125 matches
-
secolului al VII-lea. Isidor s-a născut în jurul anului 560 într-o familie hispano-romană, așa cum dovedește numele tatălui său, Severianus; locul nașterii pare să fi fost Cartagina sau o localitate din provincia respectivă. Familia sa a fost exilată de vizigoți în jurul anului 559, probabil din cauza opoziției față de monarhie, care era de credință ariană; în plus, nobilimea hispanică privea cu simpatie Orientul bizantin, și acesta a fost un alt motiv pentru care a fost dispersată de puterea dominantă. în acei ani
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
precis, în 552 - începuse invazia bizantinilor în Spania, care a fost însă de scurtă durată. Familia lui Severianus s-a refugiat la Sevilia, în preajma rebelului Atanagild. Prin urmare, încă de tînăr, Isidor a trăit experiențele sîngeroase din timpul războiului dintre vizigoți și bizantini, între 568 și 586, și apoi din timpul conflictului dintre regele arian Leovigild și fiul său Ermenegild care, convertit la catolicism, se răsculase împotriva tatălui său; acesta însă l-a asediat și l-a învins la Sevilia în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și așezări, de denumiri dacice și romane, nu lasă nici o îndoială asupra originii locuitorilor de la începuturi și permanenți ai zonei, chiar dacă, în vremuri mai îndepărtate sau mai apropiate, peste populația autohtonă s-au suprapus alogenii europeni sau asiatici : sarmați iranieni, vizigoți germanici, slavi și populații turco-mongole, care, în grade diferite, au influențat evoluția populației locale în căutarea unei identități statale durabile. Potrivit părerilor exprimate de istoricii români care s-au ocupat de satul medieval românesc ( P.P.Panaitescu, Ștefan Pascu, Ștefan Ștefănescu
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
analiză, discursul se focalizează asupra examinării raportului dintre credință și fapte pentru că iertarea de păcate e obținută de creștin prin credință care lucrează prin intermediul iubirii. În 414 a ajuns în preajma lui Augustin tânărul Orosius care fugise din Spania devastată de vizigoți și agitată de erezia priscilienilor; acesta i-a adus, în vederea unei analize, un Memoriu privitor la eroarea priscilienilor și a origeniștilor (Commonitorium de errore Priscillianistarum et Origenistarum), căruia Augustin îi dă răspuns prin micul tratat adresat Presbiterului Orosius contra priscilienilor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
carte a operei Cântecul de dezvinovățire, scurtându-l și pe acesta și numerotându-l ca a doua carte. Această versiune începea cu o prefață în proză și cu o introducere de douăzeci și cinci de versuri, dedicate și una și cealaltă regelui vizigot. Bibliografie: Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi 14, 1905 (Fr. Vollmer); Poetae Latini Minores V, Teubner, Leipzig, 1914 (Fr. Vollmer); De laudibus Dei (Fr. Corsaro, Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1962); Les Belles Lettres I, 1985 (Louanges de Dieu, livres
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a autorului, nu putem să nu subliniem însă un nou mod de prezentare a popoarelor barbare, puse de-acum, din toate punctele de vedere, pe același plan cu celelalte popoare din vechime; și Isidor din Sevilia, în Spania dominată de vizigoți, va scrie o Istorie a poporului goților. Opera cea mai cunoscută a lui Cassiodor este cea intitulată Variae (se subînțelege epistulae), publicată în 537, de fapt o culegere divizată în douăsprezece cărți și formată din 468 de rescripte pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin care continuă opera lui Victor din Tunnuna ajungând până în al patrulea an al domniei lui Reccared, adică se întinde din 567 până în 590; această Cronică este foarte interesantă pentru că prezintă întâmplările din Spania din perioada când era disputată între vizigoți și bizantini, între arieni și catolici: narațiunea lui Ioan se focalizează asupra evenimentelor din regiunea sa, asupra războaielor purtate de regele Leovigild pentru a recuceri Spania de la bizantini și asupra conflictelor dintre Leovigild și fiul său, Ermenegild, care, convertit la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al șaptelea. Isidor s-a născut în jurul anului 560 într-o familie hispano-romană așa cum dovedește numele tatălui său, Severianus; locul nașterii pare să fi fost Cartagena sau o localitate din acea provincie spaniolă. Familia sa ar fi fost exilată de vizigoți în jurul anului 559, probabil din cauza opoziției față de monarhie care era de credință ariană: totodată, nobilimea hispanică privea cu simpatie Orientul bizantin și acesta a fost un alt motiv pentru care a fost dispersată de puterea dominantă. Într-adevăr, în acei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ani, în 552, începuse invazia bizantinilor în Spania care a fost însă de scurtă durată. Familia lui Severianus s-a refugiat la Sevilia, în preajma rebelului Atanagild. De aceea, încă de tânăr, Isidor a trăit experiențele sângeroase din timpul războiului dintre vizigoți și bizantini, între 568 și 586, și din timpul conflictului dintre regele arian Leovigild și fiul său Ermenegild care, convertit la catolicism, se răsculase împotriva tatălui care l-a asediat apoi și l-a învins la Sevilia în 583; doi
