143 matches
-
societății românești de la sfârșitul anilor ’30, în special activitatea clandestină a comuniștilor și reprimarea acesteia de oficialitățile vremii. Piesa se încheie cu procesul unui grup de comuniști, eveniment înfățișat ca o adevărată apoteoză a acuzaților care se transformă în acuzatori, vituperând energic rânduielile social-politice din epocă și prevestind răsturnări politice viitoare. „Drama” e un exemplu flagrant de artă explicit „angajată”, conformânde-se prin schematism și „mesaj” tezismului ideologic al momentului. Extrem de modeste valoric, prestațiile - târzii - ale lui M. în calitate de prozator nu prezintă
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
prieteni, de ce lebăda neagră a melancoliei mele tulbură și îngheață feeria amiciției, de ce sunt un prieten atât de detestabil?” Lebăda neagră a melancoliei este însă - avertizează chiar autorul - sugrumată la timp, și spiritul pandur își găsește energiile necesare pentru a vitupera pe „pleșcarii Bizanțului”, pe huliganii de stânga și de dreapta (în latură morală) și pe catilinarii politici. Ce urmează se poate închipui. Nimic nu scapă, nici o „lichea fanatizată” nu este iertată. Din fericire, P. își mai schimbă din timp în
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
cu un capitol nou, Pagini răzlețe. P. postrevoluționar face, mai întâi în „România liberă”, apoi în „Cotidianul” și în alte ziare, o cronică morală a vieții politice, arătându-se din ce în ce mai dezgustat de politicianismul românesc și de ipochimenii lui. La început vituperează pe intelectualii „apolitici”, apoi înțelege zădărnicia de a părăsi literatura, recunoscând, loial, că a greșit. Face publicistică angajată în stilul lui Mihai Eminescu și al lui N. Iorga, cu note acide. „Bizantinii” lui sunt politicienii corupți de toate culorile politice
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
cari, în neputința tragică de-a crea, nu-nțeleg să facă altă treabă decât să batjocorească și să compromită scrisul românesc, literatura națională a prezentului, cu tot soiul de pornografii, impertinențe și grobianisme.” Mircea Streinul, aflat în plină campanie iconaristă, vituperează împotriva „ideologiilor de import” și a „conspirației mucoșilor”, propunând o „disciplină culturală” care să fie „o sinteză de românism”. Rubrici: „Vitrina literară”, „Instantanee literare”, „Aspecte sinoptice”, „Răsfoind revistele”. Poezia, de profil tradiționalist, se constituie, prin Teofil Lianu îndeosebi, într-o
PANA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288645_a_289974]
-
așa-numita literatură sapiențială. Oglindind lumea în schimbare de la mijlocul secolului al XIX-lea, pildele sale ironizează ticuri și moravuri, idealizând cinstea, munca și învățătura. O întreagă filosofie populară se înfățișează cititorului în zicale concentrate și spirituale. Într-o maximă vituperează pe cei avuți: „Un om bogat nu primea în casă nici un prieten, nu lăsa să se apropie de ușa sa nici un sărac, trăia singur; sărăciei făcându-i milă de dânsul că n-are cu cine să petreacă, intră într-o
MOISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
fapt extrem de ciudat în Statele Unite (cel puțin în public). știu pozitiv că, în versiunea finală a romanului, Bellow și-a mai atenuat diatriba împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre-cititori” în fața obsesivei preocupări de a-l vitupera pe „Abe”, chiar și când acesta agonizează într-un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain-Barré. și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic până la capăt. Pe de o parte, fiindcă și „Abe” avea gură rea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a-i semnala locul crucial în întregul său proiect: „Am încercat să ofer schița unei arheologii a sufletelor noastre așa cum sunt ele”. Iar soluția întrevăzută de autor pentru grava criză a spiritului american este, în mod paradoxal pentru cineva care vituperase istorismul (confundându-l oarecum cu istoria, până la urmă), recursul la istorie, chiar dacă nu e vorba de istoria pozitiviștilor: Avem nevoie de istorie nu ca să spună ce s-a întâmplat sau ca să ne explice trecutul, ci pentru a reînvia trecutul, astfel încât
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
O astfel de punere în perspectivă, reînnodând cu o înțelepciune antică, permite recunoașterea faptului că pot renaște lucruri pe care le credeam moarte: multa renascentur quae iam cecidere (Horațiu). Și, prin urmare, nu este cazul să râdem, să ridiculizăm, să vituperăm, ci să înțelegem această (re)naștere care pune în relație umbra și lumina, binele și răul. Când acest bad boy pe nume Eminem cântă: "nu sunt aici pentru a salva lumea", obține adeziunea spontană a "fanilor" în transă, surescitați de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
