143 matches
-
episoade nostime sau sfâșietoare, atinse de aripa bucuriei, a tristeții, dar și a credinței nestrămutate în puterea lui Dumnezeu, pilduitoare pentru adevărul vieții, așa cum a fost. Pomenind biografiile ce s-au scris despre tatăl său, Lidia Stăniloae nu uită să vitupereze pirateria editorială de după 1990, care n-a cruțat nici opera Părintelui-Profesor. Alături de protagonist, omniprezent ca tată, soț, și apoi ca bunic, dar mai ales ca reper spiritual, chiar și în cei cinci ani de detenție de la București și Aiud, figura
Sub pecetea harului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10390_a_11715]
-
relief căruia ar trebui să i se acorde mai multă atenție. Cine ar fi vinovat pentru eretica teorie a "petei albe"? Nu alții decît, în chip năstrușnic, bieții scriitori și critici, care n-ar fi avut "curajul" decît a-i vitupera pe slujitorii socialismului, a condamna bietele condeie mercenare, în loc de a indica drept sursă a răului socialismul însuși, fapt ce era, desigur, floare la ureche pe vremea cenzurii și a represiunii cu multiple fațete: "Doar că cei care au argumentat pentru
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
muncitorilor de la Grivița declanșează criza nervoasă a lui Șerban Romano și-i modifică însăși structura și scenariul vieții. Vântul de martie, Boierii vechi și noi și aproape întreg volumul al treilea sunt complet tarate prin imixtiunea ideologică. Aristocrația românească este vituperată prin caricaturizare: în Cronică nu există aproape niciun personaj pozitiv, cu excepția cuplului din Salata, cu model autobiografic lesne de decodat. Dilema scriitorului va fi fost ordonarea materialului în așa chip încât tendențiozitatea schemei temporale (care, repetăm, intra oricum în plasma
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
a fost cu adevărat "crezul" lui Noica. Ar fi doar de precizat că, înduplecîndu-se a sluji "adevărul care poartă numele de socialism", o făcea cu mijloace inadecvate, totuși tolerate de organele ideologice. Și anume beatifica "valorile spirituale de rang suprem", vituperînd nu numai Occidentul decăzut în opulență, "Germania untului", ceea ce suna bine în auzul cenzorilor, dar și, implicit, "valorile civilizației materiale", pe care se bizuia "socialismul", lucru ce i se trecea cu vederea. Erezia gînditorului de la Păltiniș, din punctul de vedere
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
de o parte, era favorizat de informația, mult speculată, că scriitorul ceh a avut vederi de stânga și ca ziarist. Iar pe de altă parte, prefața criticului apare în 1964, când limbajul agresiv al criticii avea o singură direcție. Se vitupera numai contra imperialismului occidental tocmai atunci când estul Europei suporta atât de greu imperialismul comunist, simetric oricărui alt imperialism. Și au fost atâtea în istorie, nu unul singur, cum se acuza atunci. Credem că extrapolările sensului romanului se pot înmulți, dacă
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
cuminte și oarecum absent, de parcă nu era vorba despre el. Atâția scriitori, tineri ori mai puțin tineri, fac valuri în viața noastră culturală printr-o strategie a scandalului aducător de imagine, injuriind în dreapta și-n stânga, atacând diferitele instituții și vituperând împotriva (încorsetării) moravurilor. E bine să se știe că exiști, e și mai bine să ți se știe de frică. Dar sunt, iată, și excepții demne de a fi semnalate. Când în jurul tău se urlă, se răcnește, se înjură de
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
degrabă că așa am fost întotdeauna: la 1921, când B. Fundoianu biciuia provincialismul și spiritul servil-imitator, la 1934, când Eugen Ionescu ne descria drept o cultură minoră a falselor căutări și a falselor probleme, la 1982, când Ioan Petru Culianu vitupera sterilitatea absolută a creației postbelice. Cu un cuvânt dur, am fi o cultură second-hand. O construcție minoră, incapabilă să atingă maturitatea - nici ca proiect, nici ca valoare. Pentru H.-R. Patapievici, tragedia culturii din România se datorează înseși originii sale
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
stilul i se apropie tot mai mult de reportajul revistelor ilustrate, cu fraze scurte, remarci sarcastice și acel gen de zugrăvire istorică care surprinde cancanul în dauna atmosferei de fundal. E o însușire verificată că naturile sarcastice nu evocă, ci vituperează, iar Lucian Boia face parte din această categorie. Volumul nu are atmosferă, din cauza umorilor ironice ale autorului. Lipsește acel minim patos fără de care istoria devine un sec procesverbal destinat posterității. Cititorul găsește radiografia Balcicului, nu aerul lui, dar în comparație cu precizia
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