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Franței de astăzi, teritoriu locuit de gali (vezi gali). germanici - nume dat strămoșilor poporului german. Ei au migrat în mai multe rânduri pe întreg continentul european: au pornit din sudul Peninsulei Scandinave și au ajuns până în sudul Europei (goți - ostrogoți, vizigoți - franci, vandali, burgunzi, longobarzi). Cei mai mulți s-au așezat pe teritoriul dintre Rin și Elba, de unde au atacat mereu granița Imperiului Roman, slăbindu-l. Târziu, s-au organizat în ducate. Sub conducerea lui Otto I, s-au unit și au format
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
vest. Grupul de est cuprinde limbi astăzi dispărute, dintre care cea mai importantă este gotica, vorbită de o populație ce s-a extins din zona rîului Vistula și a întemeiat în secolul al II-lea d.Hr. regatele ostrogot și vizigot. Limba gotică este cunoscută din fragmentele păstrate din Biblia tradusă de episcopul Wulfila (Ulfilas), în secolul al IV-lea, cînd goții se aflau în regiunile Dunării de jos. Acest episcop a creat alfabetul gotic alcătuit din 27 de litere, bazat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fost și suebii, un trib puțin numeros, care s-a așezat în nord-vestul Spaniei. Un trib sarmatic la origine, dar germanizat, al alanilor, a ajuns pînă în Galia și în Spania, contopindu-se cu vandalii, unde a fost înfrînt de vizigoți. Vandalii, și ei de origine germanică, au trecut Rinul învadînd Galia și au ajuns apoi în Spania (unde s-au stabilit un timp în Andaluzia), au traversat Gibraltarul, în anul 429, ajungînd în nordul Africii, unde și-au pierdut identitatea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
populația dacă romanizată s-a retras În munți, ocupația lor de bază fiind oieritul, În general creșterea animalelor. Datorită iernilor aspre, această Îndeletnicire se desfășura În condiții grele. Până la venirea slavilor aveau să mai dureze Încă trei sute de ani. De la vizigoți ne-a rămas tezaurul de la Crasna, descoperit prin anul 1887, care conține nu mai puțin de douăzeci lingouri de aur. Faptul că erau ștampilate În limba latină, probabil e o dovadă că ele au fost oferite vizigoților de Împăratul Teodosius
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și burgunzii, vandalii, care traversează și ei Rinul în 406, nu fac decît să străbată Europa, aducînd, însă, numai prădăciuni și distrugeri. În 409, sînt în Spania, alături de suevi și alani. Dar, începînd cu 418, ei se înfruntă cu regele vizigot Wallia, care, acționînd în numele împăratului, le distruge armata și o parte din populația vandală. în timp ce, în nord-estul Spaniei, se formează un mic stat suev, supraviețuitorii se grupează în jurul Cartagenei, de unde trec în Africa, în 429, sub conducerea regelui Genseric. După ce
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de exemplu, al reginei Brunhilda, pe care rivala sa Fre-degonda a legat-o de coada unui cal). Fac excepție de la această galerie de portrete sinistre Gontran, rege al Burgundiei din 561 pînă în 593, cel ce-i învinge pe longobarzi, vizigoți și basci, și, mai ales, Dagobert, care din 620 pînă în 639, reunește sub autoritatea sa cele trei regate france și le guvernează, pare-se, cu înțelepciune (cel puțin după spusele legendei născute în mănăstirea Saint Denis, al cărei binefăcător
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cu toate puterile civile și militare, și opune longobarzilor pe francii din Austrasia. El va face, astfel, primul pas în procesul care va duce, în cele din urmă, la instalarea francilor în peninsulă. Dacă grecii sînt alungați din Spania de vizigoți începînd cu 625, trebuind să evacueze și Magrebul cu jumătate de secol mai tîrziu, sub presiunea atacurilor cuceritorilor arabi, ei vor reuși încă să se mai agațe de ultimele lor poziții italiene, și aceasta pînă la mijlocul secolului al VIII-lea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ruine? Barbarii au detronat ultimul împărat apusean, au devastat Germania, Galia, Spania și Italia și au construit regate în aproape toate regiunile mediteraneene. Dar, odată așezați, s-au pomenit cufundați într-un ocean de civilizație și cultură greco-latină. Prinții burgunzi, vizigoți, ostrogoți și vandali din secolul al V-lea s-au contaminat repede. Unii erau deja mândri de relațiile lor cu romanitatea 11. Vizigoții, de exemplu, care se creștinaseră încă din secolul al IV-lea, se lăudau cu faptul că regele