deturnarea elanului megalomaniac de strivire a Pieții Palatului, a Cișmigiului ș.a.m.d. către refacerea centrului istoric, așa cum se întâmplă în toate capitalele europene care-și respectă blazonul. I-am auzit decretând mizeria clădirilor bucureștene, uriașul risc seismic, generalizând șubrezenia, vituperând improvizația, neomogenitatea etc., ceea ce ne condamnă fatalmente, vezi Doamne, la raderea totală a trecutului de pe hartă și înlocuirea lui cu prezentul fără identitate și viitorul SF. „E timpul să avem și noi o capitală europeană“, a spus unul dintre șefii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cunoaște pe Auguste Rodin și Anatole France), va iniția ulterior cotidianul Rampa (1911, orientat către problemele teatrale și artistice) și săptămînalul independent de orientare socialistă Facla, unde Cocea și Arghezi - proaspăt întors din Elveția, unde-l audiase pe Jean Jaurés - vituperează politicianismul burghez și tradiționalismul paseist, militînd pentru votul universal și pentru „marele ideal de emancipare” a omenirii. În anii războiului, va milita în contra Puterilor Centrale și, la Petrograd, va scoate foaia L’Entente, sprijinind revoluția bolșevică. „Pleiadei” Arghezi-Cocea-Demetrius-Galaction i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De o parte avem, așadar, o „critică creatoare” ( G. Călinescu o va teoretiza, mai tîrziu, în termeni aproape identici); de cealaltă - magistratura didactică, descriptiv-clasificatoare, fără acces la miezul viu al operei și la valențele ei de surpriză. „Mania clasificatoare” este vituperată și în articolul „Statuia lui Jules Laforgue“: „Mizerabila nevoie a spiritului omenesc de a clasifica, de a topi ceea ce este solitar și propriu în aliajuri triviale, l-a clasat, ca pe mulți, în mișcarea simbolistă. Această grupare de elemente disparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
opinează că „probabil viitorul va condamna acest curent în artă și literatură”. Se înșela... Tradiționalistul N. Iorga nu ratează nici el ocazia să se pronunțe drastic; în Gazeta Transilvaniei din Brașov (nr. 101, 12 mai 1921, p.1), marele istoric vituperează - la unison cu adversarul său antebelic Ovid Densusianu - împotriva „energumenilor” parizieni dadaiști și a elucubrațiilor „marinetiștilor Italiei”, care „au intrat în fabrica de metafizică germană”. La 1922, și modernistul B. Fundoianu consideră că „arta lui Marinetti sau a lui Dada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bolșevic”. Rolul învățămîntului și al „luminătorilor neamului” în promovarea concepțiilor ultranaționaliste și antisemite este denunțat, și el, în repetate rînduri. Vinea dă, apoi, tonul luărilor de poziție în favoarea „revoluției socialiste” - e adevărat, nu fără unele precauții „esopice”. În „Popovici asasinul“ vituperează împotriva asasinării sălbatice a unor comuniști basarabeni de către generalul Popovici; în „Comemorarea messiei roșii“ face elogiul mesianismului marxist și afirmă că revoluția sovietică va ști să se unească împotriva atacurilor „burgheze” ale Europei și Americii; în „Sărbătoarea revoluției“ clamează: „Steagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extrem de ciudat În Statele Unite (cel puțin În public). Știu pozitiv că În versiunea finală a romanului Bellow și‑a mai atenuat diatriba Împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre‑cititori” În fața obsesivei preocupări de a‑l vitupera pe „Abe” chiar și când acesta agonizează Într‑un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain‑Barré. Și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic până la capăt. Pe de o parte, fiindcă și „Abe” avea gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
propaganda de partid. În proza stalinistă, dacă știi să citești dincolo de convențiile realismului socialist (teatrul epocii e încă și mai simptomatic!), societatea e mai veridic, mai exact și mai amănunțit reprezentată. Evident, de câte ori apare "burjuiul", chiaburul sau moșierul, acesta este vituperat, criticat, prezentat caricatural. Dar el există, e viu sub subțirea și neverosimila propagandă, subminată de propria retorică și de propriul exces. Deci ansamblul societății din România stalinistă este aproape integral restituit de scriitorii "angajați" ai perioadei (nu doar de cei
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
luptei de clasă, salariații Canalului puteau găsi aici condițiile unui anonimat aproape perfect. Invers, regimul mai mult câștiga decât pierdea: șantierele Canalului deveniseră adevărate tribune de unde se propovăduia Biblia revoluționară, aici se vizionau filme sovietice, se produceau brigăzi de agitație vituperând dușmanul de clasă etc. Numai În primul an, chiar Înainte de decretul care anunța deschiderea lucrărilor, o HCM rezerva lucrărilor pregătitoare suma de 8.500 de milioane de lei, pentru unelte, medicamente, barăci și hrana primului val de muncitori veniți de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
episoade nostime sau sfâșietoare, atinse de aripa bucuriei, a tristeții, dar și a credinței nestrămutate în puterea lui Dumnezeu, pilduitoare pentru adevărul vieții așa cum a fost. Pomenind biografiile ce s-au scris despre tatăl său, Lidia Stăniloae nu uită să vitupereze pirateria editorială de după 1990, care n-a cruțat nici opera Părintelui-Profesor. Alături de protagonist, omniprezent în familie ca tată, soț și apoi ca bunic, dar mai ales ca reper spiritual, chiar și în cei cinci ani de detenție de la București și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
