182 matches
-
se închidă doar grila metalică nu și ușa. Iar dacă nici acest lucru nu se poate, vom sparge duba, dându-le prilejul să ne execute. A zâmbit sadic. S-a consultat cu însoțitorul său și a spus milițienilor să lase vizeta deschisă. În timpul discuției ne-am înviorat puțin. Am pornit iarăși; gazele ieșeau și în anticameră așa că milițienii suportau și ei. După câteva minute au încuiat vizeta cu zăvorul. Am bătut cu disperare timp de o oră în vizetă, în pereții
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zâmbit sadic. S-a consultat cu însoțitorul său și a spus milițienilor să lase vizeta deschisă. În timpul discuției ne-am înviorat puțin. Am pornit iarăși; gazele ieșeau și în anticameră așa că milițienii suportau și ei. După câteva minute au încuiat vizeta cu zăvorul. Am bătut cu disperare timp de o oră în vizetă, în pereții dubei, în podea. Ne-am zbătut să spargem, să rupem sau să smulgem grila prinsă în dușumea, ca să astupăm ștuțul, dar nu aveam la îndemână decât
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să lase vizeta deschisă. În timpul discuției ne-am înviorat puțin. Am pornit iarăși; gazele ieșeau și în anticameră așa că milițienii suportau și ei. După câteva minute au încuiat vizeta cu zăvorul. Am bătut cu disperare timp de o oră în vizetă, în pereții dubei, în podea. Ne-am zbătut să spargem, să rupem sau să smulgem grila prinsă în dușumea, ca să astupăm ștuțul, dar nu aveam la îndemână decât bocancii și unghiile mâinilor. Vomam și tușeam cu sughițuri, iar câțiva erau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a avut efect. Unul din securiști ne-a spus că nu vor mai da drumul la gaze dacă nu vom mai cânta. Le-am răspuns că nu vom mai cânta, dacă se aerisește duba, pe drum să ni se lase vizeta permanent deschisă și să ni se dea capacul tinetei. Mulțime de oameni se adunase în jurul dubei; milițienii îi țineau la distanță cu armele și unul dintre ofițeri încerca să le explice că în dubă sunt criminali periculoși. Oamenii clătinau din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
refren obsedant, de care să nu poți scăpa. Apoi erai trimis la cameră. Dumnezeu dejoacă intenția securității Când au socotit că totul este pregătit, într-o dimineață la servirea cafelei preparate din orz prăjit și opărit, ne-au anunțat prin vizetă: Bea repede cafeaua și pregătește-te să ieși. Masa de seară din ziua precedentă nu o serviseră din cauză că a explodat o conductă de gaze la bucătărie și nu s-a putut pregăti mâncarea. Așteptând să fim scoși imediat și survenind
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să scape de contractul cu miliția, o dată cu terminarea liceului. N-am aflat cum îl chema. Ascultând la ușă (așa cum avea dispoziție), ne-a auzit discutând despre Pascal și teoria probabilităților pe care inginerul Maniu o dezbătea pentru noi. A deschis vizeta și fiind fără codiță lângă el ne-a rugat să-l ajutăm la matematică, fizică și istorie. I-am stabilit un program. Când era de serviciu în schimbul de noapte, venea în celulă, lăsa ușa deschisă, ca și cum ar fi operat o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fază. Hamalul se uită strâmb: „Da? Las’ că ți-o coc eu ție!”. Noi am zâmbit cu îngăduință și ne-am resemnat. Era impusă deținuților regula de a ședea pe marginea patului, cu mâinile pe genunchi și privirea îndreptată spre vizetă, fără a dormi sau moțăi. Bătrânii și bolnavii nu puteau rezista 17 ore, de la 5 dimineața la 22 seara, de efort fizic și nervos, așa că ne plimbam printre paturi ca să închidem unghiul vizual al milițianului care se putea uita pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
plătit-o! Unu la unu! Da’ ce credeai matale, să rămâi eu de prost? Hm, nu mă cunoști, neică! He, he, îți mai trebuie! Ne-am distrat de pățania asta, chiar pierdusem atenția și milițianul, auzind râsul nostru, a deschis vizeta și s-a răstit: Ce râdeți, bă? De ce râdeți? Râdem și noi dom’ șef, că a făcut unul o glumă și știți, la glumă se mai și râde. Și am luat toți o poziție reverențioasă. Da, bă, da’ nu știți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
