147 matches
-
o ploieșteancă „fiică din popor”, „vitrionul englezesc” ( ? !) era „un fel de metal” ( ? !) care „arde tot și mai ales ochii” <endnote id="(336, III, p. 254)"/>. Dar, inițial, acidului sulfuric concentrat i se spunea „ulei de vitriol” (ba chiar „unt de vitriol”), iar celui diluat - „spirt de vitriol”. Termenul „vitriol” nu desemna acidul sulfuric, ci orice sare a acestuia (sulfat). În Dicționarul său din 1896, de exemplu, Lazăr Șăineanu definește „vitriolul” ca fiind „numele dat odinioară tuturor sulfatelor” <endnote id="(295)"/>. Un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
englezesc” ( ? !) era „un fel de metal” ( ? !) care „arde tot și mai ales ochii” <endnote id="(336, III, p. 254)"/>. Dar, inițial, acidului sulfuric concentrat i se spunea „ulei de vitriol” (ba chiar „unt de vitriol”), iar celui diluat - „spirt de vitriol”. Termenul „vitriol” nu desemna acidul sulfuric, ci orice sare a acestuia (sulfat). În Dicționarul său din 1896, de exemplu, Lazăr Șăineanu definește „vitriolul” ca fiind „numele dat odinioară tuturor sulfatelor” <endnote id="(295)"/>. Un sulfat pe care țăranii și cârciumarii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un fel de metal” ( ? !) care „arde tot și mai ales ochii” <endnote id="(336, III, p. 254)"/>. Dar, inițial, acidului sulfuric concentrat i se spunea „ulei de vitriol” (ba chiar „unt de vitriol”), iar celui diluat - „spirt de vitriol”. Termenul „vitriol” nu desemna acidul sulfuric, ci orice sare a acestuia (sulfat). În Dicționarul său din 1896, de exemplu, Lazăr Șăineanu definește „vitriolul” ca fiind „numele dat odinioară tuturor sulfatelor” <endnote id="(295)"/>. Un sulfat pe care țăranii și cârciumarii obișnuiau să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
concentrat i se spunea „ulei de vitriol” (ba chiar „unt de vitriol”), iar celui diluat - „spirt de vitriol”. Termenul „vitriol” nu desemna acidul sulfuric, ci orice sare a acestuia (sulfat). În Dicționarul său din 1896, de exemplu, Lazăr Șăineanu definește „vitriolul” ca fiind „numele dat odinioară tuturor sulfatelor” <endnote id="(295)"/>. Un sulfat pe care țăranii și cârciumarii obișnuiau să-l pună În băuturi alcoolice era alaunul (sulfat de potasiu și aluminiu), denumit În popor „piatră acră” (sau „sare acră”). Este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
curăți tot vinul din el” <endnote id="(369, pp. 157-158)"/>. Iată deci un posibil mod de naștere a legendei În discuție. Pentru ca băuturile spirtoase să nu se tulbure și să nu se acrească, unii cârciumari (inclusiv evrei) foloseau anumiți sulfați („vitrioluri”). Ulterior, când termenul „vitriol” a căpătat sensul de acid sulfuric (prin prescurtarea denumirilor „spirt de vitriol” și „ulei de vitriol”), ar fi putut să se nască legenda conform căreia unii cârciumari (mai ales evrei !) otrăvesc băuturile cu acid. O altă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
el” <endnote id="(369, pp. 157-158)"/>. Iată deci un posibil mod de naștere a legendei În discuție. Pentru ca băuturile spirtoase să nu se tulbure și să nu se acrească, unii cârciumari (inclusiv evrei) foloseau anumiți sulfați („vitrioluri”). Ulterior, când termenul „vitriol” a căpătat sensul de acid sulfuric (prin prescurtarea denumirilor „spirt de vitriol” și „ulei de vitriol”), ar fi putut să se nască legenda conform căreia unii cârciumari (mai ales evrei !) otrăvesc băuturile cu acid. O altă posibilă explicație a apariției
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
naștere a legendei În discuție. Pentru ca băuturile spirtoase să nu se tulbure și să nu se acrească, unii cârciumari (inclusiv evrei) foloseau anumiți sulfați („vitrioluri”). Ulterior, când termenul „vitriol” a căpătat sensul de acid sulfuric (prin prescurtarea denumirilor „spirt de vitriol” și „ulei de vitriol”), ar fi putut să se nască legenda conform căreia unii cârciumari (mai ales evrei !) otrăvesc băuturile cu acid. O altă posibilă explicație a apariției legendei respective este faptul că, Într-adevăr, cârciumarii foloseau acid sulfuric și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
discuție. Pentru ca băuturile spirtoase să nu se tulbure și să nu se acrească, unii cârciumari (inclusiv evrei) foloseau anumiți sulfați („vitrioluri”). Ulterior, când termenul „vitriol” a căpătat sensul de acid sulfuric (prin prescurtarea denumirilor „spirt de vitriol” și „ulei de vitriol”), ar fi putut să se nască legenda conform căreia unii cârciumari (mai ales evrei !) otrăvesc băuturile cu acid. O altă posibilă explicație a apariției legendei respective este faptul că, Într-adevăr, cârciumarii foloseau acid sulfuric și var, dar nu pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau de rachiu. La jumătatea secolului al XIX-lea, Ion Ionescu de la Brad descria astfel această practică : „Mirosul de mucegai, care atâta de mult strică gustul vinului, numai cu chipul următoriu [...] se poate scoate cu desăvârșire : ia o parte de vitriol (acidum sulfuricum dilutum) și două părți de apă, spală vasele cu apa aceasta de vitriol, după aceea leșiiază [= spală cu leșie] cu cenușă sau cu apă În care se va pune var și apoi le clătește cu apă curată [...] ; după ce