firea și psihicul germanilor, impregnat cu un strat "selvatic, tenebros, nelatin", cum spune V.P., atrași fiind de goticul nocturn și irațional, un reper ancestral sesizat la vremea sa chiar de Tacitus. Participând la un carnaval renan, profesorul are ocazia să vitupereze climatul de libertate excesivă, folosind expresii tari pe adresa acelei dizgrațioase, obstinate petreceri colective în care risipa și ostentația își dau mâna cu grotescul și luxuria. Mircea Zaciu oferă adevărate gravuri, "insectizând" comportamente și măști transformiste, ceea ce nu exclude momentele
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
număr al Dilemei) și climatul „(sub)cultural” actual, lipsit de adevăratele valori, cred în autonomia esteticului și-n kantiana lege morală din fiecare. Credința în principiul moral e ceea ce o animă de altminteri permanent pe Ileana Mălăncioiu, în numele căruia condamnă și vituperează deopotrivă pe corifeii reciclați ai comunismului și pe susținătorii „adevăratei Revoluții” (cum numește victoria în alegerile din 1996 a Opoziției anticomuniste). Și-i cad victimă, la un loc, Adrian Păunescu, Nicolae Breban, Dinu Săraru, Marian Popa, Ecaterina Țarălungă, Gabriela Adameșteanu
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
străduiește să extindă aria contestației la întreaga personalitate lovinesciană. Nu era cel mai bun lucru să se întoarcă la faza impresionistă a criticului, de care el însuși s-a despărțit. Prozatorului îi displace profund speculația despre sursa muzicală a ideilor, vituperând necruțător: "în sens clinic numai cretinii și euforicii au idei muzicale" (p. 53). Camil Petrescu repetă cu obstinație că E. Lovinescu nu are idei (afirmă chiar că e steril), nu are intuiție, nu are gust estetic, nu are talent - și
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
binefăcător care a adus un suflu de civilizație peste barbaria autohtonă, motiv pentru care anexarea Basarabiei de ruși nici nu e pomenită. Cele mai reușite pagini conțin o portretistică patetică, cu accente de pamflet, în care elanul de a-și vitupera adversarii pînă la a-i preschimba în monștri dă lecturii un plăcut ingredient estetic. Condiția ca un portret să fie izbutit e ca pana să-ți fie călăuzită de răutate, iar Nicolae Suțu are răutate cu ghiotura. Iată cum arată
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
participă la una din sărbătorile lor (Kol-Nidrei), la Templul Coral, „spre supărarea lumii întregi”, cum consemnează ziarul „Momentul”, ceea ce-l duce pe atât de însuflețitul și neobositul slujitor al lui Christos la concluzia tristă că „antisemitismul și legionarismul (contra cărora vituperase toată viața - n. m.) stau sub cenușe, ca niște cărbuni gata să aprinză iarăși pământul”. În același timp, în 1946, regretă că prietenii lui izraeliți nu l-au invitat la concertul marelui Jehudi Menuhin, despre care scrisese în „Adevărul” și
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
vreo funcțiune oficială pentru a nu se întîlni cu regele. N-a fost, în consecință, cum s-ar fi cuvenit, guvernator al B.N.R. ci numai director. Acest om din umbră, o mare personalitate politică, a exercitat roluri colosale. Eminescu îl vitupera mereu că fanariot și "lifta grecească". Din medalionul d-lui Rădulescu reiese că familia lui Carada era demult stabilită în Muntenia, ca bunicul său matern era sîrb (nu grec), aparținînd unei vechi familii boierești din țară, pomeniți în documente încă
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
și autoglorifiante munca modestă și continuă, evident că am devenit suspecți și chiar primejdioși! Tonul denunțurilor publice l-a dat, din nefericire, însuși dl. Eugen Simion, în cadrul unui simpozion ținut la Brașov. Pe tonul vechilor ideologi comuniști, europeanul de la Chiojdeanca vitupera contra acestor "europeni de nicăieri" (vorba d-lui Paler!) care s-ar fi pus de-a curmezișul marelui destin continental al României! Gelos cum îl știm, dl. Simion înțelesese exact cum stăteau lucrurile și ce-și propuseseră bănățenii. însă cei
Svejk, precursorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16027_a_17352]
-
Dar găsim și aici, subliniată o dată în plus, miza importanței persoanei publice Michel Houellebecq. Provocarea este de natură estetică în ultimul rînd. Prima grijă a romancierului este aceea de face publicul și instituțiile culturale și politice să reacționeze imediat. Sunt vituperați, pe rînd și uneori în mai multe reprize, foștii eroi soixante-huitarzi, best-seller-urile americane (concret: John Grisham e făcut praf), lumea mercantilă a concernelor industriei de consum - turismul organizat (din nou concret: concernul “Aurore”, cel mai mare proprietar de hoteluri din
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
începea să urle, avid să strivească tot ce întâlnea în cale. După 1990, s-a cocoțat în fruntea unui săptămânal intitulat - nici nu se putea sfidare mai mare! -Democrația. În limbajul de mahala ce-i era propriu, a continuat să vitupereze contra celor care - în viziunea lui - trădaseră țara: membrii partidelor istorice, ungurii, evreii, pro-occidentalii. După intrarea în faliment a revistei, s-a aciuat pe lângă Vadim Tudor, ajungând să somnoleze prin Senat. În ultimii ani, bolnav și respingător fizic, a emigrat
