147 matches
-
pluralitatea lucrului uman și politeismul valorilor. Dificultatea de a surprinde consecințele unei ordo amoris care renaște, impactul unei atmosfere dionisiace a cărei orbită se întinde tot mai mult. A recunoaște că în imaginarul și în pre-zenteismul ambiante există un impuls vitalist care pune împreună materialul și spiritualul. Intelectualismul sau raționalismul, încă dominante, cel puțin din punct de vedere instituțional, s-au dedicat întotdeauna separării diferitelor sfere ale naturii umane. Fidelă poruncii biblice (Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric), rațiunii îi este
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
independent de ceea ce reprezentau fenomenele de conștiință, credința în divinitate, fenomenele naturale se produceau independent de procesul îndumnezeirii, dar cu deosebire lăsau fără obiect numeroase tendințe de explicație vitaliste ale vremii, care și-au dovedit agresivitatea până și în raport cu creștinismul. Vitaliștii și-au pierdut rostul existențial de bază, de a mai pleda pentru căutarea și descoperirea acelor forțe lăuntrice esoterice. S-a ajuns să se demonstreze că organismul își extrage energiile din exterior și că acolo nu există nimic altceva decât
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psychology continued to conceive of psychic life in agreement with the pantheism of Antiquity, and to relate its discoveries to the credo specific of Christianity. For this reason, the explanation of psychic life as a natural phenomenon was dominated by vitalist solutions for a long time. Major discoveries in mechanical physics, in the chemistry of hydrocarbons, the evolution of the meaning of organic and soul life, etc., have led to their replacement and final discarding, thus paving the way for the
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
vin și în senzații tari, s-a exaltat facultatea versificatorie, s-au făcut trimiterile de rigoare, de la Villon la Rimbaud și de la Esenin la Ioan Alexandru, după cum poezia noului venit a fost iute înseriată la tradiția Heliade-Rădulescu- Arghezi. Totul gâlgâia vitalist și provocator în Invocație nimănui, dar mai ales în Elegii de când eram mai tânăr (1973), unde apare și cearcănul care șade atât de bine liricii de explozie virilă. Cearcănul nostalgiei după adolescență, al reveriei fără țintă și rațiune, cearcănul neîmplinirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
specifice zonei. Plecând de la „departamentul apelor” și surprinzându-i lui Iliescu o privire oarecum melancolică - „Ei, tovarășe, dumneata pleci la Paris, noi, ăștilalți, rămânem aici să ne luptăm cu morile de vânt!” -, țin minte că, după obiceiul și reflexul meu vitalist - stupid vitalist, stupid optimist ar zice unii! - am Încercat să-l Încurajez, anunțîndu-i vremuri mai bune!... În ’88, când am venit În țară pentru câteva săptămâni, Iliescu se afla „și mai jos”, directorul unei mărunte „edituri tehnice”. I-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Plecând de la „departamentul apelor” și surprinzându-i lui Iliescu o privire oarecum melancolică - „Ei, tovarășe, dumneata pleci la Paris, noi, ăștilalți, rămânem aici să ne luptăm cu morile de vânt!” -, țin minte că, după obiceiul și reflexul meu vitalist - stupid vitalist, stupid optimist ar zice unii! - am Încercat să-l Încurajez, anunțîndu-i vremuri mai bune!... În ’88, când am venit În țară pentru câteva săptămâni, Iliescu se afla „și mai jos”, directorul unei mărunte „edituri tehnice”. I-am dat telefon, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu fi mulțumit doar cu „ceea ce este”, recunosc a avea și a fi avut dintotdeauna reflexe de poet sau de cercetător „nebun”, de ins care crede a simți „și altceva” decât ceea ce este. În sfârșit!... Dar... poate dintr-un reflex vitalist, ultra-vitalist, un reflex profund și inextinguibil, după atâtea decenii și prefaceri prin care am trecut, ridicând privirea spre monstruosul și „armonicul” firmament, spre Sublimul Însuși, care, cum o spuneam, ne turtește tocmai printr-o inexprimabilă, dar acut resimțită disproporție, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că suntem născuți nu pentru a fi victime, ci eroi! În genialul eseu al profesorului de la Salamanca, Miguel de Unamuno, Sentimentul tragic al vieții, autorul aruncă o frază care ne luminează asupra noțiunii de tragic existențial, văzut de un spirit vitalist, dogmatic - dogmatic În sensul vechii școli de filosofie ateniene. Războindu-se cu toate acele „elemente”, vizibile sau nu, care ne pun În contradicție flagrantă cu datele pozitive ale existenței și, mai ales, cu voința noastră de „a fi” Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de un scepticism atotcuprinzător: „Lebedele nu-mi știu zarea. / Cerul nu mă mai conține. / Când și când, doar disperarea / Intră-n lespedea din mine... „Omul profilat pe cer” al lumii poetice a lui C. nu mai are nimic din tonusul vitalist și privirea încrezătoare caracteristice umanismului clasicist; redus la o singură dimensiune - aceea a orizontalității -, el se chircește, se retrage tot mai aproape de pământ, până la a deveni una cu mineralul: „Omul profilat pe cer avea umerii aspri, răniți, / mersul înfricoșător și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