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
această practică : „Mirosul de mucegai, care atâta de mult strică gustul vinului, numai cu chipul următoriu [...] se poate scoate cu desăvârșire : ia o parte de vitriol (acidum sulfuricum dilutum) și două părți de apă, spală vasele cu apa aceasta de vitriol, după aceea leșiiază [= spală cu leșie] cu cenușă sau cu apă În care se va pune var și apoi le clătește cu apă curată [...] ; după ce s-au uscat, arde În ele pucioasă [= sulf], după cum se obicinuiește. Cu chipul arătat trebuiesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
stafide tocate, apă, ovăz, spirt, „un fel de praf” („două prafuri, o rublă”) și eventual colorant roșu <endnote id="(837, p. 454)"/>. Folosirea accidentală a unora dintre substanțele menționate mai sus era periculoasă : „Acela care va umbla cu spirt de vitriol - se spune Într-un text de pe la jumătatea secolului al XIX-lea - să fie cu băgare de samă, ca nu cumva să se strice șipul” <endnote id="(466, XI, 1, p. 97 ; s.v. șip)"/>. Mai ales că băutura coroda adesea șipul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
turcesc <endnote id=" (840, p. 101)"/>. Unele accidente se produceau totuși. Într-un document de la sfârșitul secolului al XIX-lea se scrie că un evreu din târgul Bozieni (județul Neamț, Moldova), „crezând că În sticlă e rachiu, a băut puțin vitriol, din care cauză a rămas fără grai” <endnote id="(467)"/>. O intoxicare cu „esență de oțet” descrie Ion Călugăru Într-un roman autobiografic despre copilăria sa, petrecută În cartierul evreiesc al Dorohoiului, la Începutul secolului XX : „Băiețelul a băut [esență
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mortu [...] ; l-au apucat dureri mari și a leșinat. A căzut năpasta pe capul țiprei [= o evreică], că ar fi vrut cică să-l otrăvească pe puiul de român” <endnote id="(197, p. 19)"/>. Folosirea anumitor sulfați (numiți În epocă „vitrioluri”) pentru conservarea vinului și a rachiului, folosirea acidului sulfuric, a leșiei și a varului pentru spălarea butoaielor de băuturi alcoolice, folosirea acidului acetic pentru contrafacerea vinului și a rachiului sau pur și simplu unele accidente sunt tot atâtea explicații posibile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe legionari. O singură carte nu apăruse în acești trei ani de zile și nici până acum, timp de 30 de ani, cu toate investigațiile făcute: „Adevărul în procesul Căpitanului”. Se părea că și peste ea se turnaseră butoaie de vitriol și se așezaseră lespezi de beton pentru a înmormânta pentru totdeauna adevărul pe care îl mărturisea. Sunt bucuros că, în sfârșit, mi-a ajuns în mână și că am putut astfel să întregesc Colecția „Omul Nou” cu cel mai important
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
numită de Căpitan pădurea cu fiare sălbatice care a durat din toamna anului 1937 până în miezul lui 1940. Mii de legionari uciși de Călinești, Benglii, Moruzofi, Marinești în beznele nopții. Nu uciși, ci torturați, martirizați, fripți pe jăratec, arși cu vitriol. Căpitanul, cu el Nicadorii, Decemvirii, Clime, Banea și mulți, nenumărați și-au găsit moartea năpraznică în această prigoană. Luminișul, care s-a ivit pentru o clipă la capătul acestui drum nu e biruință ci doar hotarul între pădurea cu fiare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ziua nămiaza-mare, Într-o zărăfie de pe Strada Doamnei, cu revolverul Întins; Însă banche rul nu se intimidă și tânărul, simțin du-se pierdut, Întoarse revol verul spre el, după ce avu grijă să-și verse pe față conținutul unei sticluțe cu vitriol, cu gândul ca să nu fie recunoscut În cazul, prevăzut, al eșecului tentativei sale nebunești. Dar culmea sfidării o atinse acea fată - adusă de mine pe calea cea dreaptă, cum i se spune, deși nici o cale În viață nu e prea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de memorii atestă aceasta, spre dezamăgirea multora care se așteptau probabil la un plus de detalii biografice, sentimentale, la o mai vivace luare de poziții - nu numai sociale! -, la o mai radicală dezgolire a persoanei autorului, indiscreții și portrete În vitriol, dezvăluiri infamante, reglări de conturi, văicăreli personale, reproșuri făcute societății, secolului și zeilor! Eul meu, dacă vreți, mai ne-inhibat, cu adevărat