun; c) principiul vitalist (în special la Thom și Prigogine), potrivit căruia organismele vii sunt în mod fundamental ireductibile la procesele fizice și chimice dezvoltate în organismele respective (de unde deducem, printre altele, că "vitalismul" se află într-un raport de contradicție cu "mecanicismul"); d
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cărțile nu pot fi decât false. Antiintelectualismul și mai cu seamă antiestetismul sânt deci, principalele trăsături ale 145 atitudinii poetice din "Xilofonul", carte care reia în mod strălucit firul ideii de autenticitate în literatură, atât de discutată înainte de război. Voluntarismul vitalist legat însă de acest concept lipsește în poemele Simonei Popescu, care descriu nu autenticul actului, ci pe cel al absenței. Plinătatea existențială a criterioniștilor își găsește complementarul în vidul amețitor, chinuitor al plictisului. Pentru că, evident, "Plicty", unul dintre cele mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
armonie situându se sănătatea. Criticându-i pe stahlieni, germanul Johann Cristian Reil, consideră enigmatică această forță numită imaginativ fluid vital dar că ea este unitară cu materia organismului care o generează și că va fi elucidată de chimie. Acești medici vitaliști ilustrează o fiziologie generală speculativă în consens cu o anume direcție a secolului. Dar în acest veac atracția pentru fiziologie este mare, preocupările numeroase și rezultatele inegale. DOI FIZIOLOGI MODERNI: HALLER ȘI SPALLANZANI De la anatomia descriptivă la cea funcțională, drumul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
științifice. Visul e invocat pe toate palierele existenței, în raporturile dintre oameni și istorie, ca ramă a visului colectiv, în relațiile dintre autor și personaje și, mai cu seamă, între ființele umane și Dumnezeu. Dacă rațiunea, „dușmană a vieții“, după vitalistul Unamuno, periclitează și chiar distruge viața, imaginația, dimpotrivă, produce viață, viață capabilă de a visa și de a fi visată, trezirea din visul nocturn nu înseamnă decât reînceperea căutării unui tărâm în care visul să-și poată regăsi potențialul creator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]