psihicul germanilor, impregnat cu un strat "selvatic, tenebros, nelatin", cum spune V. P., atrași fiind de goticul nocturn și irațional, un reper ancestral sesizat la vremea sa chiar de Tacitus. Participând la un carnaval renan, profesorul Zaciu are ocazia să vitupereze climatul de libertate excesivă, folosind expresii tari pe adresa acelei dizgrațioase, obstinate petreceri colective în care risipa și ostentația își dau mâna cu grotescul și luxuria. Mircea Zaciu oferă adevărate gravuri, "insectizând" comportamente și măști transformiste, mântuindu-se de acestea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Textualism și autenticitate" (1993), iată câteva titluri care legitimează reputația națională și internațională a unui critic, apte să surclaseze și eclipseze cam tot ce există în branșă, prin operozitate, intuiție și metodă, păstrând totuși în chip straniu complexul Manolescu - Simion. Vituperând impresionismul și foiletonismul în critică, Marin Mincu apreciază metoda lui N. Manolescu din "Arca lui Noe", dar nu ezită să califice "Dimineața poeților" drept o carte ratată, bucurându-se oricum că "până și retardatul E. Simion" a început după 1986
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sfântă, este surprinsă cu izmenele unui popă pe cap (strecurat în toiul nopții în chilia aceleia într-o ladă pe măsură) puse pe cap în mare grabă în locul vălului corespunzător rangului. Culmea este că tocmai ea fusese convocată pentru a vitupera un amantlâc al unei tinere călugărițe surprinse în flagrant. De-a dreptul insutenabilă este sarcina numitului Masetto: prefăcându-se surdo-mut, acesta este angajat ca grădinar la mânăstire, după care este poftit de măicuțele nărăvite să guste din fructul oprit, să
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Eugen Negrici excelează în reconfigurarea analitică, realistă, complexă prin omniprezente tușe ale labilului fundal politic; stilul criticului este de cele mai multe ori polemic, departe însă de o clinică isterie demolatoare: a se vedea analiza mai mult decât rezonabilă a "cazului Eminescu", vituperând, firește, sufocarea poetului prin clamoroase poncife sau stupide clișee semidocte. Acestea, instaurând mitul poetului de geniu, național, princiar, n-au făcut altceva decât să trivializeze mitul respectiv, căci adevărații critici, spune profesorul Negrici, nu mitizează, ci analizează. Nicicând îngăduitor cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ironiei intertextuale, dobîndind o altă coloratură stilistică. "Să le numărăm...": odrasla, aici progenitura iadului, nici mai mult, nici mai puțin, stupită de deochi (ca Goe) de starostele dracilor; mamița reîntrupată, cu ambițiile ei, în țiganca ajunsă doică de împărat, Ianuloaia vituperînd pe seama "berbantlîcurilor dumnealui", (în mod logic, ar urma chiar "dumnealui"), lanțul "fatalității" care l-a pîndit pe Cănuță de la naștere, cînd moașa faisait défaut, din pricină de ch(i)ef, Cănuță apostrofat ca un alt Spiridon: "Dar să dormi și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lasă bateria. Traducând din engleză, Radu Paraschivescu a fost atent la întreg ambitusul artei narative a lui Nick Hornby, reușind să redea în limba română autenticitatea dialogului dintre soți prin care nu doar comunică, ci își dau replici caustice, insinuează, vituperează, își trimit săgeți din repertoriul perfidiei specifice unui război conjugal serios, făcut din armistiții fragile și compromisuri provizorii, din saturație și remușcări, din suspiciuni și ficțiuni neadormite. Realismul ironic, evitarea melodramei, mai ales în memorabila portretizare psihologică a copiilor, face
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
decadenților însoțită și de o concepție tragică asupra existenței, modelată de filozofia schopenhaueriană, preludiu al unei estetici a dezolării care caracterizează întreaga sensibilitate simbolist-decadentă căreia i se va ralia histrionic și Alexandru Macedonski. Acești "copii ai secolului" părăsesc scena scârbiți, vituperând sau construind o lume paralelă, în recluziunea acompaniată de o imaginație debordantă. Însă nu totdeauna izolarea în turnul de fildeș rămâne unica posibilitate. Spre exemplu, implicarea lui Eminescu în viața politică a societății, prin intermediul publicisticii sale extrem de virulente, indică o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care se pro-nunță devin un simplu decor, o butaforie, un pretext pentru manipularea vieții literare, pentru manevrele de culise, iar autorii o masă de susținători sau, dimpotrivă, opozanți. Când ajungi să scrii cu precădere despre scriitori neluați în seamă, să vituperezi sistematic împotriva confraților, să devii "omul de casă" al unui editor, sau să te pronunți programatic în răspăr cu opinia cvasicomună de la bursa autorilor, numai din egocentrism ori din mania insolitării în peisaj, atunci ai murit ca evaluator estetic. În
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]