liber, se află În cărțile mele de ficțiune. Am vorbit mai sus, pe larg, despre libertate și-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi „popular”. *Trebuie să notezi imediat ori să amîni? însemnările mele au, adesea, un aspect critic. Or, rostul scrisului (primul dintre ele) nu e contestarea celuilalt, ci înțelegerea cu el. Vis-à-vis de o anumită persoană, ieri gîndurile mele erau numai vitriol. Deși nu s a risipit în întregime, azi indignarea mi se pare exagerată. Liniștit, îmi spun că individul acela cu nume caraghios nu merită să figureze în paginile mele. Ar însemna să-i fac un exces de onoare. Amînarea aduce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sovietică unde prizonierii români mureau ca muștele din cauza tratamentelor inumane la care erau supuși, n.n.), fost avertizat că poartă discuții de pe poziție dușmănoasă, face comentarii tendențioase, etc.”. Un alt amănunt care le arsese securiștilor ochii de parcă ar fi folosit vitriol a fost următorul: „După ce a fost chemat pentru a justifica proveniența autoturismului proprietate personală, a Început să comenteze negativ afirmînd că regimul actual ar Îngrădi posibilitățile de realizare ale oamenilor muncii și și-a vîndut mașina”. l. Vreau În Tanzania
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu biciul: „Sfântul Neculai”. Mai periculoasă decât șicul lui Țircădău e șpanga lui Chiriac, dar el, la conflict, nu o îndreaptă spre Veta, ci spre sine. Pentru Rică ar fi utilizat însă pușca din dotare. Mița aruncă la necaz cu vitriol. Restul personajelor caragialești se mulțumesc să-și pălmuiască amicii infideli sau adversarii politici, chiar la cafiné central. Cu excepția dureroasă a preotului din Păcat..., care își ucide copiii incestuoși cu pușca din două focuri fără avertisment. Chiar mai crud se poartă
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
numai frunza de sipică/ albastru, poate, doar albastru/ ca untdelemnul se ridică”). A mai publicat Corneliu Coposu. Confesiuni (1996), carte de dialoguri și mărturisiri. SCRIERI: Niciodată liniștea, Cluj-Napoca, 1994; Corneliu Coposu. Confesiuni, București, 1996. Repere bibliografice: Al. Cistelecan, Nostalgie și vitriol, LCF, 1995, 19; Barbu Cioculescu, Doina Alexandru, „Niciodată liniștea”, JL, 1995, 21-24. N.Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
Bloom și semnificațiile sale cultural-ideologice; Mircea Eliade și dosarul său politic; locul lui Ravelstein În ansamblul operei excepționale a lui Bellow; raportul dintre realitate și ficțiune, dintre cartea de memorii și cartea de ficțiune; genul biografic, tradițiile și sfidările lui; vitriolul din portrete; lipsa de structură, digresiunile gratuite; povestea prea schematică. La noi, din câte am văzut, România literară și Observatorul cultural au scris despre Ravelstein, prima publicație reproducând și un fragment din roman.16 Nu am cunoștință de o dezbatere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui Zibal, în rânduri eliptice de predicat, cu nimic mai prejos decât cele ale unor contemporani ai lui Caragiale, precum Knut Hamsun sau Éduard Dujardin: Și oamenii sunt răi și pricinași în Podeni!... Ocări... batjocuri... suduituri... acuzări de otrăvire prin vitriol... Dar amenințările!". Introdus printr-o conjuncție adversativă, sugerând climaxul negativ, substantivul la numărul plural "amenințările" sublimează, in nuce, motorul dramei psihologice a lui Zibal: conflictul cu sluga violentă și plină de deprinderi urâte. Dat afară de hangiu, Gheorghe, simțindu-se nedreptățit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în ordinea lăuntrică: Și uite pieptul ca o savană în flăcări, Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații Tropicale, creierul lovește semne S.O.S. Dezolat, dezolat, Un țipăt ca o pasăre sau stilou, În obraz vântul îți aruncă vitriol, Ochiul tău fumegă precum un sat siberian. (Invitație la bal) Semnificativă e, din acest punct de vedere, și prezența clovnului și saltimbancului - recuperată din „decadentismul” unui Laforgue și de la urmașii săi francezi de la începutul secolului ori, în spațiul românesc, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
În ciuda titlului ce ni se pare cam lung și inexpresiv, cartea lui S. Damian este una captivantă, de la prima la ultima pagină. Cât adevăr se află în autoironicul autoportret oferit de S. Damian, spre a neutraliza cât de cât eventualul vitriol al pixurilor prea puțin cugetătoare? Este S. Damian un extraterestru, un outsider absenteist ce se trezește brusc să descrie patimile scriitorilor români? Nu tocmai. Merita să aducă în scenă o premieră despre schimbarea de reflexe, cutume, convingeri politice și estetice
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]