penitență înaintea tuturor. Atentat sanitar și moral În Vinerea Paștilor 1963, masa pentru amiază ni s-a adus dimineața. Pe coridor auzeam la ora aceea zgomote de ciubere și milițieni în mișcare. Polonicele se scuturau greu în gamelele întinse prin vizete. Ni s-a servit iahnia de fasole cu carne de porc, bine aromată, câte o gamelă cu vârf, după ce ani de-a rândul am primit murături fierte, arpacaș sau uruială de soia cu gărgărițe și terci. Se reedita un atentat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
suflet, imnele liturgice sau psalmi și mă simțeam bucuros și împăcat în sine și n-aș fi vrut să schimb niciodată starea aceea. Oare Domnul Hristos lucra în nepuțința mea? Câteodată îl vedeam pe milițian uitându-se vreme îndelungată prin vizetă, parcă vorbea cu mine. Spre sfârșitul lunii Februarie 1964 am început să simt o greutate în picioare și nu mă mai puteam mișca așa de ușor în lanț. Trecerea timpului nu am realizat-o atunci, ci mai târziu, când am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe schele? Ce taină-ascunde zidul crucificării mele de crapă de lumină, Lumină izvorând Golgotelor din mine, Iisusul meu Prea-Blând?... O, ce sfânt e Visu-acesta... Divinul și pământul îngemănate-n mine... De ce dormi, banditule? Te-nvăț eu minte, acuși! Răsună prin vizetă un glas de căpcăun și cad din reverie-n cuptorul cu tăciuni.) Mai ai trei luni de zile de-acu-nainte-i bine?! O, să trăiți, domn’ șef, e bine, foarte bine! Ce dulce va fi Visul, încă trei luni de zile... De-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bandiți, la fratele meu care luptase în munți. După ce s-a săturat de injurii și calomnii, ne-a trimis la Zarcă, unde „ne vor putrezi oasele”. După câteva zile s-au instalat megafoane în toată închisoarea și s-au lăsat vizetele deschise. O zi întreagă ne-a fost transmisă „marea ședință” care a avut loc în penitenciar, la care deținuții reeeducați au insultat tot ce aparținea trecutului creștinesc și românesc. Am fost nominalizați și cei care încă ne mențineam pe poziții
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în geam și cu sticla și-a tăiat venele de la mâna stângă. Săracii, ceilalți doi, au bătut în ușă și-au început să țipe. Eu eram în planton chiar în Corpul de gradă. Până am ajuns, un coleg deja deschisese vizeta: "Ce se-ntâmplă?" Și-a tăiat venele!" Imediat a venit cineva de la Infirmerie, apoi mașina salvării. L-au dus la pansat. Săracul locotenent, când a văzut sângele, a leșinat. M. M.: Normal. Una e pe timp de război, alta e
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
tinetă acolo în care aruncam apa... și dup-aia le luam și le ducea la capătul coridorului. Și mi s-a-ntâmplat într-o zi că stăteam pe bancă și, rezemat așa, am adormit. Și s-a uitat milițianul pe vizetă, m-a văzut, și când am ieșit afară după ce-am pus gamelele-acolo, am văzut că-nchide ușa și-mi zice: Bă banditule, de ce dormi? Păi, zic, n-am dormit. Băi, mai mă și minți? Și-mi arde câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de jos și trebuia să mă țin de perete... Și eram tânăr încă la vârsta aceea, că aveam douăzeci și ceva de ani, da’ așa slăbisem cu toții că eram numai schelete... Și ziceam: Dacă cineva s-ar uita acuma pe vizete de-afară, care n-a fost în situația asta ar zice: „ăștia sunt nebuni, ăștia nu-s oameni normali.” Cât ați stat la Aiud? Ne-au ținut acolo la Aiud vreo doi ani de zile și de-acolo ne-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
evenimentele internaționale. Noi suportam ce neajunsuri aveau ei pe plan internațional. Gardienii care erau pe secție câte doi, trei pe nivel, erau foarte vigilenți... Purtau cizmele încălțate în niște târlici, și când mergeau nici nu auzeai... Veneau la vizor, la vizetă, și aveau o dexteritate... și te prindeau. Ce faci acolo, băi? Dacă te vedea cu un ac făcut sau cu o scobitoare sau o sticluță, imediat: Cum te cheamă? Te nota și te trezeai că te duce la subsol sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