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de Sud. Școli publice - municipale sau chiar regale - mai existau probabil, dar prestigiul lor era deja copleșit de educația ecleziastică și monastică. Relativ diferită era situația în Peninsula Iberică și în Africa. În 476, Spania era împărțită între suebi și vizigoți. Însă existau zone întregi de populație romană care își ducea viața fără să aibă habar de apariția barbarilor. La aceasta s-a adăugat influența benignă a ostrogoților. Vizigoții au fost bătuți în 507 de către Clovis, dar au fost salvați de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Clotilda, prințesă burgundă catolică, și botezarea fiului lor catolic, în anul 497, îl determină să primească și el botezul catolic, împreună cu 3000 de luptători contra alemanilor, ceea ce duce la încreștinarea tuturor francilor în anul 507, până atunci păgâni, alungând pe vizigoți dincolo de Pirinei. În Spania, suevii trec la catolicism, dar vizigoții, prin regele lor Leovigild, mai rămân arieni puțin timp. În Italia, ostrogoții sunt bătuți de generalul bizantin Narses (552), iar lombarzii veniți în Italia în anul 468, având capitala la
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
urmînd parcă fidel bătrînul martor a fel de fel de întîmplări care au avut neșansa să nu fie menționate în istoria acelor locuri. Cînd în anul 711 Tariq Ibn-Ziyad, după ce a trecut Gibraltarul și l-a bătut măr pe regele vizigot Rodrique, a închis Gibraltarul. Vikingii și-au văzut închisă Marea Mediterană, enorma lor scenă pentru comerț și jaf. Constantinopolul, buricul pămîntului, constituia centrul lumii. Prin anul 1000 acesta avea un milion de locuitori, comparativ cu Roma sau Parisul care abia atingeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
turiștilor americani din simpaticul film " Dacă e marți, e Belgia". Ca mai toate orașele spaniole, și Sevilla i-a cunoscut și pe romani (in timpul cărora se chema Hispolis, făcând parte din provincia Hispania Boetica), și pe vandali, și pe vizigoți, și pe mauri. Am vizitat Catedrala, una din cele mai mari construcții gotice, celebrul turn Giralda, Alcazarul și am trecut podul peste Guadalquivir pentru a ne plimba puțin prin vestitul cartier Triana. Întorceam mereu capul, așteptând pe străzile Sevillei să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
doar o invenție a plăsmuitorilor de cuvinte. VIII Vara anului 625 a fost foarte caldă, dar a plouat suficient de mult. Lăcustele n-au venit decât o singură dată, dar nu în puhoaie, și n-au fost nici epidemii. Regele vizigot Svintila îi alunga de pe domeniile sale pe ultimii bizantini; regele Clotaire I era covârșit în Neustria și în Austrasia de intrigile conților și ale episcopilor; împăratul Heraclie era prins în lungul război cu persanii. Dacă n-ar fi existat viclenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
teritorii, cu toate suprapunerile de populații, sigiliul Romei, latinitatea rezistă, dovada grăitoare fiind formarea popoarelor și limbilor neolatine europene. De altfel, Încă din primele veacuri ale mileniului I, lumea romană este asaltată de numeroase populații migratoare: alanii, vandalii, goții, suebi, vizigoți, burgunzi și francii. Marile migrații au consecințe Însemnate,mai ales după Încetarea existenței statului roman din apusul Europei. Romanitatea (latinitatea) occidentală este separată de cea orientală. Popoarele și limbile neolatine europene, trebuie privite ca rezultatul cel mai Însemnat al romanizării
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
când Traian și-a trimis legiunile la nord de Dunăre, la Sarmizegetusa. De atunci, a trecut multă vreme până ce spațiul acesta și-a dobândit un puternic aspect statal. El a fost mai degrabă un spațiu de trecere pentru popoarele barbare (vizigoți, heruli, huni, slavi, protobulgari, uzi-cumani-pecenegi) care se revărsau dinspre stepă pe teritoriile Imperiului, la sud de fluviu. Astfel, este o adevărată minune că a fost salvat graiul de sorginte latină, mai cu seamă după ce nefericitul Aurelian și-a retras legiunile
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
Mediterane s-au dezvoltat numeroase colonii genoveze, acestea fiind ori emporii, ori colonii propriu-zise, în strânsă legătură cu Republică, cu "Banco di Sân Giorgio" (Bancă Sfanțului Gheorghe) sau cu cetățenii privați. În anul 411 este asediata, cucerita și prădata de Vizigoți, iar în 493 ajunge, odată cu toata Italia, în mâinile Ostrogoților. Românii (de Răsărit), conduși de generalul Velisarie, o recuceresc în anul 536 și se mențin până în 650 când orașul este cucerit de Lombarzi. În 774, intră în componență imperiului Francilor
Genova () [Corola-website/Science/297311_a_298640]