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
reconciliere a poetului cu universul? Un soi de exorcizare printr-un ritual al lirismului aderent la materialitățile respinse? Ne e teamă că nu e așa. Ofensiva împotriva materiei își schimbă pe alocuri strategia, nu și ținta. Chiar dacă nu mai sînt vituperate „limitele care izbesc”, „rămînerea pe cruce”, strigătul care îneacă „surparea-n goluri”, „lacrima necruțătoare”, adică acea recuzită (melo)dramatică a lui homo patiens, rămîne statornică năzuința către divorțul de materie. Năzuință potențată (oarecum sensibilizată, umanizată) în urma armistițiului cu lumea fenomenală
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
le trăim. în aste vremi în care clima se înfierbântă, iar economia îngheață, este suficient să-i urmărești pe micul ecran, adunați în conclavuri în care toată lumea vorbește în același timp, iluminați, clamând, vaticinând, dezlegând taine și dând pe față, vituperând în lacuri de sudoare, ca să înțelegi că e groasă, că firul s-a rupt și cine știe când se va înnoda. După două ore de sacru vacarm, fiecare vorbitor are treizeci de secunde spre a concluziona. Dacă nimic nu se
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
voluptatea sa cruntă ca un supliciu, izvorînd din implacabile vremi imemoriale, era foarte posibil ca Ileana Mălăncioiu să nu manifeste un interes deosebit față de realitatea civică. În pofida acestei împrejurări, poeta s-a dovedit un opozant al dictaturii pe care a vituperat-o în volumul d-sale Urcarea muntelui (1985, 1992), punct de reper al relativ puținelor scrieri cu orientare antitotalitară apărute în țara noastră pînă în 1989. Explicația etică rezidă, evident, în conștiința autoarei. Cea estetică ar putea fi aproximată prin
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
numai Mihai Antonescu (zis Ică) mai era acolo în costum negru. Truelle l-a descris ca "Monsieur Loyal printre fiare". în primăvara lui 1943, ambasada a primit un film despre bombardamentele engleze asupra Parisului. începutul filmului îl arăta pe Pétain vituperând împotriva Aliaților. Ceea ce l-a făcut pe Truelle să observe: "Mai tristă ca bombardamentele e mutra lui Pétain". Jacques Truelle m-a pus la curent cu dorința lui de a pleca în Turcia chiar în ajun, adică la 18 iunie
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
chestiuni de genul acestora. Însă Boc a avut resurse să ducă nivelul discuției și mai jos. "Nu pot să vă tolerez nesimțirea (...) Lingeai ușile și clanțele de la Palatul Victoria ca să intri în guvern. Lingeai clanțele de la mine la cabinet", a vituperat fostul prim-ministru. Pesedistul a răspuns în același registru făcând referiri la înălțimea insuficientă a lui Emil Boc pentru a ajunge la clanțele ușilor și la oul primit în cap de fostul premier de la tatăl său în timpul unei vizite făcute
Boc, atac la Șerban Nicolae: Lingeai ușile să intri în Guvern by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38204_a_39529]
-
o dată, în finalul explicației sale cu aer definitiv, neiertător, făcând aluzie compromițătoare la atitudinea anti-evreiască a legionarilor, a căror aventură politică, însoțită de susținerea lui Dan Botta, eșuase de câteva luni (în ianuarie 1941, prin raportare la iunie 1941, când vituperează Blaga): "Manifestările și ieșirile atât de penibile ale dlui Dan Botta nu mi le explic decât prin aceea că d-sa a auzit, probabil, de noile legi cu privire la exproprierea bunurilor evreiești și și-a închipuit că pe moșiile mele ar
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
scontat de către regizor. Iar aici, Ben Affleck mai face o reverență discretă și vag ironică cinematografului american. Afișul filmului atrage animonizatatea unuia dintre ofițeri care vede în el imoralitatea și decadența imperialismului occidental, ceea ce și un bun comunist ar fi vituperat, cu atât mai mult cu cât imaginea unui Orient exotic, hedonist și frivol îi înfurie pe acești islamiști fanatici. Însă atenția de la afiș este deturnată abil către o lectură „patriotică” a story board-urilor unde umanitatea este invocată în comportamentele
Hollywood et Co by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3882_a_5207]
-
București și Cluj constituie probe ale unei alte uluitoare schimbări la față, asezonate cu aere de candoare și revoltă față de un trecut socotit dintr-odată culpabil. Individul ce părea devotat cu trup și suflet rusificării culturii românești îndrăznea a-i vitupera pe cei care "au uitat valorile naționale" și "s-au ploconit rușinos în fața celei mai insignifiante creații sovietice". Încă o dată, Cameleonea își transforma porecla în renume.
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]