se desfășura, în aceste condiții, o zi normală? Se dădea deșteptarea la ora 5 și din momentul ăsta n-aveai voie să stai culcat sau rezemat până la ora 10 seara, când se bătea un clopot. Erai vizitat în permanență la vizetă, și căutat să te prindă în defect... În timpul ăsta, în liniștea celularului, îi auzeai pe unii care țipau, răcneau. Diferite stări nervoase, diferite psihologii... Unii suportau mai greu, alții mai ușor, în funcție de temperamente. Era și asta o suferință în plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și am făcut multă izolare. Prima izolare am făcut-o la puțin timp după ce am ajuns, în septembrie 1957. În fiecare cameră se făcea de serviciu. Erau doi deținuți care trebuiau să spele pe jos și atunci când venea masa, prin vizetă, prin deschizătură din ușă, trebuiau să o primească și să o dea la fiecare. De pe hol eram serviți de deținuți de drept comun, că exista o grupă care pregătea mâncarea, care spăla, care curăța și făcea serviciile de afară, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de mâncare în gamelă. Și fiecare gardian avea metoda lui, sadismul lui, și încercau câte ceva numa’ ca să facă rău... Se distrau, de fapt. Și unul din gardieni, atunci când venea mâncarea și se băga gamela... avea obiceiul să împingă gamela pe vizetă în așa fel încât să nu ai timp să o iei. Și mâncarea era fierbinte... Dacă o luai atunci când o împingea, ca să nu te frigi, o scăpi și se ducea pe jos. Și el se distra... Vă amintiți numele acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am blocat, și în loc să se verse gamela în cameră s-a vărsat pe cizmele lui. A început să țipe de acolo! Și i-am spus: Până când nu-mi dai și porțiile care s-au vărsat, nu primim mâncarea. A închis vizeta, s-a făcut liniște... Care a fost reacția colegilor de celulă? Nu eram singurul. Erau anumite situații când deținuții se revoltau pentru că nu aveai ce să faci. Eu însă am fost un rebel, probabil, tot timpul... A trecut puțin... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
am zis: Ce face? N-ați învățat nimic în anii de închisoare. Aveți impresia că ei nu-și iau măsuri sau ceea ce fac cu noi nu-s măsuri speciale, și că nu vom fi liberi? Vor trage în noi pe vizetă. Este greu să tai speranța cuiva, oricât de mică ar fi ea. Și nu uit, că părintele mi-a zis următorul lucru: Ce știi tu, mă, căcăciosule? Exact astea au fost cuvintele. Sigur că am tăcut, dar am avut dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
înainte, că vor trage în noi. N-au reușit să intre în cameră la frontieriști, dau au adus tunuri cu apă și cum n-au reușit să-i scoată nici așa le-au aruncat gaze lacrimogene. Au tras și pe vizetă, au rănit, au împușcat, deci s-a adeverit întocmai ce am spus eu. Știți cumva cine a tras? Erau simplii gardieni sau au fost și comandanți? O, toți! Și Securitatea de la Cluj a venit. Eu știam că venise la Gherla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cap și altul într-un cap... Era o viață severă, în primul rând. Era un program de dimineață până seara. Deșteptarea era la 5 și stingerea la 9. Dar lumina, becul, niciodată nu se stingea. Erau ușile de fier cu vizetă, te urmărea gardianul, să asculte, să vadă ce faci. N-aveai voie să stai decât pe marginea paturilor. Toți și ăia de sus și ăia de mijloc. Să vorbești aveai voie, dar încet, și să nu faci scandal. Nu aveai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
fixam un punct și făceam planul aeromodelului. Da’ la un moment dat, nu mai puteam răbda și-am luat săpunul și desenam pe pătură... Și cel cu care eram vecin, efectiv a crezut c-am înnebunit. Caraliu’ se uita pe vizetă... Și-ntr-o zi, după o perioadă de vreo două săptămâni de liniște sunt chemat la anchetă. Și mă întreabă anchetatoru’: Ce faci toată ziua? Zic: Dom’ne, stau și mă gândesc. Și desenezi? Da, mai desenez. Ce știu eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unul pe altul... Ei, și comandantu’ nou, Dumitrescu sau Constantinescu, ne-a adunat pe toți și a ținut primul discurs pe care l-am auzit eu în pușcărie... că altfel auzeai numai cum urlau la tine când intrau, sau pe vizetă. La Gherla ați fost vreodată la izolare? Am avut o perioadă, între 14 ianuarie-14 august 1964, când am stat și la izolare. Nu mi-au spus de ce, dar am aflat când am fost eliberat, că de la niște denunțuri, că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]