deceniul uman, social, cel mai lung, cel mai chinuitor pentru cel nemulțumit cu un destin de duzină, decât inexistența? Inexistența ca o formă a infernului sau, pe dos, infernul sub forma inexistenței. Deoarece, deși „slab”, am fost, paradoxal, mereu un „vitalist” - atracția mea spre „dezechilibratul” Nietzsche Încă din tinerețe se explică și astfel! - și „a fi” era pentru cel care sunt primul comandament al vizibilului. De aceea, n-am Înțeles niciodată cum unii oameni sau unii scriitori pot „regreta nașterea”! Regretând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ineluctabilului -, mai există și o a treia, poziția nietzscheniană, aș numi-o. (Sigur, nu abordăm aici „soluția creștină sau pe cea budistă”.Ă Nietzsche, e știut, deși elev al marelui sceptic Schopenhauer, este, În toată frenetica, radicala sa ideologie, un vitalist, mai mult chiar: cineva care celebrează existența cu un patos pe care l-au avut doar unii mari Greci. Un „păgân” deci, care, În oceanul de scepticism de care era invadat secolul său - ca și al nostru! -, revalorizează existența umană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
absolută: contra originii sale, dar și contra nașterii sale, oriunde ar fi avut aceasta loc! „Tragică, scrie Cioran, nu este moartea - tragică este nașterea noastră!” Or, eu, fiind la modul definitiv și, ar putea zice unii, la modul „imbecil”, un vitalist, nu puteam intra În dialog cu un sceptic organic și „histeroid”, cum era și cum se proclama insomniacul, rătăcitorul, genialul fecior de popă din Rășinari. Interzis de cenzorii și activiștii culturali comuniști vreme de decenii, spre rușinea noastră, Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
el, o fărâmă infimă și „mizerabilă” de materie temporar „animată”, o „realitate altei realități”, opune și învinge, în sensul dominării firmamentului copleșitor de galaxii materiale ce se curbează deasupra noastră. E singura nostră consolare sau, cum o spune Nietzsche, acest „vitalist extravagant” și prinț al gândirii moderne, e „voința noastră de putere”, capacitatea omului de a fi prin Creație. Existența văzută în forma ei esențială, ca Creație, și iată, o spune tot el, vagabondul culturii sfârșitului de secol al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nemijlocirea imanenței sale, sensul ultim. Cu multe decenii în urmă, un autor chinez, Lin-Yu-Tang, avea mare succes în Occident cu o carte intitulată The Importance of Living („Importanța tră irii“, a viețuirii de zi cu zi). Nu era un elogiu „vitalist“ al existenței comune, ci o invitație la asumarea exigentă a fiecărei experiențe de viață (de la artă și ritual la mâncare și îmbrăcăminte), din pers pec tiva actului spiritual care o instituie. În genere, și la Apus, și la Răsărit, se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a evoluției, ne găsim în fața unei opțiuni despre viață privită ca un ,,elan vital”, o concepție despre dezvoltare care consideră creația drept un act demiurgic lăuntric, ce izvorăște din înseși străfundurile vieții. O astfel de viziune evoluționistă de tip creaționist vitalist se împotrivea nu numai tuturor concepțiilor statice despre țelurile educației, oricărui ideal educațional impus, ci și oricărei voințe de a preciza metodele de acțiune, deoarece actul educativ trebuia să fie un act de creație unic și irepetabil, căci altminteri nu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
amânrii și al inhibiției impulsurilor vitale. O interesant și original interpretare d el în acest sens eticii, vzut ca expresie a rsturnrii raporturilor de forț. Dup ce examineaz atent diferitele tipuri de moral, a simpatiei, a plcerii (eudemonist sau hedonist, vitalist (Guyau, Nietzsche, a imperativului categoric sau rigorist (Kant, a valorilor (Max Scheler, Nicolai Hartmann, evidențiind cu receptivitate, în fiecare caz, meritele și insuficiențele, Ralea demonstreaz c actul moral nu se produce niciodat nemijlocit și automat, ci presupune un conflict, o
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
la Sfântul Francisc sfințenia fiind o beatitudine fericit a oamenilor care sufr, Ralea observ c La unele suflete vulgare durerea poate produce dor de rzbunare, invidie ori acreal, în vreme ce la altele senintate, blândețe crescut și tendinț infinit ctre buntate. Morala vitalist a lui J.M. Guyau, ca și morala simpatiei sau aceea a plcerii, face abstracție de orice fel de datorie, fapta moral nefiind determinat de impulsuri altruiste și nici de atracția eudemonist, ea fiind o expresie a bogției tririi și revrsrii
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
aceast idee, un elan vital hiperenergic, nu doar c se satisface pe el însuși în toate exigențele sale de conservare, dar, împlinindu-se pe sine, mai dispune de rezerve generoase, care se satisfac în afar. Referinduse la aceast expresie moral vitalist, Ralea observ c, spre deosebire de celelalte, ea nu cunoaște meschinria și egoismul și nu e nevoie de nici o porunc sau de vreo amenințare, ca s se risipeasc cu drnicie. Numai cei lipsiți au nevoie de impulsia datoriei ori a pedepsei spre
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Sunt valori de ciocnire brutal, de violenț, brbteasc, ce întrețin veșnic treze facultțile de combativitate adormite de morala bleaga a sclavilor. Aici apar câteva idei deviante, folosite de nazism și toate ismele, în scopul purificrilor de toate genurile, pe criteriul vitalist al raselor, în primul rând. Ori, simpatiile lui Ralea, cochetria cu clasele de stânga și ideile marxismului nu puteau s nu sancționeze ideile nietzscheniene. Transcrierea concepției, sau doctrinei filosofului supraomului e fcut de Ralea corect și în termenii urmtori: Omenirea
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Itinerar. Își fac loc aici principalele poezii ale ciclurilor, didactice și aride, Roma și Helada de N. Davidescu, grăitoare pentru direcția revistei poate pentru că urmau a fi grupate într-un fel de „legendă a secolelor”, intitulată Cântecul omului. Sunt prezenți vitalistul Ilarie Voronca și poetul instrumentalist Virgil Gheorghiu, fost colaborator la revista „unu” a lui Sașa Pană, dar și acesta, cu poezia Profilul unei bucurii. Dintre tineri, ar fi de amintit Eugen Jebeleanu, Aron Cotruș sau George Lesnea și Virgil Carianopol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286618_a_287947]
-
de reală prețuire la adresa prietenului său, eliberat de balastul conjuncturalului ori al complezenței. Portretul se constituie din sugestive linii antinomice ce vădesc până la urmă complementaritatea: "Sceptic dar și surprinzător de afirmativ, iubitor al spontaneității, dar extraordinar de laborios (sau elaborată, vitalist categoric, dar și teoretizator înverșunat, cu "dublete" temperamentale dintre cele mai neașteptate, dsa oferă o priveliște intelectuală oricând spectaculoasă. Evadat din poezie, se pregătește poet în critică, prin distilarea prețioasă a scrisului, prin modul indirect al expresiei, prin atmosfera ocultă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
entuziasmul lor multe spirite foarte îndepărtate de concepțiile și viziunea sa". "Aderența sufletească", "o stare de fericită, plurivalentă și ingenuă perplexitate", "iscusința iubitoare" sînt sintagmele caracteristice ale unui asediu intens-sentimental, ale unui discurs amoros sui generis. Nicolae Steinhardt e un "vitalist" care nu ezită a introduce în comentariu normele "metodei" sale: "recîștigînd sensul, vom redobîndi și mai multă dragoste de viață. Căci moartea se cuvine să o înfruntăm, iar viața trebuie să o iubim". Sau: "precum a grăit Pasternak: a trăi
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
epistolar Ion Barbu - Al. Rosetti, care-l prelungește pe cel din tinerețe cu Tudor Vianu. De fapt, nu avem în volum decât scrisorile poetului, multe din ele, cum ține să precizeze Simona Cioculescu, deja publicate. îl descoperim pe același insațiabil vitalist, închinător al lui Eros. Femeia este omniprezentă. "Preotesele aici (la Viena) sunt departe de superba barbarie albă a colegelor lor din Reich. Un stil meschin". La Utrecht, femeile sunt "sau negustorese ermetice (dar monumentale), sau frenetice făpturi neptuniene, ca de
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
spre acest model îndeosebi absența izolării, implicarea morală, principiul activ de prezență „în mijlocul lumii zgomotoase, chiar și în toiul celor mai aprige bătălii”, exigențe aflate la antipodul mentalității ortodoxe, construită pe prea multă pasivitate și resemnare. Petre Pandrea este un vitalist prin excelență, un spirit dinamic, răzvrătit și bătăios, căruia îi e imposibil a se sustrage ispitelor lumii și păcatelor: „Am fost născut dionisiac” - declară el la un moment dat (p. 128). Călugărul alb are funcția unei referințe simbolice, ca aspirație
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
de cuvînt printre altele al sus-semnatului; care domn Sache, celebrul jurist european, figurează și că emitent de opinii în volumul de însemnări în pregătire al Editură Allfa ( Doamne ajuta!) tot al autorului modestelor rînduri de față; ...ei bine, amicul, un vitalist de forță în concepții, trecut deodată la blajinii ecologiști... Numai la una că aceasta nu m-aș fi așteptat. Cum, teribelul domn, filozof, putem spune, al legilor sălbatice ale naturii, afirmînd decis că natura, inclusiv cea umană, este și trebuie
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]